Language of document : ECLI:EU:T:2022:853

Cauza T626/20

Landwärme GmbH

împotriva

Comisiei Europene

 Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 21 decembrie 2022

„Ajutoare de stat – Piața biogazului – Scutiri fiscale care compensează costurile suplimentare de producție – Decizie de a nu ridica obiecții – Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Admisibilitate – Nedeschiderea procedurii formale de investigare – Dificultăți serioase – Articolul 108 alineatele (2) și (3) TFUE – Articolul 4 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2015/1589 – Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 – Cumulare de ajutoare – Ajutoare acordate de mai multe state membre – Biogaz importat – Principiul nediscriminării – Articolul 110 TFUE”

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă fără deschiderea procedurii formale de investigare – Acțiune formulată de părțile în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Acțiune prin care se vizează protecția drepturilor procedurale ale persoanelor interesate – Admisibilitate

[art. 108 alin. (2) și (3) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h), art. 4 alin. (3) și art. 6 alin. (1)]

(a se vedea punctele 18-32)

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă fără deschiderea procedurii formale de investigare – Acțiune formulată de părțile în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Acțiune prin care se vizează protecția drepturilor procedurale ale persoanelor interesate – Acțiune introdusă de un beneficiar potențial al ajutorului în cauză – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 35-48)

3.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Putere de apreciere a Comisiei – Adoptarea de către aceasta a unor orientări prin care este încadrată examinarea compatibilității ajutoarelor cu piața internă – Consecințe – Autolimitarea puterii sale de apreciere

[art. 107 alin. (3) lit. (c) TFUE; Comunicarea 2014/C 200/1 a Comisiei]

(a se vedea punctul 51)

4.      Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Examinare de către Comisie – Faza preliminară și faza în contradictoriu – Compatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Dificultăți de apreciere – Obligația Comisiei de a iniția procedura în contradictoriu – Dificultăți serioase – Sarcina probei – Informații disponibile – Circumstanțe care permit atestarea existenței unor astfel de dificultăți – Caracter insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 4]

(a se vedea punctele 64-75 și 83-100)

5.      Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Compatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Putere de apreciere – Respectarea coerenței dintre dispozițiile care reglementează ajutoarele de stat și alte dispoziții ale tratatului – Scutire fiscală acordată de un stat membru pentru achiziționarea de biogaz în vederea compensării costurilor suplimentare de producție – Producători de biogaz stabiliți în alte state membre care beneficiază de ajutoare pentru producție – Obligația de a lua în considerare ajutoarele acordate de aceste alte state membre cu ocazia examinării compatibilității scutirii fiscale cu piața internă – Principiul nediscriminării – Caracterul comparabil al situațiilor – Articolul 110 TFUE – Criteriu obiectiv – Discriminare inversă

[art. 107 alin. (1) și art. 108 TFUE]

(a se vedea punctele 101-128)

Rezumat

La 1 aprilie 2020, Regatul Suediei a notificat Comisiei Europene intenția sa de a modifica și de a prelungi până la 31 decembrie 2030 două scheme de ajutor care fuseseră deja autorizate de Comisie până la 31 decembrie 2020 (denumite în continuare „schemele în litigiu”). În temeiul acestor scheme, achiziționarea anumitor gaze combustibile regenerabile (denumite în continuare „biogazul”) este scutită de plata anumitor accize aplicate gazelor fosile destinate acelorași utilizări.

Fără a deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, Comisia a considerat, prin deciziile din 29 iunie 2020(1) (denumite în continuare „deciziile atacate”), că măsurile notificate priveau ajutoare de stat compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Potrivit acestei dispoziții, ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice pot fi considerate compatibile cu piața internă în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun. În special, Comisia a arătat, pe de o parte, că schemele în litigiu erau necesare, pentru motivul că, fără scutirile fiscale totale prevăzute de acestea, biogazul ar costa mai scump decât gazele fosile și, pe de altă parte, că se putea exclude că ajutoarele acordate în temeiul acestor scheme depășesc suma necesară pentru compensarea costurilor mai ridicate pe care le implică producția de biogaz în raport cu producția de gaze fosile și determină astfel o supracompensare a costurilor mai ridicate menționate (denumită în continuare „supracompensarea”).

Reclamanta, Landwärme GmbH, producătoare de biometan în Germania, a introdus o acțiune în anularea deciziilor atacate. Admițând această acțiune, Tribunalul, după ce a constatat că aceasta este admisibilă, statuează că, având în vedere dificultățile serioase pe care le suscita aprecierea compatibilității măsurilor notificate cu piața internă, Comisia ar fi trebuit să deschidă procedura formală de investigare.

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, mai întâi, Tribunalul constată că reclamanta reproșează Comisiei în special că nu a inițiat procedura formală de investigare, în pofida faptului că această instituție nu putea ignora existența unor dificultăți serioase în ceea ce privește posibila cumulare a ajutoarelor acordate în Suedia în temeiul schemelor în litigiu și a altor ajutoare acordate de alte state membre producătorilor de biogaz (denumită în continuare „cumularea în litigiu”), această cumulare fiind susceptibilă să determine o supracompensare în favoarea acestor producători atunci când aceștia vând biogaz în Suedia. În continuare, Tribunalul arată că reclamanta, în calitate de beneficiară indirectă potențială a ajutoarelor prevăzute de aceste scheme și concurentă a beneficiarilor efectivi ai ajutoarelor menționate, are calitatea de persoană interesată în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 1 litera (h) din Regulamentul de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE(2). În sfârșit, Tribunalul consideră că reclamanta are interesul de a exercita acțiunea din moment ce, în cazul anulării deciziilor atacate, ea ar putea exercita drepturile procedurale garantate persoanelor interesate în cadrul procedurii formale de investigare, prezentând Comisiei observații cu privire la modificările care trebuie aduse schemelor în litigiu pentru ca acestea să devină compatibile cu piața internă. Astfel, acțiunea este admisibilă, cel puțin în măsura în care prin aceasta reclamanta invocă critica referitoare la cumularea în litigiu.

Înainte de a examina această critică, Tribunalul respinge argumentul Comisiei potrivit căruia Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020(3), a căror nelegalitate nu fusese invocată de reclamantă, nu permit atribuirea niciunui rol cumulării în litigiu în vederea evaluării compatibilității schemelor în litigiu cu piața internă. Astfel, aceste orientări nu se opun examinării de către Comisie a supracompensării care poate decurge din această cumulare.

În ceea ce privește temeinicia acestei critici, Tribunalul arată că, în deciziile atacate, Comisia nu a examinat decât supracompensarea care poate decurge din cumularea mai multor ajutoare acordate de Regatul Suediei și că, procedând astfel, ea a exclus posibilitatea ca cumularea în litigiu să suscite dificultăți serioase în stabilirea compatibilității schemelor în litigiu cu piața internă. Tribunalul precizează, în plus, că, atunci când Comisia adoptă o decizie întemeiată pe articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE la finalul procedurii de examinare preliminară, ea trebuie să fie în măsură să concluzioneze, fără ca această problemă să ridice dificultăți serioase, că ajutoarele în cauză nu vor afecta schimburile comerciale dintre statele membre.

După ce a amintit că, potrivit jurisprudenței, caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie cu ocazia procedurii de examinare preliminară constituie un indiciu al existenței unor dificultăți serioase în aprecierea măsurii de ajutor notificate, Tribunalul arată că problema lipsei supracompensării este strâns legată de cea a proporționalității schemelor în litigiu. Astfel, faptul că, în pofida informațiilor de care dispunea cu privire la posibilele efecte ale cumulării în litigiu, Comisia a analizat lipsa supracompensării în mod insuficient și incomplet poate fi suficient în speță pentru a constata existența unor dificultăți serioase.

Înainte de a constata că compatibilitatea schemelor în litigiu cu piața internă ridica dificultăți serioase ca urmare a supracompensării care poate decurge din cumularea în litigiu, Tribunalul examinează argumentele Comisiei și ale Regatului Suediei potrivit cărora, în esență, respectarea principiului nediscriminării sau a articolului 110 TFUE impune ca scutirile fiscale prevăzute de schemele în litigiu să se aplice indiferent de originea biogazului vândut în Suedia, fără a face distincție după cum statul membru în care a fost produs biogazul a acordat sau nu ajutoare pentru producția de energie pe bază de biogaz.

În ceea ce privește respectarea principiului nediscriminării, Tribunalul subliniază că obiectivul schemelor în litigiu este ca biogazul să devină competitiv în raport cu gazele fosile, prin compensarea costurilor de producție mai ridicate ale celui dintâi. Având în vedere acest obiectiv, vânzarea de biogaz ale cărui costuri suplimentare de producție au fost compensate nu constituie o situație comparabilă cu cea a vânzării de biogaz ale cărui costuri suplimentare de producție nu au fost compensate încă. Tribunalul precizează că diferența dintre aceste două situații există chiar și atunci când compensarea acestor costuri suplimentare rezultă din ajutoare acordate de alte state membre decât Regatul Suediei. În consecință, fără o justificare obiectivă, aceste două vânzări nu pot beneficia de aceeași scutire fiscală, indiferent de aspectul dacă biogazul vândut în Suedia a fost produs pe teritoriul național sau a fost importat.

În ceea ce privește articolul 110 TFUE, care interzice statelor membre să aplice produselor importate impozite mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, Tribunalul arată că existența unei supracompensări poate fi considerată un criteriu obiectiv care permite aplicarea scutirii fiscale prevăzute de schemele în litigiu numai biogazului, domestic sau importat, ale cărui costuri suplimentare de producție în raport cu gazele fosile nu au fost deja compensate prin alte ajutoare. Această diferențiere, întemeiată pe un criteriu obiectiv, este de natură să evite discriminarea care ar rezulta din compensațiile deja acordate biogazului importat din anumite state membre. Tribunalul precizează de asemenea că schemele în litigiu creează o discriminare inversă a biogazului produs în Suedia în beneficiul biogazului produs în alte state membre care acordă ajutoare pentru producția de energie pe bază de biogaz. Acest rezultat nu poate fi considerat ca fiind impus de obligația de a respecta articolul 110 TFUE, a cărui rațiune de a fi constă în a împiedica un stat membru să favorizeze propria producție în detrimentul celei a celorlalte state membre.

În lumina acestor considerații, Tribunalul concluzionează că Comisia ar fi trebuit să întâmpine dificultăți serioase cu ocazia examinării compatibilității schemelor în litigiu cu piața internă, legate de supracompensarea care poate decurge din cumularea în litigiu, care necesită deschiderea procedurii formale de investigare. Așadar, Tribunalul admite acțiunea și anulează deciziile atacate.


1      Decizia C(2020) 4489 final a Comisiei din 29 iunie 2020 privind ajutorul de stat SA. 56125 (2020/N) – Suedia – Prelungirea și modificarea schemei SA.49893 (2018/N) – Scutire fiscală pentru biogazul și biopropanul nealimentare destinate producerii de căldură și Decizia C(2020) 4487 final a Comisiei din 29 iunie 2020 privind ajutorul de stat SA.56908 (2020/N) – Suedia – Prelungirea și modificarea schemei în favoarea biogazului destinat utilizării drept combustibil în Suedia, al căror rezumat a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2020, C 245, p. 2, și, respectiv, JO 2020, C 260, p. 4).


2      Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).


3      Comunicarea Comisiei intitulată Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (JO C 200, 28.6.2014, p. 1-55).