Language of document : ECLI:EU:T:2021:700

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea)

13 octombrie 2021(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene figurative reprezentând o săgeată cu aripă – Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară reprezentând o săgeată cu aripă – Motiv relativ de refuz – Respingere în parte a opoziției – Limitarea întinderii opoziției în cadrul căii de atac în fața camerei de recurs – Retragere parțială a opoziției – Motiv invocat din oficiu de camera de recurs – Interdicția de a se pronunța ultra petita”

În cauza T‑712/20,

Škoda Investment a.s., cu sediul în Plzeň (Republica Cehă), reprezentată de L. Lorenc, avocat,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de D. Gája, în calitate de agent,

pârât,

cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind

Škoda Auto a.s., cu sediul în Mladá Boleslav (Republica Cehă), reprezentată de J. Fesenmair, avocat,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 octombrie 2020 (cauza R 284/2020‑4), privind o procedură de opoziție între Škoda Investment și Škoda Auto,

TRIBUNALUL (Camera a zecea),

compus din domnii A. Kornezov, președinte, G. Hesse și D. Petrlík (raportor), judecători,

grefier: domnul E. Coulon,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 3 decembrie 2020,

având în vedere memoriul în răspuns depus de EUIPO la grefa Tribunalului la 2 februarie 2021,

având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 10 februarie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 26 noiembrie 2018, intervenienta, Škoda Auto a.s., a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1), însoțită de o revendicare a priorității unei cereri de înregistrare a mărcii libaneze nr. 88468, depusă la rândul său la 30 mai 2018 (denumită în continuare „cererea de înregistrare a mărcii libaneze”).

2        Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:

Image not found

3        Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 9, 12 și 36-39 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund unei mari varietăți de produse și servicii.

4        Cererea de înregistrare a mărcii libaneze privește un semn figurativ identic cu cel care figurează la punctul 2 de mai sus și desemnează produse și servicii din clasele 9, 12 și 36-39.

5        Cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul mărcilor Uniunii Europene nr. 2019/031 din 14 februarie 2019.

6        La 13 mai 2019, reclamanta, Škoda Investment a.s., a formulat opoziție, în temeiul articolului 46 din Regulamentul 2017/1001, la înregistrarea mărcii solicitate pentru marea varietate de produse și servicii menționată la punctul 3 de mai sus.

7        Această opoziție se întemeia pe o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene depusă la 27 august 2018 și însoțită de o revendicare a priorității cererii de înregistrare a mărcii cehe nr. 550086, depusă la rândul său la 24 august 2018, iar cererile respective desemnau produse și servicii care făceau parte din clasele 9, 12 și 36-39 și aveau ca obiect următorul semn figurativ:

Image not found

8        Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul 2017/1001.

9        La 14 iunie 2019, EUIPO a indicat reclamantei că din examinarea opoziției sale reiese că aceasta este inadmisibilă, în temeiul articolului 5 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului 2017/1001 și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1).

10      După ce a primit observațiile reclamantei, divizia de opoziție a respins opoziția ca inadmisibilă prin decizia din 9 decembrie 2019. Pe de o parte, aceasta a arătat că marca solicitată se întemeiază pe revendicarea priorității cererii de înregistrare a mărcii libaneze, care este anterioară revendicării priorității prezentate de reclamantă. Pe de altă parte, ea a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 34 din Regulamentul 2017/1001 pentru revendicarea priorității cererii de înregistrare a mărcii libaneze.

11      La 6 februarie 2020, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 66-71 din Regulamentul 2017/1001, împotriva deciziei diviziei de opoziție.

12      La 27 aprilie 2020, reclamanta a depus la EUIPO un memoriu în care a expus motivele căii de atac, în care a susținut că decizia diviziei de opoziție este eronată, întrucât, cu încălcarea articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, divizia menționată nu a respectat cerința privind identitatea produselor și serviciilor desemnate de cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene cu cele desemnate de marca pe care se întemeiază dreptul de prioritate. Aceasta a admis că un mare număr de produse și servicii desemnate de marca solicitată sunt fie identice, fie incluse în produsele și serviciile desemnate în cererea de înregistrare a mărcii libaneze. În schimb, ea a considerat că anumite produse și servicii din clasele 9, 38 și 39, desemnate de marca solicitată, și anume: „echipamente informatice; echipamente de navigație, control, monitorizare și cartografiere; software‑uri de navigație”, din clasa 9, „transmitere electronică de date; furnizarea de servicii de comunicare electronică”, din clasa 38, și „organizarea de călătorii; organizarea de servicii de transport”, din clasa 39, nu sunt nici identice cu produsele și serviciile desemnate de cererea de înregistrare a mărcii libaneze și nici nu sunt incluse în acestea. Prin urmare, aceasta a apreciat că marca solicitată nu poate beneficia de revendicarea priorității pentru aceste produse și servicii din clasele 9, 38 și 39. În consecință, ea a solicitat, în cuprinsul aceluiași memoriu, anularea în parte a deciziei diviziei de opoziție în măsura în care privește numai aceste produse și servicii.

13      Prin Decizia din 6 octombrie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a EUIPO a anulat în parte decizia diviziei de opoziție în măsura în care aceasta din urmă a respins opoziția ca inadmisibilă pentru produsele și serviciile din clasele 9, 38 și 39, menționate la punctul 12 de mai sus, și a trimis cauza la divizia de opoziție pentru continuarea examinării în privința acestor produse și servicii. Aceasta a constatat că actul de opoziție îndeplinește toate cerințele de admisibilitate prevăzute la articolul 2 din Regulamentul delegat 2018/625, astfel încât opoziția este admisibilă.

 Concluziile părților

14      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        anularea deciziei diviziei de opoziție;

–        trimiterea cauzei diviziei de opoziție, în legătură cu toate produsele și serviciile pentru care a fost depusă marca solicitată;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

15      EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

16      La punctul 15 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că, în memoriul în care sunt expuse motivele căii de atac, reclamanta a limitat întinderea acesteia solicitând, pe de o parte, anularea deciziei diviziei de opoziție în măsura în care prin aceasta s‑a respins opoziția pentru produsele și serviciile din clasele 9, 38 și 39, menționate la punctul 12 de mai sus, și, pe de altă parte, continuarea procedurii de opoziție referitoare la aceste produse și servicii. Camera de recurs a dedus de aici că reclamanta a retras această cale de atac în ceea ce privește celelalte produse și servicii desemnate de marca solicitată. La punctul 16 din decizia menționată, ea a considerat că retragerea parțială a avut ca efect faptul că produsele și serviciile nemenționate în memoriul în care sunt expuse motivele căii de atac nu mai fac parte din procedura de opoziție și că, în privința acestora, respingerea opoziției a rămas definitivă.

17      Reclamanta susține că, la stabilirea efectelor juridice ale nelegalității de natură procedurală care afectează decizia diviziei de opoziție, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept, și anume constatarea inadmisibilității opoziției. O astfel de nelegalitate ar constitui o încălcare a normelor fundamentale de procedură, care trebuie invocată din oficiu și care ar fi trebuit să determine din oficiu anularea în totalitate a acestei decizii, pentru ca toate efectele pe care le‑a produs asupra părților să fie eliminate integral din ordinea juridică.

18      În plus, reclamanta arată că, atunci când a delimitat perimetrul căii de atac în fața EUIPO, ea avea încredere deplină în regularitatea formală a deciziei diviziei de opoziție. Aceasta consideră că este astfel îndreptățită să se prevaleze de principiul protecției încrederii legitime cu privire la competența acestei divizii de a soluționa problema validității revendicării priorității mărcii solicitate în stadiul inițial al procedurii de opoziție. Ea susține că motivarea deciziei menționate a creat impresia că această decizie este corectă pe plan procedural, nelegalitatea evidențiată de camera de recurs nefiind vădită în sensul jurisprudenței. Reclamanta adaugă că acesta este motivul pentru care s‑a concentrat exclusiv pe fond și, prin urmare, pe produsele și serviciile desemnate de respectiva cerere de înregistrare a mărcii care nu erau nici identice, nici cuprinse în produsele și serviciile desemnate de cererea de înregistrare a mărcii libaneze.

19      EUIPO și intervenienta consideră că argumentația reclamantei trebuie înlăturată.

20      În această privință, este cert, mai întâi, că reclamanta nu a solicitat, în memoriul în care sunt expuse motivele căii de atac, decât o anulare în parte a deciziei diviziei de opoziție, în măsura în care aceasta a respins opoziția numai pentru produsele și serviciile din clasele 9, 38 și 39, menționate la punctul 12 de mai sus.

21      În continuare, trebuie precizat că, în conformitate cu articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, examinarea pe fond a căii de atac de către camera de recurs este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți. De asemenea, articolul 47 alineatul (5) prima teză din acest regulament prevede că, în cazul în care din examinarea opoziției reiese că marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea mărcii Uniunii Europene, cererea se respinge pentru produsele sau serviciile respective. În plus, articolul 21 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul delegat 2018/625 precizează că o cerere de introducere a căii de atac depusă în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) din regulamentul menționat trebuie să conțină, în cazul în care decizia care face obiectul căii de atac este contestată numai parțial, identificarea clară și fără ambiguitate a produselor sau serviciilor în legătură cu care este contestată decizia care face obiectul căii de atac.

22      Din coroborarea dispozițiilor menționate la punctul 21 de mai sus cu articolul 71 alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001 rezultă că, în cadrul unei căi de atac care privește un motiv relativ de refuz al înregistrării unei mărci și este formulată împotriva unei decizii a diviziei de opoziție, camera de recurs nu se poate pronunța cu depășirea obiectului căii de atac formulate în fața sa. Această cameră nu poate, așadar, să anuleze o astfel de decizie decât în limitele concluziilor pe care le‑a formulat un reclamant în cadrul căii de atac împotriva acestei din urmă decizii sau, dacă este cazul, pe care pârâtul le‑a formulat în observațiile sale în răspuns [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2006, Gagliardi/OAPI – Norma Lebensmittelfilialbetrieb (MANŪ MANU MANU), T‑392/04, nepublicată, EU:T:2006:400, punctul 45, și Hotărârea din 19 septembrie 2018, Eddy’s Snack Company/EUIPO – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Eddy’s Snackcompany), T‑652/17, nepublicată, EU:T:2018:564, punctul 20].

23      Pe de altă parte, potrivit Curții, în sistemul contenciosului de legalitate în fața instanței Uniunii, părțile sunt cele care au inițiativa procesului și care circumscriu obiectul litigiului, în special prin identificarea în concluziile lor a actului sau a părții din act pe care ele înțeleg să îl supună acestui control jurisdicțional (Hotărârea din 14 noiembrie 2017, British Airways/Comisia, C‑122/16 P, EU:C:2017:861, punctul 87). Tribunalul consideră că aceste principii se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește căile de atac formulate la camerele de recurs într‑o procedură privind motive relative de refuz al înregistrării unei mărci. Astfel, după cum reiese din dispozițiile citate la punctul 21 de mai sus și din jurisprudența amintită la punctul 22 de mai sus, asemenea competențelor instanțelor Uniunii în sistemul contenciosului de legalitate, camerele menționate nu pot, în cadrul unei proceduri de opoziție, să anuleze decizia diviziei de opoziție decât în limitele concluziilor pe care un reclamant le‑a formulat în calea de atac împotriva acestei din urmă decizii.

24      În sfârșit, este adevărat că, în procedurile inter partes, camera de recurs trebuie, în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2018/625, să examineze din oficiu motivele referitoare la chestiunile de drept care nu au fost invocate de părți, dar se referă la cerințe procedurale esențiale, știut fiind că printre astfel de cerințe figurează îndeosebi normele de admisibilitate a unei opoziții la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene.

25      Cu toate acestea, o astfel de competență a camerei de recurs nu implică nicidecum că aceasta ar fi competentă să modifice din oficiu concluziile formulate de un reclamant în calea de atac cu care a fost sesizată, întrucât o asemenea abordare nu ar ține seama de distincția dintre motivele și concluziile unei căi de atac. Astfel, deși motivele constituie susținerea necesară a concluziilor care figurează într‑o cale de atac, ele se disting totuși în mod necesar de acestea, care definesc limitele unei asemenea căi de atac (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 noiembrie 2017, British Airways/Comisia (C‑122/16 P, EU:C:2017:861, punctul 89).

26      Așadar, deși prin examinarea din oficiu a unui motiv referitor la cerințele procedurale esențiale, care, din principiu, nu a fost invocat de părți, camera de recurs nu depășește cadrul litigiului cu care este sesizată și nu încalcă în niciun mod normele de procedură referitoare la prezentarea obiectului litigiului, situația ar fi diferită dacă, în urma examinării deciziei care face obiectul căii de atac, această cameră ar pronunța, pe baza unei astfel de examinări din oficiu, o anulare care ar depăși ceea ce era solicitat în concluziile cu care a fost sesizată în mod legal, pentru motivul că o asemenea anulare ar fi necesară pentru a corecta nelegalitatea constatată din oficiu în cadrul analizei menționate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 noiembrie 2017, British Airways/Comisia (C‑122/16 P, EU:C:2017:861, punctul 90).

27      În aceste condiții, reclamanta nu poate susține în mod întemeiat că decizia diviziei de opoziție ar fi trebuit anulată în totalitate de camera de recurs, întrucât acest lucru ar fi avut ca efect faptul că respectiva cameră de recurs ar fi depășit obiectul litigiului, astfel cum a fost definit de reclamanta însăși.

28      În ceea ce privește argumentația reclamantei întemeiată pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime, trebuie amintit că dreptul de a se prevala de acest principiu aparține oricărui justițiabil pe care o autoritate administrativă l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate prin furnizarea unor asigurări precise (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 2018, Kreuzmayr, C‑628/16, EU:C:2018:84, punctul 46 și jurisprudența citată).

29      În speță, pretinsa convingere dobândită de reclamantă că decizia diviziei de opoziție era conformă cu normele de procedură, în pofida viciului de procedură săvârșit de această divizie, nu poate determina, în beneficiul ei, speranțe întemeiate în legalitatea formală a acestei decizii. Astfel, atât timp cât o asemenea decizie nu a rămas definitivă, legalitatea sa poate, în cazul unei căi de atac, să fie examinată de camera de recurs, situație care s‑a regăsit, de altfel, în speță. Or, rolul acestei camere este tocmai de a corecta astfel de vicii de procedură și, în consecință, de a pronunța eventual anularea unei decizii care ar fi afectată de acestea.

30      Rezultă din tot ceea ce precedă că prezenta acțiune trebuie respinsă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

31      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, reclamanta a căzut în pretenții, iar EUIPO, precum și intervenienta au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură. Prin urmare, este necesar ca reclamanta să fie obligată să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, totalitatea cheltuielilor de judecată efectuate de EUIPO și de intervenientă în cadrul prezentei proceduri.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Škoda Investment a.s. va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele expuse de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Škoda Auto a.s. în procedura în fața Tribunalului.

Kornezov

Hesse

Petrlík

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 octombrie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.