Avizul 1/15
Aviz dat în temeiul articolului 218 alineatul (11) TFUE
„Aviz dat în temeiul articolului 218 alineatul (11) TFUE – Proiect de acord între Canada și Uniunea Europeană – Transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni dinspre Uniune spre Canada – Temeiuri juridice adecvate – Articolul 16 alineatul (2), articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a) TFUE – Compatibilitatea cu articolele 7 și 8, precum și cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”
Sumar – Avizul Curții (Marea Cameră) din 26 iulie 2017
1. Acorduri internaționale – Încheiere – Aviz prealabil al Curții – Obiect – Chestiuni privind validitatea materială sau formală a unui acord în raport cu tratatul – Compatibilitatea acordului cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
[art. 6 alin. (1) TUE, art. 217 TFUE și art. 218 TFUE]
2. Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Criterii – Act al Uniunii care urmărește o dublă finalitate sau care are o componentă dublă – Referire la finalitatea sau la componenta principală sau preponderentă – Finalități sau componente legate în mod indisociabil – Cumul de temeiuri juridice – Limite – Incompatibilitatea procedurilor
3. Acorduri internaționale – Acorduri ale Uniunii – Încheiere – Acordul UE‑Canada privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor – Temei juridic – Incidența Protocoalele nr. 21 și nr. 22 privind poziția Regatului Unit, a Irlandei și a Danemarcei anexate la Tratatele UE și FUE – Inaplicabilitatea acordului în privința Danemarcei
[art. 16 alin. (2) TFUE și art. 87 alin. (2) lit. (a) TFUE; Protocoalele nr. 21 și nr. 22 anexate la Tratatele UE și FUE]
4. Acorduri internaționale – Acorduri ale Uniunii – Încheiere – Acordul UE‑Canada privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor – Acord care vizează să asigure securitatea publică, precum și să protejeze datele pasagerilor aerieni – Temei juridic – Articolul 16 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 87 alineatul (2) litera (a) TFUE
[art. 39 TUE, art. 16 alin. (2) TFUE și art. 87 alin. (2) lit. (a) TFUE; Protocoalele nr. 21 și nr. 22 anexate la Tratatele UE și FUE; Declarația nr. 21 anexată la Tratatele UE și FUE]
5. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Domeniu de aplicare – Prelucrări de date din registrul cu numele pasagerilor aerieni realizate în temeiul unui acord internațional încheiat între Uniune și o țară terță – Includere – Necesitatea de a asigura un nivel de protecție a libertăților și a drepturilor fundamentale echivalent cu cel garantat în cadrul Uniunii – Conținut
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8; Directiva 95/46 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 25 alin. (6)]
6. Acorduri internaționale – Acorduri ale Uniunii – Încheiere – Acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor – Ingerință în drepturile la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal – Obligația de a limita ingerința la strictul necesar – Conținut
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8)
7. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Restrângerea exercițiului drepturilor și al libertăților consacrate de cartă – Condiții – Cerința privind înscrierea restrângerii într‑o lege – Conținut
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 52 alin. (1)]
8. Drepturi fundamentale – Protecția datelor cu caracter personal – Prelucrare pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege – Noțiunea de lege – Acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Includere
[art. 218 alin. (6) lit. (a) punctul (v) TFUE și art. 294 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 alin. (2) și art. 52 alin. (1)]
9. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Ingerință – Justificare – Protecția securității publice împotriva terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave – Admisibilitate
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8; Directiva 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (4), art. 7 alin. (6) și art. 13 alin. (4)]
10. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Date sensibile – Necesitatea unei justificări precise și solide întemeiate pe alte motive decât protecția securității publice împotriva terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, art. 8, art. 21 și art. 52 alin. (1)]
11. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Respectarea principiului proporționalității – Prelucrare automatizată a datelor – Apreciere în raport cu modelele, cu criteriile și cu bazele de date utilizate pentru realizarea acestei prelucrări
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8)
12. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Respectarea principiului proporționalității – Prelucrare conformă cu obiectivele Convenției de la Chicago – Admisibilitate
13. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Respectarea principiului proporționalității – Necesitatea de a prevedea norme clare și precise care să reglementeze accesul la date și utilizarea acestora – Conținut
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8)
14. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Respectarea principiului proporționalității – Păstrarea și utilizarea datelor în timpul șederii pasagerilor în țara terță – Cerințe minime
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8)
15. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Respectarea principiului proporționalității – Păstrarea datelor după plecarea pasagerilor din țara terță – Inadmisibilitate – Excepție – Pasageri care prezintă un risc în materie de terorism sau de infracțiuni transnaționale grave
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8)
16. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Respectare în cadrul prelucrării datelor cu caracter personal – Obligația de a permite persoanei în cauză accesul la datele care o privesc pentru a verifica exactitatea și legalitatea acestora – Conținut – Încheiere de către Uniune a unui acord cu un stat terț privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni – Necesitatea de a prevedea informarea pasagerilor cu privire la transferul și la utilizarea datelor lor
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și art. 47 primul paragraf)
17. Drepturi fundamentale – Protecția datelor cu caracter personal – Autorități de supraveghere – Condiția independenței – Obiect
[art. 16 alin. (2) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 alin. (3)]
1. Dispozițiile unui acord internațional încheiat de Uniune, conform articolelor 217 și 218 TFUE, fac parte integrantă, începând cu intrarea în vigoare a acestuia, din ordinea juridică a Uniunii. Dispozițiile unui astfel de acord trebuie să fie, așadar, pe deplin compatibile cu tratatele și cu principiile constituționale care decurg din acestea. În această privință, articolului 218 alineatul (11) TFUE urmărește să prevină complicațiile care ar rezulta din contestarea în justiție a compatibilității cu tratatele a acordurilor internaționale care angajează Uniunea. Astfel, o decizie judiciară care constată eventual, după încheierea unui acord internațional care angajează Uniunea, că acesta este incompatibil cu dispozițiile tratatelor, având în vedere fie conținutul său, fie procedura adoptată pentru încheierea sa, ar crea cu siguranță, nu numai pe planul intern al Uniunii, ci și pe cel al relațiilor internaționale, dificultăți serioase și ar risca să prejudicieze toate persoanele interesate, inclusiv statele terțe. Având în vedere funcția procedurii prevăzute la articolul 218 alineatul (11) TFUE, simplul risc al invalidării unui act de încheiere a unui acord internațional este suficient pentru a admite sesizarea Curții.
Trebuie să fie examinate, așadar, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 218 alineatul (11) TFUE, toate chestiunile de natură să provoace îndoieli cu privire la validitatea materială sau formală a acordului în raport cu tratatele. Aprecierea compatibilității unui acord cu tratatele poate, în această privință, să depindă nu numai de dispozițiile care privesc competența, procedura sau organizarea instituțională a Uniunii, ci și de dispoziții din dreptul material. Aceleași aprecieri sunt valabile în privința problemei compatibilității unui acord internațional cu articolul 6 alineatul (1) TUE și, în consecință, cu garanțiile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, aceasta având aceeași valoare juridică cu tratatele.
(a se vedea punctele 67, 69, 70 și 74)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 76-78)
3. Este exclusă utilizarea unui dublu temei juridic atunci când procedurile prevăzute pentru cele două temeiuri juridice sunt incompatibile. În această privință, o diferență în privința regulilor de vot în cadrul Consiliului poate antrena incompatibilitatea temeiurilor juridice în cauză.
Referitor la o decizie a Consiliului privind încheierea unui acord internațional preconizat, întemeiată pe articolul 16 alineatul (2) TFUE și pe articolul 87 alineatul (2) litera (a) TFUE, o asemenea incompatibilitate nu rezultă din Protocoalele nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție și nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexate la Tratatele UE și FUE. Astfel, în ceea ce privește protocolul nr. 21, dat fiind că Irlanda și Regatul Unit și‑au notificat intenția de a participa la adoptarea deciziei menționate, dispozițiile acestui protocol nu au nicio incidență asupra regulilor de vot în cadrul Consiliului în cazul utilizării concomitente a articolului 16 alineatul (2) TFUE și a articolului 87 alineatul (2) litera (a) TFUE pentru fundamentarea deciziei amintite.
În ceea ce privește protocolul nr. 22, acesta vizează să instituie un cadru juridic care permite statelor membre să continue dezvoltarea cooperării în domeniul spațiului de libertate, securitate și justiție prin adoptarea, fără participarea Regatului Danemarcei, a unor măsuri care nu sunt obligatorii pentru acest stat membru, oferindu‑i totodată posibilitatea de a participa la adoptarea unor măsuri în acest domeniu și de a fi ținut de ele în condițiile prevăzute la articolul 8 din protocolul amintit. În această privință, din moment ce decizia privind încheierea acordului preconizat menționat trebuie să se întemeieze în același timp pe articolul 16 TFUE și pe articolul 87 TFUE și se încadrează, așadar, în partea a treia titlul V capitolul 5 din Tratatul FUE deoarece trebuie să se întemeieze pe articolul 87 TFUE menționat, nici dispozițiile acestei decizii și, prin urmare, nici acordul preconizat nu vor fi obligatorii pentru Regatul Danemarcei, în conformitate cu articolele 2 și 2a din protocolul nr. 22. În plus, Regatul Danemarcei nu va participa, conform articolului 1 din acest protocol, la adoptarea acestei decizii. Protocolul nr. 22 nu poate, așadar, să conducă în speță la reguli de vot diferite în cadrul Consiliului în cazul utilizării concomitente a articolului 16 alineatul (2) TFUE și a articolului 87 alineatul (2) litera (a) TFUE.
(a se vedea punctele 78, 107, 109-111, 113 și 117)
4. Ținând seama în același timp de finalitățile sale și de conținutul său, acordul preconizat dintre Canada și Uniunea Europeană privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor prezintă, așadar, două componente, una referitoare la necesitatea de a asigura securitatea publică, iar cealaltă referitoare la protecția datelor din registrul cu numele pasagerilor. Cele două componente ale acordului preconizat sunt legate în mod indisociabil și, prin urmare, trebuie să se considere că amândouă prezintă un caracter esențial. Astfel, conținutul acordului preconizat constă în mare măsură din norme detaliate care asigură că transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor către un stat terț în vederea utilizării lor în scopul protecției securității și siguranței populației se desfășoară în condiții conforme cu protecția datelor cu caracter personal.
În aceste condiții, decizia privind încheierea acordului preconizat este legată în mod direct, în primul rând, de obiectivul pe care îl urmărește articolul 16 alineatul (2) TFUE. Astfel, această dispoziție constituie, fără a aduce atingere articolului 39 TUE, un temei juridic adecvat atunci când protecția datelor cu caracter personal este una dintre finalitățile sau componentele esențiale ale normelor adoptate de legiuitorul Uniunii, inclusiv ale celor care se inserează în cadrul adoptării de măsuri care fac parte din dispozițiile Tratatului FUE referitoare la cooperarea judiciară în materie penală și la cooperarea polițienească, după cum o confirmă articolul 6a din protocolul nr. 21 și articolul 2a din protocolul nr. 22, precum și Declarația cu privire la protecția datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona.
În al doilea rând, decizia menționată trebuie de asemenea să se întemeieze pe articolul 87 alineatul (2) litera (a) TFUE, care prevede că, în sensul articolului 87 alineatul (1) TFUE, potrivit căruia Uniunea instituie o cooperare polițienească care implică toate autoritățile competente din statele membre, Parlamentul și Consiliul pot stabili măsuri referitoare la colectarea, stocarea, prelucrarea și analizarea informațiilor în domeniu, precum și schimbul de informații. Or, pe de o parte, informațiile, în sensul articolului 87 alineatul (2) litera (a) TFUE, în domeniul prevenirii sau al depistării și al cercetării infracțiunilor pot include date cu caracter personal și, pe de altă parte, că termenii „prelucrare” și „schimb” de astfel de date acoperă transferul către autoritățile statelor membre competente în materie și în același timp utilizarea lor de către aceste autorități. În această privință, faptul că datele din registrul cu numele pasagerilor sunt colectate inițial de transportatorii aerieni în scopuri comerciale, iar nu de o autoritate competentă în domeniul prevenirii sau al depistării și al cercetării infracțiunilor, nu poate să reprezinte un obstacol pentru ca această dispoziție să constituie de asemenea un temei juridic adecvat al deciziei Consiliului privind încheierea acordului preconizat.
(a se vedea punctele 90, 92, 94-96, 98, 99 și 101)
5. Diferitele prelucrări la care, potrivit unui acord internațional preconizat între Uniune și o țară terță, pot fi supuse datele pasagerilor aerieni care efectuează zboruri între Uniune și această țară terță, precum transferul lor din Uniune către țara terță menționată, accesul la ele în vederea utilizării lor sau a păstrării lor, afectează dreptul fundamental la respectarea vieții private, garantat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, acest drept se raportează la orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă. În plus, prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor se încadrează și la articolul 8 din cartă ca urmare a faptului că reprezintă o prelucrare de date cu caracter personal în sensul acestui articol și trebuie, în consecință, să îndeplinească în mod necesar cerințele de protecție a datelor prevăzute la respectivul articol.
În această privință, dreptul la protecția datelor cu caracter personal impune printre altele să se asigure continuitatea nivelului ridicat al protecției libertăților și drepturilor fundamentale conferit de dreptul Uniunii în cazul transferului de date cu caracter personal din Uniune către o țară terță. Chiar dacă mijloacele pentru a garanta un astfel de nivel de protecție pot fi diferite de cele puse în aplicare în cadrul Uniunii pentru a garanta respectarea cerințelor care decurg din dreptul Uniunii, aceste mijloace trebuie totuși să se dovedească în practică efective în scopul de a asigura o protecție în esență echivalentă cu cea garantată în cadrul Uniunii.
Această cerință referitoare la un nivel de protecție a libertăților și a drepturilor fundamentale echivalent în esență cu cel garantat în cadrul Uniunii se aplică de asemenea în cazul comunicării datelor din registrul cu numele pasagerilor din țara terță către alte țări terțe pentru a evita eludarea nivelului de protecție prevăzut de acest acord prin transferuri de date cu caracter personal către alte țări terțe și pentru a garanta continuitatea nivelului de protecție oferit de dreptul Uniunii. În aceste condiții, o astfel de comunicare necesită fie existența unui acord între Uniune și țara terță vizată echivalent cu acordul menționat mai sus, fie existența unei decizii a Comisiei în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, prin care să se constate că respectiva țară terță asigură un nivel de protecție adecvat în sensul dreptului Uniunii și care să includă autoritățile către care se preconizează transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor.
(a se vedea punctele 122, 123, 134 și 214)
6. Comunicarea de date cu caracter personal unui terț, precum o autoritate publică, constituie o ingerință în dreptul fundamental consacrat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, indiferent de utilizarea ulterioară a informațiilor comunicate. Aceeași situație se regăsește în privința păstrării datelor cu caracter personal, precum și a accesului la respectivele date în vederea utilizării lor de către autoritățile publice. În această privință, este irelevant dacă informațiile vizate referitoare la viața privată prezintă sau nu prezintă un caracter sensibil sau dacă persoanele interesate au suferit sau nu au suferit eventuale inconveniente ca urmare a acestei ingerințe.
Prin urmare, în ceea ce privește un acord internațional privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor către o țară terță a cărui încheiere este preconizată de Uniune, atât transferul datelor menționate din Uniune către autoritatea competentă din această țară terță, cât și stabilirea condițiilor, negociată de Uniune cu țara terță amintită, privind păstrarea acestor date, utilizarea lor, precum și eventualul lor transfer ulterior către alte autorități ale aceleiași țări, către Europol, către Eurojust, către autoritățile judiciare și polițienești din statele membre sau către autoritățile din alte țări terțe, constituie ingerințe în dreptul garantat la articolul 7 din cartă. Aceste operațiuni constituie de asemenea o ingerință în dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă întrucât reprezintă o prelucrare a datelor cu caracter personal.
În aceste condiții, drepturile consacrate la articolele 7 și 8 din cartă nu sunt prerogative absolute, ci trebuie să fie luate în considerare în raport cu funcția lor în societate. În această privință, protecția dreptului fundamental la respectarea vieții private la nivelul Uniunii impune ca derogările de la protecția datelor cu caracter personal și limitările acesteia să fie efectuate în limitele strictului necesar. Pentru a îndeplini această cerință, reglementarea în cauză care presupune o ingerință trebuie să prevadă norme clare și precise care să reglementeze conținutul și aplicarea măsurii respective și să impună o serie de cerințe minime astfel încât persoanele ale căror date au fost transferate să dispună de garanții suficiente care să permită protejarea în mod eficient a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz. Această reglementare trebuie în special să indice în ce împrejurări și în ce condiții o măsură care prevede prelucrarea unor asemenea date poate fi luată, garantând în acest mod că o ingerință este limitată la strictul necesar. Necesitatea de a dispune de astfel de garanții este cu atât mai importantă atunci când datele cu caracter personal sunt supuse unei prelucrări automatizate. Aceste considerații sunt aplicabile în special când este în discuție protecția categoriei speciale de date cu caracter personal pe care o reprezintă datele sensibile.
(a se vedea punctele 124-126, 136, 140 și 141)
7. Cerința prevăzută la articolul 52 alineatul (1) prima teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căreia orice restrângere a exercitării drepturilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege presupune ca temeiul juridic care permite ingerința în aceste drepturi să definească el însuși întinderea restrângerii exercitării dreptului vizat.
(a se vedea punctul 139)
8. Un acord internațional privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni a cărui încheiere este preconizată de Uniune se încadrează în noțiunea de lege, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, prin urmare, al articolului 52 alineatul (1) din aceasta.
Astfel, articolul 218 alineatul (6) TFUE reflectă, pe plan extern, repartizarea competențelor între instituții aplicabilă pe plan intern și stabilește o simetrie între procedura de adoptare a măsurilor Uniunii pe plan intern și procedura de adoptare a acordurilor internaționale, în scopul de a garanta că, în raport cu un anumit domeniu, Parlamentul și Consiliul dispun de aceleași competențe, cu respectarea echilibrului instituțional prevăzut de tratate. Prin urmare, încheierea acordurilor internaționale în domenii în care, pe plan intern, se aplică procedura legislativă ordinară, prevăzută la articolul 294 TFUE, necesită, în temeiul articolului 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) TFUE, aprobarea Parlamentului, astfel încât un asemenea acord poate fi considerat, pe plan extern, echivalentul a ceea ce este pe plan intern un act legislativ.
Rezultă că transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor către o țară terță, astfel cum este preconizat de acordul internațional în discuție, se întemeiază pe un alt motiv care este prevăzut de lege, în sensul articolului 8 alineatul (2) din cartă.
(a se vedea punctele 145-147)
9. Ingerințele în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene pe care le presupune un acord internațional privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni către o țară terță a cărui încheiere este preconizată de Uniune pot fi justificate printr‑un obiectiv de interes general al Uniunii și nu sunt de natură să aducă atingere substanței drepturilor fundamentale menționate, din moment ce acordul preconizat vizează în special să garanteze securitatea publică prin intermediul unui transfer de date din registrul cu numele pasagerilor și al utilizării acestora în cadrul combaterii infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni transnaționale grave. Astfel, acest obiectiv constituie un obiectiv de interes general al Uniunii care poate justifica ingerințe, chiar grave, în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă. De altfel, protecția securității publice contribuie de asemenea la protecția drepturilor și a libertăților celorlalți. În măsura în care evaluarea riscurilor pe care le prezintă pasagerii aerieni prin intermediul analizării acestor date înainte de sosirea lor facilitează și accelerează în mare măsură verificările de securitate și de control la frontieră, se poate considera că transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor către o țară terță și prelucrările lor ulterioare sunt apte să garanteze realizarea obiectivului privind protecția securității și a siguranței publice urmărit de acordul preconizat.
(a se vedea punctele 148, 149 și 151-153)
10. În ceea ce privește un acord internațional privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni către o țară terță a cărui încheiere este preconizată de Uniune, orice măsură întemeiată pe postulatul că una sau mai multe caracteristici care figurează în acordul preconizat, precum originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența sindicală, starea de sănătate sau viața sexuală a unei persoane, ar putea, prin ele înseși și independent de comportamentul individual al călătorului vizat, să fie relevante din perspectiva finalității prelucrării datelor din registrul cu numele pasagerilor ar încălca drepturile garantate la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu articolul 21 din aceasta. Având în vedere riscul unei prelucrări a datelor contrare articolului 21 din cartă, un transfer al unor astfel de date către țara terță în cauză ar necesita o justificare precisă și deosebit de solidă, întemeiată pe alte motive decât protecția securității publice împotriva terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave. În lipsa unei asemenea justificări, articolele 7, 8 și 21, precum și articolul 52 alineatul (1) din cartă se opun atât transferului de date sensibile către un stat terț, cât și stabilirii condițiilor, negociată de Uniune cu acesta, privind utilizarea și păstrarea unor astfel de date de către autoritățile acestui stat terț.
(a se vedea punctele 164-167)
11. În cazul unui acord internațional a cărui încheiere este preconizată de Uniune care privește transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni către o țară terță și care prevede o prelucrare automatizată a acestor date în scopul protecției securității publice împotriva terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave, întinderea ingerinței pe care o implică analiza automatizată a datelor din registrul cu numele pasagerilor în drepturile consacrate la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene depinde în principal de modelele și de criteriile prestabilite, precum și de bazele de date pe care se întemeiază acest tip de prelucrare a datelor. Astfel, modelele și criteriile prestabilite trebuie, pe de o parte, să fie specifice și fiabile, pentru a permite să se ajungă la rezultate care vizează indivizi cu privire la care ar putea exista o bănuială rezonabilă de participare la infracțiuni de terorism sau la infracțiuni transnaționale grave, și, pe de altă parte, să fie nediscriminatorii. Totodată, bazele de date cu care sunt confruntate datele din registrul cu numele pasagerilor trebuie să fie fiabile, actuale și limitate la baze de date exploatate de țara terță în cauză în raport cu combaterea terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave.
(a se vedea punctele 168 și 172)
12. Un acord internațional privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni către o țară terță nu depășește limitele strictului necesar prin faptul că permite transferul datelor menționate ale tuturor pasagerilor aerieni către această țară terță, în măsura în care permite, printre altele, facilitarea controalelor de securitate la frontieră la care, conform articolului 13 din Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională, sunt supuși toți pasagerii aerieni potrivit legilor și regulamentelor țării terțe.
(a se vedea punctele 187-189)
13. În cazul unui acord internațional privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni către o țară terță, a cărui încheiere este preconizată de Uniune, pentru a garanta că păstrarea datelor transferate, accesul la aceste date al autorităților naționale vizate de acordul preconizat, precum și utilizarea respectivelor date de către acestea sunt limitate la strictul necesar, acordul preconizat trebuie să prevadă norme clare și precise care să indice împrejurările și condițiile în care aceste autorități pot să le păstreze, să le acceseze și să le utilizeze.
În ceea ce privește păstrarea datelor cu caracter personal, actul trebuie, printre altele, să răspundă întotdeauna unor criterii obiective, care să stabilească un raport între datele cu caracter personal care trebuie păstrate și obiectivul urmărit. În ceea ce privește utilizarea de către o autoritate a datelor cu caracter personal păstrate în mod legitim, măsura nu se poate limita la a impune ca accesul la respectivele date să corespundă uneia dintre finalitățile acesteia, ci trebuie să prevadă și condițiile materiale și procedurale care guvernează această utilizare.
(a se vedea punctele 190-192)
14. În cazul unui acord internațional care prevede păstrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor și utilizarea lor până la ieșirea acestor pasageri din țara terță în cauză, în scopul, printre altele, al facilitării controalelor de securitate, precum și a controalelor la frontieră, păstrarea și utilizarea lor în aceste scopuri nu pot fi limitate, dată fiind însăși natura lor, la un anumit cerc de pasageri aerieni și nici nu pot face obiectul unei autorizări prealabile din partea unei instanțe sau a unei entități administrative independente. Prin urmare, atât timp cât pasagerii aerieni se află în țara terță în cauză sau sunt pe cale să o părăsească, există raportul necesar între aceste date și obiectivul pe care îl urmărește acordul respectiv, astfel încât acordul nu depășește limitele strictului necesar prin simplul fapt că permite păstrarea și utilizarea sistematică a datelor din registrul cu numele pasagerilor ale tuturor acestor pasageri. De asemenea, utilizarea sistematică a datelor menționate în scopul verificării fiabilității și a actualității modelelor și criteriilor prestabilite pe care se bazează prelucrarea automatizată a acestor date sau al redefinirii unor noi modele și criterii pentru această prelucrare este direct legată de efectuarea controalelor de securitate și a controalelor la frontieră și, prin urmare, trebuie să se considere și că nu depășește limitele strictului necesar.
În ceea ce privește utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor în timpul șederii pasagerilor aerieni în țara terță în cauză, aceasta trebuie să se bazeze pe împrejurări noi din moment ce, după verificarea datelor lor din registrul cu numele pasagerilor, s‑a permis pasagerilor aerieni să intre pe teritoriul țării terțe în cauză. Respectiva utilizare necesită norme care prevăd condițiile materiale și procedurale care guvernează aceeași utilizare pentru a proteja, printre altele, datele menționate de riscul de abuz. Astfel de norme trebuie să se întemeieze pe criterii obiective pentru a defini împrejurările și condițiile în care autoritățile țării terțe în cauză vizate de acordul preconizat sunt autorizate să le utilizeze.
În această privință, atunci când există elemente obiective care permit să se considere că datele din registrul cu numele pasagerilor ale unuia sau mai multor pasageri aerieni ar putea aduce o contribuție efectivă la obiectivul de combatere a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor transnaționale grave, utilizarea acestor date nu depășește limitele strictului necesar. În scopul de a garanta, în practică, deplina respectare a acestor condiții, este esențial ca utilizarea în timpul șederii pasagerilor aerieni în țara terță în cauză a datelor din registrul cu numele pasagerilor păstrate să fie, în principiu, cu excepția unor situații de urgență justificate corespunzător, condiționată de un control prealabil efectuat fie de o instanță, fie de o entitate administrativă independentă și ca decizia acestei instanțe sau a acestei entități să intervină în urma unei cereri motivate formulate de autoritățile competente, în special în cadrul unor proceduri de prevenire, de detectare sau de urmărire penală.
(a se vedea punctele 197-202)
15. În cazul unui acord internațional a cărui încheiere este preconizată de Uniune, care privește transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni către o țară terță și care prevede păstrarea datelor menționate după plecarea pasagerilor aerieni din această țară terță în scopul protecției securității publice împotriva terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave, în ceea ce privește pasagerii aerieni pentru care nu a fost identificat un risc în materie de terorism sau de infracțiuni transnaționale grave la sosirea lor în țara terță amintită și până la plecarea lor din aceasta, nu rezultă că există, după plecarea lor, vreun raport, nici chiar indirect, între datele lor din registrul cu numele pasagerilor și obiectivul urmărit de acordul preconizat, care ar justifica păstrarea acestor date. Stocarea continuă a datelor din registrul cu numele pasagerilor ale tuturor pasagerilor aerieni după plecarea lor din țara terță în cauză nu este, așadar, limitată la strictul necesar. În măsura în care însă sunt identificate în cazuri particulare elemente obiective care permit să se considere că anumiți pasageri aerieni ar putea să prezinte, chiar și după plecarea lor din țara terță menționată, un risc în termeni de combatere a terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave, stocarea datelor lor din registrul cu numele pasagerilor apare ca admisibilă și după șederea în țara terță amintită. Utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor astfel stocate ar trebui să se întemeieze pe criterii obiective pentru a defini împrejurările și condițiile în care autoritățile țării terțe vizate de acordul preconizat pot avea acces la aceste date. De asemenea, această utilizare ar trebui să fie condiționată, cu excepția situațiilor de urgență justificate corespunzător, de un control prealabil efectuat fie de o instanță, fie de o entitate administrativă independentă, a căror decizie de autorizare a utilizării intervine în urma unei cereri motivate a acestor autorități, formulată, printre altele, în cadrul procedurilor de prevenire, de detectare sau de urmărire penală. În ceea ce privește durata păstrării datelor amintite, o durată de cinci ani nu pare să depășească limitele a ceea ce este strict necesar în vederea combaterii terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave.
(a se vedea punctele 205-209)
16. Dreptul fundamental la respectarea vieții private, consacrat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, presupune ca persoana vizată să poată să se asigure că datele sale cu caracter personal sunt prelucrate în mod exact și legal. Pentru a putea efectua verificările necesare, această persoană trebuie să dispună de un drept de acces la datele care o privesc și care fac obiectul prelucrării.
În această privință, în cazul unui acord internațional privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni către o țară terță a cărui încheiere este preconizată de Uniune, este important ca pasagerii aerieni să fie informați în privința transferului datelor lor din registrul cu numele pasagerilor către țara terță în cauză și a utilizării acestor date din momentul în care această comunicare nu poate compromite anchetele desfășurate de autoritățile publice vizate de acordul preconizat. Astfel, o asemenea informare se dovedește, de fapt, necesară pentru a le permite pasagerilor aerieni să își exercite drepturile de a solicita accesul la datele din registrul cu numele pasagerilor care îi privesc și, dacă este cazul, rectificarea acestora, precum și de a introduce o cale de atac efectivă în fața unei instanțe, conform articolului 47 primul paragraf din cartă.
Prin urmare, în cazurile în care se prezintă elemente obiective care justifică utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor în vederea combaterii terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave și care necesită o autorizație prealabilă din partea unei autorități judiciare sau a unei entități administrative independente, este necesară o informare individuală a pasagerilor aerieni. Această situație se regăsește în cazurile în care datele din registrul cu numele pasagerilor ale pasagerilor aerieni sunt comunicate către alte autorități publice sau către particulari. Cu toate acestea, o astfel de informare nu trebuie să intervină decât din momentul în care ea nu poate compromite anchetele desfășurate de autoritățile publice vizate de acordul preconizat.
(a se vedea punctele 219, 220, 223 și 224)
17. Potrivit articolului 8 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectarea cerințelor în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal care decurg din articolul 8 alineatele (1) și (2) din aceasta se supune controlului unei autorități independente. Garanția de independență a unei astfel de autorități de supraveghere, a cărei înființare este prevăzută și de articolul 16 alineatul (2) TFUE, urmărește să asigure eficiența și fiabilitatea supravegherii respectării dispozițiilor în domeniul protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și trebuie să fie interpretată în lumina acestui obiectiv. Instituirea unei autorități de supraveghere independente constituie, așadar, un element esențial al respectării protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.
(a se vedea punctele 228 și 229)