Language of document : ECLI:EU:T:2014:240

Cauza T‑327/12

Simca Europe Ltd

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne

(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară verbală Simca – Rea‑credință – Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 8 mai 2014

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Reexaminarea faptelor în lumina probelor prezentate pentru prima dată în fața sa – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 135 alin. (4); Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65]

2.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive de drept neprecizate în cererea introductivă – Trimitere globală la alte înscrisuri – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

3.      Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la momentul depunerii cererii de înregistrare a unei mărci – Criterii de apreciere – Luarea în considerare a tuturor factorilor pertinenți care existau la momentul depunerii cererii de înregistrare – Cunoașterea de către solicitant a faptului că un terț utilizează un semn identic sau similar – Intenție a solicitantului – Grad de protecție juridică a semnelor în cauză – Grad de notorietate – Origine a semnului contestat – Logică comercială care stă la baza înregistrării semnului contestat ca marcă comunitară

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) lit. (b)]

4.      Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la momentul cererii de înregistrare a unei mărci – Marca verbală Simca

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) lit. (b)]

5.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor

(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 26)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 28, 29 și 32)

3.      Reaua‑credință a solicitantului, în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, trebuie apreciată în mod global, luând în considerare toți factorii pertinenți din cauză și în special de:

–        împrejurarea că solicitantul are sau trebuie să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează cel puțin într‑un stat membru un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar care poate conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se cere;

–        intenția solicitantului de a‑l împiedica pe acest terț să utilizeze un astfel de semn în continuare;

–        nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrare se solicită.

În plus, intenția de a împiedica comercializarea unui produs poate, în anumite împrejurări, să constituie un element al relei‑credințe a solicitantului. Acest lucru este valabil în special atunci când ulterior se adeverește că solicitantul a înregistrat un semn ca marcă comunitară fără a avea intenția de a o utiliza, cu unicul scop de a împiedica intrarea pe piață a unui terț.

În aceste condiții, cei trei factori enumerați mai sus nu sunt decât câteva ilustrări dintr‑un ansamblu de elemente care pot fi luate în considerare pentru a se pronunța asupra eventualei rele‑credințe a unui solicitant al mărcii la momentul depunerii cererii. În fapt, în cadrul analizei globale efectuate în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se poate de asemenea ține seama de originea cuvântului sau a siglei care constituie marca contestată și de utilizarea anterioară a acesteia în comerț ca marcă, în special de către întreprinderi concurente, precum și de logica comercială în care se înscrie depunerea cererii de înregistrare ca marcă comunitară a acestui cuvânt sau a acestei sigle.

Pe de altă parte, intenția solicitantului de a împiedica un terț să utilizeze în continuare semnul a cărui înregistrare se solicită este un element subiectiv care trebuie determinat prin raportare la împrejurările obiective din cauză.

(a se vedea punctele 36-39 și 55)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 41, 42, 45, 49, 56 și 61-63)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 82)