Recurs introdus la 17 decembrie 2021 de Versobank AS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-351/18 și T-584/18, Ukrselhosprom PCF și Versobank/ECB
(Cauza C-803/21 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Versobank AS (reprezentant: O. Behrends, avocat)
Celelalte părți din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE), Comisia Europeană, Ukrselhosprom PCF LLC
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
respingerea recursului;
declararea nulității deciziilor BCE privind revocarea autorizației acordate recurentei în data de 26 martie 2018 (denumită în continuare „prima decizie contestată”) și în data de 17 iulie 2018 (denumită în continuare „a doua decizie contestată”);
în măsura în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu poate pronunța o hotărâre pe fond, trimiterea cauzelor conexate T-351/18 și T-584/18 Tribunalului pentru a se pronunța asupra acțiunilor în anulare; și
obligarea BCE la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă șase motive:
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat în mod nejustificat că nu era necesar să se pronunțe în cauza T-351/18, a omis în mod eronat să ia în considerare faptul că presupusul efect ex tunc al celei de a doua decizii contestate încălca articolul 263 TFUE și a reținut în mod eronat că recurenta nu avea niciun interes pentru anularea primei decizii contestate.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu privire la numeroase încălcări ale unor norme fundamentale de procedură.
Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a omis în mod eronat să recunoască că BCE și-a depășit propria competență efectuând constatări în domeniul serviciilor de plată și al altor servicii financiare, în materie de CSB/CFT (combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului) sau în materie de rezoluție.
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a făcut constatări într-o chestiune care era exclusă printr-o tranzacție încheiată în fața unei instanțe administrative naționale.
Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat SRMR1 în locul dreptului național cu privire la evaluările potrivit cărora o instituție este în dificultate sau în pericol de a intra în dificultate și cu privire la deciziile de a nu proceda prin rezoluție și a interpretat în mod eronat semnificația lor fără a dispune publicarea unor asemenea decizii.
Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul (1) nu a respectat limitele propriei competențe în sensul articolului 263 TFUE prin faptul că a efectuat constatări guvernate de dreptul național care intră în competența exclusivă a autorităților și instanțelor naționale competente și a depășit revizuirea deciziilor BCE făcând constatări și aprecieri pe care BCE nu le-a făcut; (2) și-a întemeiat decizia pe constatări surprinzătoare pe baza depunerii tardive a unor documente voluminoase imediat anterior ședinței, fără a da recurentei posibilitatea de a face comentarii, (3) a omis să ia în considerare încălcarea drepturilor recurentei în sensul articolului 47 din cartă înainte de începerea procedurii și lipsa unei reprezentări efective a recurentei în cardul procedurii și (4) a refuzat în mod eronat să dispună prezentarea de decizii de rezoluție la nivel național, exprimând totodată opinii detaliate, dar eronate cu privire la semnificația juridică și la temeiul juridic al acestor decizii.
____________
1 Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).