Cauza C‑300/16 P

Comisia Europeană

împotriva

Frucona Košice a.s.

„Recurs – Ajutoare de stat – Noțiunea «ajutor» – Noțiunea «avantaj economic»  – Criteriul creditorului privat – Condiții de aplicabilitate – Aplicare – Obligații ale Comisiei Europene de a efectua o investigație”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 septembrie 2017

1.        Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Criterii de apreciere – Recuperarea unor creanțe publice – Criteriul creditorului privat – Condiții de aplicabilitate – Obligații ale Comisiei cu ocazia aplicării criteriului menționat – Conținut

(art. 107 TFUE)

2.        Recurs – Motive – Motiv îndreptat împotriva unui motiv neesențial – Motiv inoperant – Respingere

[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3.        Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Criteriul creditorului privat – Apreciere economică complexă – Control jurisdicțional – Limite

[art. 107 alin. (1) TFUE]

4.        Ajutoare acordate de state – Decizia Comisiei – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei – Informații disponibile cu ocazia aplicării criteriului creditorului privat – Obligații ale Comisiei de a efectua o investigație

[art. 108 alin. (2) TFUE]

1.      Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o măsură pentru a se încadra în noțiunea „ajutor” în sensul articolului 107 TFUE nu sunt îndeplinite dacă întreprinderea beneficiară putea obține același avantaj precum cel care i‑a fost pus la dispoziție prin intermediul resurselor de stat în împrejurări care corespund condițiilor normale de piață. Această apreciere se realizează atunci când un creditor public acordă facilități de plată pentru o creanță pe care o are față de o întreprindere, cu aplicarea, în principiu, a criteriului creditorului privat.

Prin urmare, criteriul creditorului privat nu constituie o excepție care se aplică numai la cererea unui stat membru în cazul în care sunt îndeplinite elementele constitutive ale noțiunii de ajutor de stat incompatibil cu piața comună prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE. Astfel, acest criteriu, atunci când este aplicabil, figurează printre elementele pe care Comisia este obligată să le ia în considerare pentru a dovedi existența unui asemenea ajutor. Rezultă, pe de o parte, că nimic nu se opune posibilității beneficiarului ajutorului de a invoca aplicabilitatea acestui criteriu și, pe de altă parte, că în cazul în care el invocă acest criteriu, Comisia este cea căreia îi revine obligația să examineze aplicabilitatea și, eventual, aplicarea acestuia. În această privință, revine Comisiei sarcina de a solicita statului membru în cauză să îi furnizeze toate informațiile relevante care să îi permită să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestui criteriu.

În vederea stabilirii dacă criteriul operatorului privat trebuie să fie aplicat, punctul de pornire trebuie să fie natura economică a acțiunii statului membru. În acest cadru, prin intermediul criteriului creditorului privat se are în vedere să se analizeze dacă întreprinderea beneficiară ar fi putut obține același avantaj precum cel care i‑a fost pus la dispoziție prin intermediul resurselor de stat în împrejurări care corespund condițiilor normale de piață. Reiese că examinarea la care Comisia trebuie eventual să recurgă nu poate fi limitată la opțiunile pe care autoritatea publică competentă le‑a luat efectiv în considerare, ci trebuie în mod obligatoriu să privească toate opțiunile pe care un creditor privat le‑ar fi avut în vedere în mod rezonabil într‑o asemenea situație.

(a se vedea punctele 21-24 și 26-29)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 41)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 59-64)

4.      Legalitatea unei decizii în materia ajutoarelor de stat trebuie să fie apreciată de instanța Uniunii în funcție de informațiile de care Comisia putea să dispună la momentul la care a adoptat decizia.

Or, informațiile de care Comisia „putea să dispună” cu ocazia aplicării criteriului creditorului privat includ orice element relevant care îi permite să stabilească dacă întreprinderea beneficiară nu ar fi obținut în mod evident facilități comparabile cu cele ale unui creditor privat și cu privire la care ar fi putut, la cerere, să obțină prezentarea lui în cursul procedurii administrative.

În această privință, pe de o parte, trebuie considerată relevantă orice informație susceptibilă să influențeze în mod semnificativ procesul decizional al unui creditor privat suficient de prudent și de diligent, aflat într‑o situație cât mai apropiată de cea a creditorului public și care urmărește să obțină plata sumelor pe care i le datorează un debitor cu dificultăți de plată. Pe de altă parte, în vederea aplicării criteriului creditorului privat, sunt relevante numai elementele disponibile și evoluțiile previzibile la data la care a fost adoptată această decizie.

(a se vedea punctele 59-61, 70 și 71)