Language of document :

Acțiune introdusă la 28 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-602/21)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska, M. Noll-Ehlers, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că:

prin solicitarea stabilirii unor planuri de acțiune pentru zonele în care valorile admisibile ale zgomotului nu sunt depășite, până la 18 iunie 2024, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care rezultă de la articolul 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental1 ;

prin nesolicitarea ca planurile de acțiune să cuprindă indicarea istoricului consultărilor publice, organizate conform articolului 8 alineatul (7) din Directiva 2002/49, precum și acțiunile pe care autoritățile competente intenționează să le întreprindă în următorii cinci ani în vederea menținerii zonelor liniștite, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul punctului 1 a șaptea și a noua liniuță din anexa V la directiva menționată;

prin nestabilirea unor planuri de acțiune pentru cele 20 căi ferate principale definite în anexa A.3 din cererea introductivă, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 8 alineatul 2 din Directiva 2002/49;

prin neîntocmirea planurilor de acțiune pentru cele 290 drumuri principale definite în anexa A.4 din cererea introductivă, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2002/49;

prin neprezentarea rezumatelor planurilor de acțiune pentru cele 20 căi ferate principale definite în anexa A.3 din cererea introductivă, precum și pentru cele 290 drumuri principale definite în anexa A.4 din cererea introductivă, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligația care rezultă de la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49 coroborat cu anexa VI la acesta;

obligarea Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În cadrul primului său motiv, Comisia susține că introducerea pentru zonele în care valorile admisibile ale zgomotului nu sunt depășite, a unei cerințe de stabilire a planurilor de acțiune până la 18 iulie 2024, nu garantează o protecție adecvată și reducerea zgomotului din aceste zone și implică faptul că Republica Polonă nu s-a conformat obligației de a stabili planuri de acțiune prin care se urmărea gestionarea problemelor de zgomot și a efectelor zgomotului în zonele care intră în sfera sa de competență, aspect care nu este în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/49. Obiectivele directivei care privesc evitarea și prevenția efectelor nocive ale zgomotului în mediu, precum și conservarea calității mediului sonor nu pot fi atinse decât dacă planurile de acțiune sunt elaborate și pentru zonele în care valorile limită ale zgomotului nu sunt depășite.

În cadrul celui de al doilea motiv, Comisia susține că programul de protecție a mediului nu garantează în dreptul polonez că privește de asemenea măsurile prin care se urmărește protejarea zonelor liniștite, astfel cum impune Directiva 2002/49. Dreptul polonez nu îndeplinește această cerință. În plus, dreptul polonez nu impune prezentarea istoricului consultațiilor publice organizate conform articolului 8 alineatul (7) din Directiva 2002/49 în calitate de element obligatoriu al planurilor de acțiune. Articolul 119a alineatul (5) din Legea privind protecția mediului îl obligă numai pe președintele voievodatului competent să desfășoare o consultație publică în conformitate cu dispozițiile pertinente. Totuși, nu există o obligație legală de a lua în considerare istoricul consultațiilor publice în planurile de acțiune.

În cadrul celui de al treilea motiv, Comisia susține că nestabilirea de către Polonia a planurilor de acțiune pentru cele 20 căi ferate principale pe care Polonia le-a notificat anterior Comisiei drept căi ferate principale, implică o încălcare de către Polonia a articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2002/49.

În cadrul celui de al patrulea motiv, Comisia susține că nestabilirea de către Polonia a planurilor de acțiune pentru cele 290 drumuri principale pe care Polonia le-a notificat anterior Comisiei drept drumuri principale, implică o încălcare de către Polonia a articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2002/49.

În cadrul celui de al cincilea motiv, Comisia susține că neprezentarea de către Polonia a rezumatelor planurilor de acțiune pentru cele 20 căi ferate principale și cele 290 drumuri principale reprezintă o încălcare a Directivei 2002/49.

____________

1 JO 2002 L 189, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 196.