ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

28 iunie 2011

Cauza T‑454/09 P

Rinse van Arum

împotriva

Parlamentului European

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Exercițiul de evaluare 2005 – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 10 septembrie 2009, van Arum/Parlamentul European (F‑139/07, RepFP, p. I‑A‑1‑291 și II‑A‑1‑1571) și având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul:      Respinge recursul. Domnul Rinse van Arum suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice – Inadmisibilitate

[art. 225 A CE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1)]

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Atribuirea punctelor de merit

(Statutul funcționarilor, art. 45)

3.      Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate

(Statutul Curții de Justiție, art. 58)

4.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Control de către autoritatea împuternicită să facă numiri în cadrul unei reclamații – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 90)

5.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 43 alin. (1) și art. 44 alin. (1) lit. (c)]

6.      Recurs – Motive – Apreciere greșită a faptelor – Inadmisibilitate

(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11)

1.      Decurge în special din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, precum și din articolul 138 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului că o cerere de recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere. Nu îndeplinește această cerință o cerere de recurs care se limitează să repete sau să reproducă textual motivele și argumentele care au fost deja invocate în fața Tribunalului Funcției Publice. Astfel, o cerere de recurs de această natură constituie în realitate o cerere prin care se urmărește o simplă reexaminare a cererii introductive depuse la Tribunalul Funcției Publice, ceea ce nu este de competența Tribunalului.

(a se vedea punctele 26 și 27)

Trimitere la: Tribunal 17 martie 2010, Parlamentul European/Collée, T‑78/09 P, punctele 20-22

2.      În conformitate cu articolul 45 din statut, potrivit căruia promovarea se efectuează prin selecție, după o analiză comparativă a meritelor funcționarilor cu drept de promovare, decizia de atribuire a punctelor de merit prevăzută în Dispozițiile generale de aplicare nu se întemeiază pe o examinare izolată a raportului de evaluare a fiecărui funcționar, ci pe o comparație între meritele sale și cele ale altor funcționari. Prin urmare, faptul că raportul de evaluare definitiv al unui funcționar îi este mai favorabil decât raportul care exista la momentul deciziei de atribuire a punctelor de merit nu impune cu necesitate că acesta trebuie să obțină puncte de merit suplimentare.

(a se vedea punctul 67)

Trimitere la: Tribunal 17 martie 2010, Parlamentul European/Collée, citată anterior, punctul 61

3.      A permite unei părți să invoce pentru prima dată în fața Tribunalului un motiv pe care nu l‑a invocat în fața Tribunalului Funcției Publice ar însemna să i se permită acesteia să sesizeze Tribunalul, al cărei competență în materie de recurs este limitată, cu un litigiu extins în raport cu cel prezentat în fața Tribunalului Funcției Publice. În cadrul unui recurs, competența Tribunalului este, așadar, limitată la aprecierea soluției legale care a fost dată cu privire la motivele dezbătute în fața primei instanțe.

(a se vedea punctul 79)

Trimitere la: Curte 11 noiembrie 2004, Ramondín și alții/Comisia, C‑186/02 P și C‑118/02 P, Rec., p. I‑10653, punctul 60; Curte 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, Rec., p. I‑5719, punctul 61

4.      Raportul de evaluare exprimă opinia liber formulată a evaluatorilor, iar nu aprecierea autorității împuternicite să facă numiri. În consecință, în cadrul unei reclamații introduse împotriva unui raport de evaluare, autoritatea împuternicită să facă numiri nu are dreptul, după cum nici instanța sesizată cu o acțiune, să se substituie evaluatorilor și să realizeze un control exhaustiv, ci trebuie să se limiteze la exercitarea unui control restrâns.

(a se vedea punctul 109)

Trimitere la: Curte 3 iulie 1980, Grassi/Consiliul, 6/79 și 97/79, Rec., p. II‑2141, punctul 15; Tribunal 16 iulie 1992, Della Pietra/Comisia, T‑1/91, Rec., p. II‑2145, punctul 23; Tribunal 3 octombrie 2000, Cubero Vermurie/Comisia, T‑187/98, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑885, punctul 36; Tribunal 13 iulie 2006, Vounakis/Comisia, T‑165/04, RecFP, p. I‑A‑2155 și II‑A‑735, punctul 28

5.      Textul cererii introductive trebuie să cuprindă elementele esențiale ale argumentației reclamantei, anexele acesteia neavând decât o funcție probatorie.

(a se vedea punctul 133)

Trimitere la: Tribunal 5 decembrie 2006, Angelidis/Parlamentul European, T‑416/03, RecFP, p. I‑A‑2-317 și II‑A‑2-1607, punctele 92 și 93 și jurisprudența citată

6.      Dat fiind că, potrivit articolului 11 din anexa I la Statutul Curții, recursul la Tribunal este limitat la chestiuni de drept, Tribunalul Funcției Publice este singurul competent să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar care i‑au fost prezentate, și să aprecieze aceste fapte.

(a se vedea punctul 153)

Trimitere la: Tribunal 19 martie 2010, Bianchi/ETF, T‑338/07 P, punctul 61 și jurisprudența citată