Cauza T‑81/12

Beco Metallteile‑Handels GmbH

împotriva

Comisiei Europene

„Dumping – Importul unor elemente de fixare din oțel inoxidabil provenite din China și din Taiwan – Cerere de rambursare a taxelor percepute – Articolul 11 alineatul (8) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Securitate juridică”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 12 februarie 2014

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Cerere de rambursare a unor taxe antidumping întemeiată pe articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Termen

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (8) al doilea paragraf; Comunicarea 2002/C 127/06 a Comisiei]

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Rambursare a unor taxe antidumping – Putere de apreciere a Comisiei – Efectul liniilor directoare adoptate de Comisie

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (8); Comunicarea 2002/C 127/06 a Comisiei]

3.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare a Uniunii – Cerințe de claritate și de precizie – Efectul liniilor directoare adoptate de Comisie

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (8) al doilea paragraf; Comunicarea 2002/C 127/06 a Comisiei]

1.      În ceea ce priveşte procedura de urmat pentru a obţine rambursarea unei taxe antidumping atunci când se demonstrează că marja de dumping pe baza căreia a fost achitată această taxă a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei în vigoare, articolul 11 alineatul (8) al doilea paragraf din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 constituie dispoziția relevantă. Modul de redactare a acestei dispoziții se referă la taxele antidumping care urmează a fi percepute. Acesta nu menționează, așadar, condiția legată de achitarea respectivelor taxe pentru ca o cerere de rambursare să fie admisibilă.

În consecință, punctul de plecare al termenului de șase luni prevăzut la articolul 11 alineatul (8) al doilea paragraf din regulamentul menţionat nu este nicidecum supus condiției privind achitarea prealabilă a taxelor antidumping.

Nimic din textul articolului 11 alineatul (8) al doilea paragraf din regulamentul menţionat nu permite să se considere că cererile de rambursare trebuie să fie susținute în mod corespunzător în sensul celui de al treilea paragraf al aceluiași alineat de la depunerea lor. Acestea pot fi completate pe parcursul procedurii.

Deși este adevărat că Avizul Comisiei privind rambursarea taxelor antidumping prevede că Comisia îi aduce la cunoștință persoanei interesate informațiile pe care este obligată să le comunice, stabilind un termen rezonabil pentru transmiterea elementelor de probă solicitate, aceasta nu are totuşi obligația de a examina din oficiu și pe bază de supoziții care sunt elementele care ar fi putut să îi fie prezentate. Astfel, această dispoziție nu poate fi înțeleasă decât în sensul că impune Comisiei să îi comunice persoanei interesate tipurile sau categoriile de informații sau de documente pe care trebuie să i le furnizeze pentru a putea examina o cerere de rambursare.

(a se vedea punctele 34, 35, 40 și 46)

2.      Un act interpretativ, precum Avizul Comisiei privind rambursarea taxelor antidumping, care, în conformitate cu preambulul său, definește linii directoare pentru aplicarea articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, nu poate avea ca efect modificarea normelor imperative dintr‑un regulament. Astfel, în cazul unei suprapuneri și al unei incompatibilități cu o astfel de normă, actul interpretativ este cel care trebuie să nu fie aplicat.

(a se vedea punctele 50 și 52)

3.      Principiul securității juridice constituie un principiu fundamental de drept al Uniunii care impune în special ca o reglementare să fie clară și precisă, pentru ca justițiabilii să își poată cunoaște fără ambiguitate drepturile și obligațiile și să ia decizii în consecință. Totuși, din moment ce un anumit grad de incertitudine în ceea ce privește sensul și domeniul de aplicare ale unei norme de drept este inerent acesteia, trebuie să se examineze dacă norma de drept în cauză este afectată de o ambiguitate de natură să constituie un obstacol în calea posibilității justițiabililor de a înlătura cu suficientă certitudine eventuale îndoieli privind domeniul de aplicare sau sensul acestei norme.

În această privinţă, liniile directoare conținute în comunicările sau în avizele interpretative ale Comisiei sunt adoptate pentru a contribui la garantarea transparenței, a caracterului previzibil și a securității juridice în privința acțiunii întreprinse de Comisie.

Din preambulul Avizului Comisiei privind rambursarea taxelor antidumping reiese că acesta are drept obiectiv definirea liniilor directoare pentru aplicarea articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 și, prin urmare, informarea părților interesate de o procedură de rambursare, printre altele, despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea. Acesta a fost adoptat, așadar, cu scopul de a consolida securitatea juridică a articolului 11 alineatul (8) din regulamentul menţionat, care implică un anumit grad de incertitudine în ceea ce privește sensul și sfera de aplicare a normei de drept în cauză, în favoarea părților menţionate.

În măsura în care avizul respectiv al Comisiei este destinat operatorilor economici care nu au obligația de a face apel în mod sistematic la asistență juridică pentru operațiunile lor curente, este primordial ca interpretarea dată de acesta articolului 11 alineatul (8) din regulamentul menţionat să se facă în termenii cei mai clari și mai univoci. Prin obiectivul și prin natura avizului menționat, lectura dispozițiilor pe care le prevede trebuie să permită unui operator economic diligent și avizat să își cunoască fără ambiguitate drepturile și obligațiile, chiar să înlăture eventuale îndoieli cu privire la sfera de aplicare sau la sensul respectivelor norme.

Or, aceste condiții nu sunt îndeplinite de respectivul aviz al Comisiei, care emite semnale contradictorii în ceea ce privește condițiile pentru depunerea unei cereri de rambursare a taxelor antidumping și în special în ceea ce priveşte termenele pentru depunerea cererilor în temeiul articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009. În această privinţă, punctul 2.6 litera (a) din acest aviz prevede în esență că cererile formulate în temeiul articolului 11 alineatul (8) din regulamentul menţionat trebuie introduse în termen de șase luni de la data la care cuantumul taxelor antidumping a fost stabilit în mod corespunzător. În schimb, punctul 2.1 litera (b) și punctul 2.2 litera (a), precum și nota de subsol 6 și punctul 3.1.3 litera (a) al treilea paragraf din acest aviz, coroborate, implică faptul că termenul pentru formularea unei astfel de cereri nu curge atât timp cât taxele respective nu au fost achitate şi, în consecinţă, se opun punctului 2.6 litera (a) din acest aviz. Astfel, operatorii economici care fac referire la avizul interpretativ în desfășurarea operațiunilor lor curente pot avea, la lectura acestuia, îndoieli legitime cu privire la interpretarea care trebuie dată articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009.

(a se vedea punctele 68, 70-75, 77 și 81-83)