Recurs introdus la 25 februarie 2021 de PlasticsEurope împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 16 decembrie 2020 în cauza T-207/18, PlasticsEurope/ECHA
(Cauza C-119/21 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: PlasticsEurope (reprezentanți: R. Cana, avocat, E. Mullier, avocată)
Celelalte părți din procedură: Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Republica Federală Germania, Republica Franceză, ClientEarth
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-207/18;
anularea actului atacat;
cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acțiunea în anulare formulată de recurentă;
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului și a celor efectuate de intervenienți.
Motivele și principalele argumente
Marja de apreciere care este recunoscută Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) pentru evaluarea substanțelor care trebuie identificate ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) nu poate fi interpretată astfel încât să permită ECHA să săvârșească erori vădite în selecția și în evaluarea „dovezilor științifice” în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/ 2006 menționat.1 Cu toate acestea, Tribunalul a admis acest fapt, considerând că nu se poate concluziona în sensul existenței unei erori vădite de apreciere decât dacă ECHA a ignorat complet și eronat un studiu științific fiabil și dacă includerea acestui studiu ar fi modificat evaluarea globală a elementelor de probă astfel încât decizia finală ar fi fost lipsită de plauzibilitate. Tribunalul a admis, de asemenea, că rezultatele studiilor științifice nefiabile puteau fi invocate de ECHA și că fiabilitatea lor scăzută nu se opune luării lor în considerare. Tribunalul a admis chiar și invocarea unor studii științifice puțin fiabile și neconcludente atunci când rezultatele acestora confirmă ipoteza vizată a ECHA privind pretinsa proprietate periculoasă a substanței. Procedând astfel, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept și ar fi încălcat principiul excelenței științifice.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a interpretat în mod eronat articolul 57 litera (f) din Regulamentul REACH, precum și dreptul recurentei de a fi ascultată, prin faptul că a interpretat în mod eronat argumentele recurentei în ceea ce privește cerința de a stabili că substanța suscită un nivel de îngrijorare echivalent cu efectele substanțelor identificate în temeiul articolului 57 literele (a)-(e) din Regulamentul REACH.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea elementelor de probă referitoare la argumentele recurentei cu privire la fiabilitatea studiilor științifice și a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate.
Considerând că aprecierea dovezilor științifice de către ECHA ar fi susținută de principiul precauției, Tribunalul a efectuat o interpretare eronată a acestui principiu și a săvârșit, așadar, o eroare de drept.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că intermediarii nu sunt exceptați de la identificare în temeiul articolelor 57 și 59 din Regulamentul REACH pentru motivul că aceste dispoziții nu vizează decât proprietățile intrinseci ale unei substanțe, iar nu utilizarea acesteia (ceea ce ar include sau nu caracterul intermediar al substanței) și că nu era disproporționat ca ECHA să procedeze astfel.
____________
1 Regulamentul (CE) nr. 1907/ 2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2007, L 396, p.1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3)