Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 - Aughinish Alumina/Comisie
(Cauza T-130/07)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Aughinish Alumina Ltd (Askeaton, Irlanda) (reprezentanți: J. Handoll și C. Waterson, solicitors)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
În lumina celor susținute, AAL solicită Tribunalului:
anularea deciziei Comisiei din februarie 2007 privind scutirea de plata accizelor pe uleiurile minerale folosite ca material combustibil la producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, în măsura în care se referă la AAL;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de AAL în prezenta procedură.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul acestei cereri, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei Comisiei C(2007)286 final din 7 feburarie 2007 privind scutirea de accize pe uleiurile minerale folosite ca material combustibil la producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și, respectiv, în Sardinia aplicată de Franța, Irlanda și Italia, în măsura în care se referă la Aughinish Alumina Ltd (denumită în continuare "AAL").
AAL argumentează că în susținerea cererii sale există opt motive de anulare:
În primul rând, potrivit reclamantei, Comisia nu a evaluat faptul că scutirea se regăsește în natura și logica regimului fiscal irlandez și de aceea nu reprezintă un ajutor.
În al doilea rând, reclamanta invocă faptul că piețele relevante și structura lor concurențială nu au fost analizate corect de către Comisie. În situația în care Comisia însăși a admis anterior că nu există o denaturare a concurenței și în lumina faptului că scutirile până la 31 decembrie 2006 au fost autorizate de către Consiliu, reclamanta susține că îi revenea Comisiei obligația să demonstreze că a efectuat o analiză economică amănunțită care să demonstreze în mod clar că exista o denaturare reală sau potențială a concurenței. În consecință, reclamanta susține că nu s-a stabilit de către Comisie faptul că scutirea constituia un ajutor.
În al treilea rând, reclamanta arată că, și dacă s-ar considera că scutirea ar reprezenta un ajutor, Comisia nu a considerat ajutorul în cauză ca un ajutor existent în sensul articolului 88 alineatul (1) CE. Ajutorul a făcut obiectul unei angajament obligatoriu asumat înaintea aderării Irlandei la Comunitățile Europene, notificat în ianuarie 1983. Întrucât până la 17 iulie 2000 Comisia nu a acționat, termenul de prescripție de 10 ani a fost depășit, iar recuperarea a devenit astfel inadmisibilă. Prin urmare, reclamanta pretinde că ajutorul nu poate fi caracterizat ca fiind o schemă de ajutor.
În al patrulea rând, reclamanta menționează că ar fi trebuit Comisia să ia în considerare întregul acquis privind armonizarea în domeniul accizelor, pentru a determina dacă și cum să își exercite atribuțiile în conformitate cu dispozițiile privind ajutoarele de stat din Tratatului CE. Decizia contestată reprezintă o încălcare gravă a principiului certitudinii juridice de vreme ce ar submina autorizațiile acordate de Consiliu în temeiul articolului 93 CE, la propunerea Comisiei. Mai mult, Comisia nu a ținut cont de faptul că măsurile luate de Consiliu în temeiul articolului 93 CE, care reprezintă lex specialis, ar trebui să prevaleze în fața oricărei puneri în aplicare inconsecvente a regulilor privind ajutoarele de stat. În plus, potrivit susținerilor reclamantei, Comisia nu a recurs la procedurile aflate la dispoziția sa în temeiul articolului 8 din Directiva 92/81/CEE pentru a soluționa problema ajutoarelor de stat sau alte probleme ori pentru a urmări efectiv anularea unor decizii relevante ale Consiliului și, de aceea, a subminat efectul util al măsurilor Consiliului.
În al cincilea rând, reclamanta pretinde că prin adoptarea deciziei contestate, Comisia nu a ținut cont de cerințele fundamentale din articolele 3 și 157 CE pentru intensificarea competitivității industriei Comunității și asigurarea existenței condițiilor necesare pentru competitivitate în industria Comunității.
În al șaselea rând, hotărând că un procent de 20 % din scutire reprezenta ajutor, Comisia nu ar fi recunoscut faptul că reclamanta a era obligată să îndeplinească un număr de obligații de mediu și nu a ținut seama de măsurile care ar fi avut același efect de stimulare ca și o cerință de plată a unei părți semnificative din taxa internă.
În al șaptelea rând, reclamanta susține că decizia contestată încalcă principiile protejării așteptărilor legitime și al certitudinii juridice.
În al optulea rând, durata excesivă a procedurii prevăzute de articolul 88 alineatul (2) CE contravine principiilor bunei administrări și certitudinii juridice și, conform opiniei reclamantei, este cu atât mai gravă cu cât Comisia nu a acționat în legătură cu notificarea din 1983 înainte de deschiderea procedurii.
____________