Language of document : ECLI:EU:C:2019:573

Cauza C543/17

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Belgiei

 Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 iulie 2019

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Articolul 258 TFUE – Măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză – Directiva 2014/61/UE – Netranspunerea și/sau necomunicarea măsurilor de transpunere – Articolul 260 alineatul (3) TFUE – Cerere de obligare la plata unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice – Calculul cuantumului penalității cu titlu cominatoriu”

1.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Examinarea de către Curte a temeiniciei – Situație care trebuie luată în considerare – Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat

(art. 258 TFUE)

(a se vedea punctele 23 și 24)

2.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Încălcarea obligațiilor care decurg dintro directivă – Obligația de a comunica măsurile de transpunere – Întindere

[art. 260 alin. (3) TFUE]

(a se vedea punctele 48-59)

3.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a unei directive – Sancțiuni pecuniare – Penalitate cu titlu cominatoriu – Neîndeplinire care a durat până la examinarea faptelor de către Curte – Obligare la plată – Condiție – Persistența neîndeplinirii obligațiilor până la pronunțarea hotărârii

[art. 260 alin. (3) TFUE]

(a se vedea punctele 60, 61, 78-82 și 91-93)

4.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a unei directive – Sancțiuni pecuniare – Penalitate cu titlu cominatoriu – Stabilirea formei și a cuantumului – Puterea de apreciere a Curții – Criterii

[art. 260 alin. (3) TFUE]

(a se vedea punctele 83 și 84)

5.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a unei directive – Sancțiuni pecuniare – Penalitate cu titlu cominatoriu – Determinarea cuantumului – Criterii

[art. 260 alin. (3) TFUE]

(a se vedea punctele 85-89)

Rezumat

Curtea interpretează și aplică pentru prima dată articolul 260 alineatul (3) TFUE, care permite impunerea unei sancțiuni financiare pentru nerespectarea „obligației de a comunica măsurile de transpunere” a unei directive a Uniunii

În Hotărârea Comisia/Belgia [articolul 260 alineatul (3) TFUE – Rețele în bandă largă] (C‑543/17), pronunțată la 8 iulie 2019, în complet de Mare Cameră, Curtea a interpretat și a aplicat pentru prima dată articolul 260 alineatul (3) TFUE(1). Astfel, Curtea a admis acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introdusă de Comisie împotriva Belgiei și a obligat acest stat membru la plata unei penalități cu titlu cominatoriu de 5 000 de euro pe zi, începând de la pronunțarea hotărârii, pentru netranspunerea în parte a Directivei 2014/61(2) privind rețelele de comunicații electronice în bandă largă și, a fortiori, pentru necomunicarea către Comisie a măsurilor naționale de transpunere corespunzătoare

Statele membre trebuiau să transpună Directiva 2014/61 în dreptul lor național până la 1 ianuarie 2016 și să informeze Comisia cu privire la măsurile adoptate în această privință.

La 15 septembrie 2017, Comisia a sesizat Curtea cu o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, considerând că, în termenul care îi fusese acordat, Belgia nu a transpus în mod complet directiva și nici nu a comunicat măsurile naționale de transpunere corespunzătoare. În plus, aceasta a solicitat obligarea Belgiei la plata unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice de la pronunțarea hotărârii pentru neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a aceleiași directive. Cuantumul penalității cu titlu cominatoriu, stabilit inițial la 54 639 de euro, a fost redus la 6 071 de euro, ținând seama de progresele realizate de Belgia după introducerea acțiunii în transpunerea directivei. Astfel, Comisia a precizat că lacunele subzistă numai la nivelul Regiunii Bruxelles‑Capitală.

În primul rând, Curtea a constatat că, la expirarea termenului care îi fusese acordat în avizul motivat, astfel cum a fost prelungit de Comisie la cererea Belgiei, aceasta din urmă nici nu adoptase măsurile naționale de transpunere a Directivei 2014/61, nici nu comunicase acestei instituții astfel de măsuri și că, prin urmare, nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

Examinând, în al doilea rând, domeniul de aplicare al articolului 260 alineatul (3) TFUE, Curtea a amintit modul de redactare și finalitatea acestei dispoziții, introdusă prin Tratatul de la Lisabona nu numai pentru a încuraja mai mult statele membre să transpună directivele în termenele stabilite, ci și pentru a diminua și a accelera procedura pentru impunerea unor sancțiuni pecuniare statelor membre care nu își îndeplinesc obligația de a comunica măsurile naționale de transpunere a unei directive.

Astfel, Curtea a reținut o interpretare a acestei dispoziții care vizează un dublu obiectiv. Este vorba, pe de o parte, despre garantarea prerogativelor deținute de Comisie în scopul de a asigura aplicarea efectivă a dreptului Uniunii și protecția drepturilor la apărare, precum și a poziției procedurale de care beneficiază statele membre în temeiul aplicării coroborate a articolului 258 TFUE(3) și a articolului 260 alineatul (2) TFUE(4). Pe de altă parte, este vorba despre a pune Curtea în poziția de a‑și putea exercita funcția jurisdicțională care constă în a aprecia, în cadrul unei singure proceduri, dacă statul membru în cauză și‑a îndeplinit obligațiile în materie de comunicare și, dacă este cazul, în a evalua gravitatea încălcării astfel constatate și a impune sancțiunea pecuniară pe care o consideră cea mai adaptată la împrejurările speței

Prin urmare, Curtea a concluzionat că „obligația de a comunica măsuri de transpunere”, în sensul articolului 260 alineatul (3) TFUE, se referă la obligația statelor membre de a transmite informații suficient de clare și de precise în ceea ce privește măsurile de transpunere a unei directive. Pentru a îndeplini obligația de securitate juridică și de a asigura transpunerea integrală a dispozițiilor acestei directive pe întreg teritoriul în cauză, statele membre au obligația să indice, pentru fiecare dispoziție din directiva menționată, dispoziția sau dispozițiile naționale care asigură transpunerea sa. Odată ce a intervenit această comunicare, Comisiei îi revine obligația de a stabili, pentru a solicita obligarea statului membru în cauză la o sancțiune pecuniară prevăzută la această dispoziție, că anumite măsuri de transpunere lipsesc în mod vădit sau nu acoperă întregul teritoriu al statului membru în cauză. În schimb, în cadrul procedurii inițiate în temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE, Curtea nu are sarcina de a examina dacă măsurile naționale comunicate Comisiei transpun în mod corect directiva în cauză.

Curtea a considerat că această dispoziție este aplicabilă în speță, întrucât Belgia nu și‑a îndeplinit în parte obligația de comunicare. Astfel, prin neadoptarea încă, la momentul examinării faptelor de către Curte, a măsurilor necesare pentru a transpune în dreptul său intern, în ceea ce privește Regiunea Bruxelles–Capitală, a mai multe dispoziții din Directiva 2014/61(5) și, a fortiori, prin necomunicarea către Comisie a unor astfel de măsuri de transpunere, Belgia a persistat parțial în neîndeplinirea obligațiilor.

În consecință, după ce a constatat că obligarea Belgiei la plata unei penalități cu titlu cominatoriu constituie un mijloc financiar adecvat pentru a asigura respectarea de către acest stat membru a obligațiilor care îi revin în temeiul Directivei 2014/61 și al tratatelor, Curtea, în cadrul puterii sale de apreciere, a evaluat gravitatea și durata încălcării în cauză pentru a stabili cuantumul penalității cu titlu cominatoriu. La finalul acestei analize, Curtea a obligat Belgia la plata către Comisie, începând de la data pronunțării hotărârii și până când acest stat membru va fi pus capăt neîndeplinirii obligațiilor constatate, a unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice de 5 000 de euro.


1      Articolul 260 alineatul (3) TFUE permite Curții să aplice statului membru în cauză o sancțiune financiară (sumă forfetară sau penalitate cu titlu cominatoriu zilnică) în cazul nerespectării „obligației de a comunica măsurile de transpunere a unei directive a Uniunii” către Comisie.


2      Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (JO 2014, L 155, p. 1).


3      Articolul 258 TFUE prevede procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor introdusă de Comisie.


4      Articolul 260 alineatul (2) TFUE prevede procedura în cazul neexecutării de către un stat membru a unei hotărâri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. O sancțiune pecuniară (sumă forfetară sau penalitate cu titlu cominatoriu) poate fi aplicată de Curte.


5      Și anume, articolul 2 alineatele (7)-(9) și (11), articolul 4 alineatul (5), precum și articolul 8 din aceasta.