HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

8 octombrie 2014

Cauza T‑529/12 P

Moises Bermejo Garde

împotriva

Comitetului Economic și Social European (CESE)

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Numire într‑un post de director – Retragerea candidaturii reclamantului – Numirea unui alt candidat – Cereri în anulare – Anulare în primă instanță a anunțului pentru ocuparea unui post vacant atacat pentru necompetența autorului actului – Lipsa unui răspuns explicit la ansamblul motivelor și al argumentelor formulate de părți – Principiul bunei administrări – Inadmisibilitatea concluziilor având ca obiect anularea deciziilor adoptate în temeiul anunțului pentru ocuparea unui post vacant atacat – Articolul 91 alineatul (2) din statut – Cerere de despăgubire – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Obligația de motivare a Tribunalului Funcției Publice – Litigiu în stare de judecată – Respingerea acțiunii”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 25 septembrie 2012, Bermejo Garde/CESE (F‑51/10), având ca obiect anularea în parte a acestei hotărâri

Decizia:      Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 25 septembrie 2012, Bermejo Garde/CESE (F‑51/10), în măsura în care a respins cererea de despăgubire a reclamantului fără motivare. Respinge în rest recursul. Respinge cererea de despăgubire formulată de domnul Moises Bermejo Garde în fața Tribunalului Funcției Publice. Domnul Bermejo Garde suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri. Comitetul Economic și Social European (CESE) suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice, cât și prezentei proceduri, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Bermejo Garde în primă instanță.

Sumarul hotărârii

1.      Recurs – Motive – Motivare insuficientă – Conținutul obligației de motivare

[Statutul Curții de Justiție, art. 36 și anexa I, art. 7 alin. (1)]

2.      Procedură jurisdicțională – Motivarea hotărârilor – Conținut – Obligația de a se pronunța asupra tuturor motivelor și argumentelor formulate de părți – Inexistență

[Statutul Curții de Justiție, art. 36 și anexa I, art. 7 alin. (1)]

1.      Atunci când o hotărâre a Tribunalului Funcției Publice nu permite persoanei interesate să cunoască motivele pentru care acest tribunal nu a admis argumentele invocate în susținerea cererii de despăgubire și nici Tribunalului să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul jurisdicțional, trebuie să se concluzioneze în sensul încălcării obligației de motivare care decurge din articolul 36 din Statutul Curții, aplicabil Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la același statut.

(a se vedea punctele 46 și 47)

2.      În scopul economiei de procedură și pentru respectarea principiului bunei administrări a justiției, instanța Uniunii poate statua cu privire la o acțiune fără a trebui în mod necesar să se pronunțe cu privire la toate motivele și argumentele formulate de părți.

Această constatare se impune cu atât mai mult în cazuri în care instanța Uniunii concluzionează în sensul necompetenței autorului actului atacat. Astfel, viciul necompetenței, menționat în primul rând la articolul 263 al doilea paragraf TFUE, afectează însuși temeiul și, prin urmare, justificarea existenței actului atacat. Așadar, în măsura în care un act adoptat de un autor necompetent nu trebuie să figureze în ordinea juridică a Uniunii, conținutul său are în principiu o importanță redusă.

(a se vedea punctele 54 și 55)

Trimitere la:

Curte: 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, Rec., EU:C:2002:118, punctul 52