Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Haparanda tingsrätt (Suedia) la 27 decembrie 2010 - Åklagaren / Hans Åkerberg Fransson

(Cauza C-617/10)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Haparanda tingsrätt

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Åklagaren

Pârât: Hans Åkerberg Fransson

Întrebările preliminare

Potrivit legii suedeze, pentru ca o instanţă naţională să poată înlătura aplicarea unor dispoziţii naţionale în legătură cu care se poate presupune că încalcă principiul ne bis in idem prevăzut la articolul 4 din Protocolul adiţional nr. 7 la CEDO şi, prin urmare, se poate presupune că încalcă şi articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare "Carta"), este necesar să se regăsească în acest sens un temei clar în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950 (CEDO) sau în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. O astfel de condiţie impusă de dreptul naţional cu privire la înlăturarea aplicării dispoziţiilor naţionale este compatibilă cu dreptul Uniunii şi în special cu principiile sale generale, incluzând supremaţia şi efectul direct al dreptului Uniunii?

Admisibilitatea unei învinuiri pentru săvârşirea unor infracţiuni fiscale intră sub incidenţa principiului ne bis in idem consacrat prin articolul 4 din Protocolul adiţional nr. 7 la CEDO şi prin articolul 50 din Cartă dacă anterior învinuitului i s-a impus într-o procedură administrativă o anumită sancţiune financiară (taxă suplimentară) pentru săvârşirea aceleiaşi fapte de fals în declaraţii?

Răspunsul la întrebarea 2 este influenţat de faptul că trebuie să existe o coordonare a acestor sancţiuni astfel încât instanţele ordinare să aibă posibilitatea să reducă pedeapsa aplicată în procesul penal deoarece învinuitului i-a mai fost impusă plata unei taxe suplimentare pentru săvârşirea aceleiaşi fapte de fals în declaraţii?

În cadrul domeniului de aplicare al principiului ne bis in idem menţionat la întrebarea 2, este permis ca în anumite împrejurări să se aplice sancţiuni suplimentare în proceduri noi cu privire la acelaşi comportament care a fost examinat şi care a condus la o decizie de impunere a unor sancţiuni împotriva unei persoane. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2, condiţiile privind aplicarea mai multor sancţiuni în proceduri distincte în temeiul principiului ne bis in idem sunt îndeplinite dacă în cadrul ultimei proceduri are loc o reexaminare a împrejurărilor cauzei, independentă de procedura anterioară?

Sistemul suedez care presupune impunerea unor taxe suplimentare şi examinarea răspunderii pentru infracţiuni fiscale în cadrul unor proceduri distincte este întemeiat pe mai multe motive de interes general, care sunt descrise în mod mai detaliat în cele ce urmează. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2, un sistem precum cel suedez este compatibil cu principiul ne bis in idem în cazul în care ar fi posibil să se instituie un sistem care nu ar intra sub incidenţa principiului ne bis in idem, fără a fi necesar să se abţină nici de la impunerea unor taxe suplimentare, nici de la pronunţarea unei decizii privind răspunderea pentru infracţiuni fiscale (dacă aceasta este aplicabilă) prin transferul competenţei de impunere a unor taxe suplimentare de la Skatteverket şi, după caz, de la instanţele administrative la instanţele ordinare, pentru ca taxele suplimentare să fie examinate împreună cu învinuirea de săvârşire a unor infracţiuni fiscale?

____________