Language of document : ECLI:EU:T:2021:568

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua extinsă)

15 septembrie 2021(*)

„Mediu – Regulamentul (CE) nr. 443/2009 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 – Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158 – Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/583 – Emisii de dioxid de carbon – Metodologia de testare – Autoturisme”

În cauza T‑359/19,

Daimler AG, cu sediul în Stuttgart (Germania), reprezentată de N. Wimmer, C. Arhold și G. Ollinger, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de K. Talabér‑Ritz și A. Becker, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/583 a Comisiei din 3 aprilie 2019 de confirmare sau de modificare a calculului provizoriu al mediei emisiilor specifice de CO2 și al obiectivelor privind emisiile specifice pentru producătorii de autoturisme, pentru anul calendaristic 2017, și pentru anumiți producători aparținând asociației Volkswagen, pentru anii calendaristici 2014, 2015 și 2016, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2019, L 100, p. 66), în măsura în care această decizie exclude în privința reclamantei media emisiilor specifice de CO2 și reducerile emisiilor de CO2 atribuite ecoinovațiilor,

TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă),

compus din domnul S. Papasavvas, președinte, doamna V. Tomljenović, domnul F. Schalin (raportor), doamna P. Škvařilová-Pelzl și domnul I. Nõmm, judecători,

grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 1 februarie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Cadru juridic

1        În cadrul obiectivului stabilit de Uniunea Europeană de a reduce emisiile de dioxid de carbon (CO2) generate de vehiculele ușoare, asigurând în același timp funcționarea corespunzătoare a pieței interne, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul (CE) nr. 443/2009 din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO 2009, L 140, p. 1).

2        Pentru a atinge acest obiectiv, articolul 4 din Regulamentul nr. 443/2009 prevede că, pentru anul calendaristic care începe la 1 ianuarie 2012 și pentru fiecare an calendaristic ulterior, fiecare producător de autoturisme se asigură că media emisiilor sale specifice de CO2 nu depășește obiectivul privind emisiile specifice stabilit în conformitate cu anexa I la regulamentul menționat sau, în cazul în care unui producător i se acordă o derogare în temeiul articolului 11 din același regulament, în conformitate cu respectiva derogare.

3        Stabilirea obiectivului privind emisiile specifice al unui producător are loc în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul nr. 443/2009 coroborat cu anexa I la regulamentul menționat. Pe de altă parte, în scopul stabilirii mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, statele membre identifică datele prevăzute la articolul 8 din Regulamentul nr. 443/2009 coroborat cu anexa II la regulamentul menționat, în special emisiile de CO2 pentru toate autoturismele noi înmatriculate pe teritoriul lor în cursul anului precedent, astfel cum au fost stabilite în cadrul omologării de tip a vehiculelor și menționate în certificatul de conformitate prevăzut la articolul 18 din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru) (JO 2007, L 263, p. 1).

4        Comisia Europeană înregistrează aceste date într‑un registru public. În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 443/2009, aceasta efectuează de asemenea, cel târziu până la data de 30 iunie a fiecărui an, un calcul provizoriu al mediei emisiilor specifice de CO2, al obiectivului privind emisiile specifice și al diferenței dintre aceste două valori în cursul anului calendaristic precedent, pentru fiecare producător, și notifică producătorilor respectivi aceste date.

5        În termen de trei luni de la această notificare, în decursul căruia producătorii pot notifica Comisiei eventualele erori, Comisia confirmă sau modifică datele calculate provizoriu până la data de 31 octombrie a fiecărui an, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 443/2009. Aceasta publică datele finale sub forma listei prevăzute la articolul 10 din regulamentul menționat, care indică, pentru fiecare producător, obiectivul stabilit în anul calendaristic precedent, media emisiilor specifice de CO2 din anul calendaristic precedent, precum și diferența dintre aceste două valori.

6        În cazul în care media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător depășește obiectivul său stabilit pentru același an calendaristic, Comisia impune plata primei pentru emisiile suplimentare prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 443/2009. La prelevarea acestei prime, Comisia se bazează pe datele stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul menționat.

7        Regulamentul nr. 443/2009 are drept obiectiv nu numai protecția mediului și reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme noi, ci și buna funcționare a pieței interne și urmărește în special să stimuleze investițiile în noile tehnologii. Prin urmare, pentru a promova competitivitatea pe termen lung a industriei europene de automobile, regulamentul „promovează activ ecoinovația și ia în considerare viitoare evoluții ale tehnologiei” [a se vedea considerentul (13) al Regulamentului nr. 443/2009].

8        În consecință, articolul 12 din Regulamentul nr. 443/2009, referitor la ecoinovații, prevede că reducerile emisiilor de CO2 obținute datorită utilizării tehnologiilor inovatoare sunt luate în considerare în anumite condiții. În acest scop, ele sunt deduse din emisiile specifice de CO2 ale vehiculelor la care sunt utilizate aceste tehnologii la calcularea mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător.

9        La 25 iulie 2011, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 de stabilire a unei proceduri de aprobare și de certificare a tehnologiilor inovatoare care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 generate de automobile, în temeiul Regulamentului nr. 443/2009 (JO 2011, L 194, p. 19).

10      Pentru a beneficia de o reducere a emisiilor de CO2 întemeiată pe o tehnologie inovatoare la stabilirea mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, acesta din urmă poate solicita Comisiei aprobarea unei tehnologii inovatoare ca ecoinovație. Pentru aceasta, el trebuie să depună o cerere de aprobare a unei tehnologii inovatoare ca ecoinovație care să cuprindă elementele enumerate la articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011. Potrivit articolului 4 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, cererea trebuie să cuprindă o metodologie de testare care urmează să fie utilizată pentru demonstrarea reducerilor de emisii de CO2 obținute cu ajutorul tehnologiei inovatoare sau, în cazul în care această metodologie a fost deja aprobată de Comisie, o trimitere la metodologia aprobată. Această metodologie de testare trebuie, potrivit articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, să conducă la rezultate verificabile, repetabile și comparabile și să poată demonstra, în mod realist și pe baza unor date statistice fiabile, beneficiile tehnologiei inovatoare în materie de reducere a emisiilor de CO2 și, dacă este cazul, să țină seama de interacțiunea cu alte ecoinovații. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, Comisia publică orientări cu privire la elaborarea metodologiilor de testare pentru diferite tehnologii potențial inovatoare care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1) al aceluiași articol.

11      Astfel, Comisia a publicat un document intitulat „Orientările tehnice pentru elaborarea cererilor de aprobare a tehnologiilor inovatoare în temeiul Regulamentului nr. 443/2009” (denumite în continuare „orientările tehnice”). La punctul 4, intitulat „Metodologii de testare”, din orientările menționate se prevede că cererea de aprobare a unei ecoinovații trebuie să conțină o metodologie de testare care dă rezultate precise și verificabile. Astfel, reiese din cuprinsul acestui punct că solicitantul poate alege între două abordări diferite, și anume abordarea completă sau abordarea simplificată. Potrivit abordării complete, solicitantul trebuie să dezvolte o metodologie de testare și, dacă este necesar, să întemeieze metodologia respectivă pe date și documente. Respectiva documentație trebuie, în principiu, să fie prezentată odată cu cererea de aprobare și trebuie să fie evaluată de un organism independent și certificat în vederea întocmirii raportului de verificare. Abordarea simplificată presupune ca solicitantul să poată utiliza funcții predefinite și date medii furnizate în orientările tehnice.

12      Comisia evaluează în continuare cererea, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, și, dacă este cazul, adoptă o decizie de aprobare a tehnologiei inovatoare ca ecoinovație. Această decizie precizează informațiile necesare pentru certificarea reducerilor emisiilor de CO2, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, sub rezerva aplicării excepțiilor de la dreptul de acces public la documente prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

13      Un producător de vehicule care, pentru a‑și îndeplini obiectivul specific în materie de reducere a emisiilor, dorește să beneficieze de o reducere a mediei emisiilor sale specifice de CO2 datorită reducerilor emisiilor de CO2 rezultate dintr‑o ecoinovație, în sensul articolului 12 din Regulamentul nr. 443/2009, poate în continuare, făcând trimitere la decizia Comisiei referitoare la aprobarea unei ecoinovații concrete, să solicite autorității naționale de omologare prevăzute de Directiva 2007/46 certificarea reducerilor emisiilor de CO2 obținute prin utilizarea acestei ecoinovații la vehiculele sale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011. Reducerile emisiilor de CO2, care sunt certificate pentru tipurile de vehicule, sunt menționate atât în documentația de omologare de tip corespunzătoare, transmisă de autoritatea națională de omologare, cât și în certificatul de conformitate al vehiculelor respective, emis de producător.

14      În ceea ce privește certificarea reducerilor emisiilor de CO2 efectuată de autoritățile naționale de omologare și luarea în considerare a reducerilor certificate ale emisiilor de CO2 pentru a stabili media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 prevede la articolul 12 examinarea de către Comisie a certificărilor, realizată ad‑hoc. Modalitățile acestei verificări ad‑hoc și consecințele care pot decurge de aici sunt definite la alineatele (1)-(3) ale acestei dispoziții.

 Istoricul cauzei

15      La 2 decembrie 2013 și la 6 mai 2014, Robert Bosch GmbH a formulat două cereri în vederea aprobării a două tipuri de alternatoare de înaltă eficiență ca ecoinovații. Prima cerere, care este în discuție în speță, se referea la alternatoarele de înaltă eficiență cu diode de înaltă eficiență (denumite în continuare „alternatoare HED”). Pentru respectiva cerere, Robert Bosch a depus o cerere de aprobare ca ecoinovație pentru mai multe modele de alternatoare HED având denumirile PL 3Q-130 HED, PL 3Q-150 HED, EL 6-140 HED, EL 7-150 HED, EL 7-150 Plus HED, EL 7-175 Plus HED, EL 8-180 HED, EL 8Q-180 HED și EL 8Q-190 HED. La formularea cererii, Robert Bosch a urmat abordarea simplificată prevăzută de orientările tehnice. Aceasta a furnizat, printre altele, un protocol al măsurătorilor de testare pentru fiecare model de alternatoare. În aceste protocoale de măsurători, a furnizat informații cu privire la metodologia de testare a alternatoarelor. Se indica pentru anumite tipuri de alternatoare că au fost „prelucrate” (EL 7-175 Plus HED și EL 8Q-190 HED), că a fost redusă cu 25 % cantitatea de grăsime (PL 3Q-130 HED și PL 3Q-150 HED), că au fost optimizate (EL 7-150 HED) ori că au fost adăugate plăcuțe (EL 8Q-190 HED). Prelucrarea, care poate consta în reducerea cantității de grăsime a rulmenților din alternatoare, în înlocuirea inelului de etanșare a rulmenților cu bile cu o placă de protecție sau în adăugarea unor plăcuțe cu funcția de a elimina cât mai rapid posibil grăsimea în exces, are ca obiectiv reducerea fazei de rodare. Termenul generic pentru diferitele metode de prelucrare, inclusiv rodarea, este precondiționarea.

16      Conform articolului 4 alineatul (2) litera (g) și articolului 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, cererea formulată de Robert Bosch conținea un raport de verificare întocmit la 14 noiembrie 2013 (denumit în continuare „raportul de verificare”) de un organism independent și certificat, și anume TÜV SÜD Industrie Service GmbH (denumită în continuare „TÜV SÜD”). În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, TÜV SÜD a verificat metodologia de testare utilizată de Robert Bosch. În continuare, în raportul de verificare, a confirmat că metodologia de testare menționată era adecvată pentru a certifica reducerile emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul ecoinovației. Metodologia de testare verificată era cea descrisă în prevederile de măsurare a eficienței emise de Verband der Automobilindustrie (Federația Industriei Automobilelor, Germania, denumită în continuare „VDA”) nr. 0 124 90A 0 GB, ediția din 2 noiembrie 2010. Punctul 6.1.1 al acestor prevederi de măsurare are următorul cuprins:

„6.1.1 Rodarea rulmenților/«rulmenți prelucrați»

Pentru a putea măsura eficiența unui alternator cu o precizie acceptabilă, rulmenții noi trebuie să fie în prealabil rodați.

Astfel, se impune o rodare de o oră la o viteză de n = 10 000 de turații/minut la o sarcină maximă cu o tensiune în generator de U = 13,5V. Această rodare poate fi de asemenea înlocuită cu măsurarea unei curbe de putere maximă (de exemplu, căldură «RB‑warm» cu cel puțin patru ore de funcționare a alternatorului la diferite viteze de rotație).

Rodarea descrisă mai sus (o oră la sarcină maximă cu o viteză de n= 10 000 de turații/minut sau curba de putere maximă) constituie doar o cerință minimă. După această rodare, variația de frecare în rulmenți este în continuare atât de ridicată încât nu este posibilă măsurarea cu precizie a nivelului de eficiență.

Pentru a reduce variația de frecare în rulmenți și pentru a putea măsura cu precizie eficiența, este necesar să se utilizeze «rulmenți prelucrați» în timpul proiectării. Utilizarea «rulmenților prelucrați» este de asemenea recomandată pentru măsurarea în uzină (controlul indicatorului de calitate).

Prin «rulmenți prelucrați» se înțelege rulmenții care au o parte A și o parte B fără garnitură de etanșare și cu o cantitate de grăsime redusă cu aproximativ 20 % față de rulmenții noi. Rulmenții prelucrați permit imitarea rulmenților bine rodați.”

17      În plus, potrivit raportului de verificare, TÜV SÜD a verificat, pe baza elementelor de probă prezentate de Robert Bosch, dacă reducerile emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul tehnologiei inovatoare depășeau pragul de 1 g CO2/km prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011.

18      La 30 ianuarie 2015, Comisia a aprobat cele două tipuri de alternatoare prin adoptarea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/158 de aprobare a două alternatoare Robert Bosch de înaltă eficiență ca tehnologii inovatoare pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 (JO 2015, L 26, p. 31).

19      Reclamanta, Daimler AG, este un producător de automobile german care echipează anumite autoturisme cu alternatoare Robert Bosch de înaltă eficiență.

20      Astfel, din 2015 și 2016, reclamanta montează pe unele dintre vehiculele sale modelele de alternatoare HED Bosch EL 7-150 Plus HED și Bosch EL 7-175 Plus HED (denumite în continuare „alternatoarele în cauză”).

21      În conformitate cu articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, referitor la certificarea reducerilor emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul ecoinovațiilor, reclamanta a solicitat și a obținut, din partea Kraftfahrt‑Bundesamt (Oficiul federal pentru circulația autovehiculelor, Germania, denumit în continuare „KBA”), certificarea reducerilor emisiilor de CO2 obținute prin utilizarea alternatoarelor în cauză pe unele dintre vehiculele sale.

22      În Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/144 din 19 ianuarie 2018 de confirmare sau de modificare a calculului provizoriu al mediei emisiilor specifice de CO2 și al obiectivelor privind emisiile specifice pentru producătorii de autoturisme, pentru anul calendaristic 2016, în temeiul Regulamentului nr. 443/2009 (JO 2018, L 25, p. 64), Comisia a luat în considerare reducerile emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul alternatoarelor în cauză.

23      În cursul anului 2017, Comisia a efectuat, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, referitor la reexaminarea certificărilor, o verificare ad‑hoc a certificărilor reducerilor emisiilor de CO2 ale reclamantei obținute prin utilizarea alternatoarelor în cauză.

24      Comisia a constatat că reducerile emisiilor de CO2, certificate de KBA, erau mult mai mari decât reducerile emisiilor de CO2 care puteau fi demonstrate aplicând metodologia de testare prevăzută la articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare 2015/158 coroborat cu anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/341/UE a Comisiei din 27 iunie 2013 de aprobare a alternatorului Valeo Efficient Generation Alternator ca tehnologie inovatoare pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme, în temeiul Regulamentului nr. 443/2009 (JO 2013, L 179, p. 98).

25      Prin scrisoarea din 7 martie 2018, Comisia a informat reclamanta cu privire la diferențele constatate și a stabilit un termen de 60 de zile pentru ca aceasta să facă dovada că reducerile certificate ale emisiilor de CO2 erau corecte.

26      Între 16 martie și 24 iulie 2018, au avut loc mai multe schimburi de corespondență referitoare la constatările Comisiei între Comisie, reclamantă și producătorul alternatoarelor în cauză, și anume, în prezent, SEG Automotive GmbH, în urma schimbării denumirii sociale și, ulterior, a vânzării activității de demaroare și de alternatoare de către Robert Bosch.

27      Prin scrisoarea din 22 octombrie 2018, intitulată „Notificarea retragerii reducerilor emisiilor de CO2 obținute prin intermediul ecoinovațiilor atribuite vehiculelor Daimler AG echipate cu alternatoare de înaltă eficiență Bosch HED EL 7-150 și 175 plus”, Comisia a informat în esență reclamanta că, în urma corespondenței pe care a avut‑o cu ea și cu producătorul alternatoarelor, a ajuns la concluzia că diferențele constatate în ceea ce privește nivelurile de reducere a emisiilor de CO2 se datorau metodologiilor de testare diferite care au fost utilizate. În consecință, Comisia a notificat reclamantei că reducerile certificate ale emisiilor de CO2 prin trimitere la Decizia de punere în aplicare 2015/158 s‑ar putea să nu fie luate în considerare la calcularea mediei emisiilor specifice de CO2 ale acesteia în anul 2017. În sfârșit, Comisia a invitat reclamanta să verifice lista vehiculelor în cauză și să îi notifice orice eroare sau omisiune în termen de o lună de la primirea scrisorii menționate.

28      Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2018, reclamanta a confirmat lista vehiculelor în cauză și a respins constatările efectuate de Comisie în scrisoarea din 22 octombrie 2018.

29      La 21 decembrie 2018, reclamanta a introdus o acțiune în anulare, înregistrată cu numărul T‑751/18, împotriva scrisorii din 22 octombrie 2018.

30      Prin scrisoarea din 7 februarie 2019, Comisia a răspuns la observațiile formulate de reclamantă în scrisoarea sa din 22 noiembrie 2018.

31      Comisia a adoptat, la 3 aprilie 2019, Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/583 de confirmare sau de modificare a calculului provizoriu al mediei emisiilor specifice de CO2 și al obiectivelor privind emisiile specifice pentru producătorii de autoturisme, pentru anul calendaristic 2017, și pentru anumiți producători aparținând asociației Volkswagen, pentru anii calendaristici 2014, 2015 și 2016, în temeiul Regulamentului nr. 443/2009 (JO 2019, L 100, p. 66, denumită în continuare „decizia atacată”). În cuprinsul considerentului (13) al deciziei menționate se arată că reducerile certificate ale emisiilor de CO2 obținute prin utilizarea alternatoarelor în cauză nu ar trebui luate în considerare la calcularea mediei emisiilor specifice ale reclamantei.

32      Prin Ordonanța din 22 ianuarie 2020, Daimler/Comisia (T‑751/18, EU:T:2020:5), Tribunalul a respins acțiunea în anulare împotriva scrisorii din 22 octombrie 2018 ca inadmisibilă, în special pentru motivul că scrisoarea menționată nu era un act atacabil.

 Procedura și concluziile părților

33      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 iunie 2019, reclamanta a formulat prezenta acțiune.

34      Memoriul în apărare, replica și duplica au fost depuse la grefa Tribunalului la 2 septembrie, la 16 octombrie și, respectiv, la 28 noiembrie 2019.

35      La propunerea Camerei a doua, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul său de procedură, trimiterea prezentei cauze în fața unui complet de judecată extins.

36      Pe baza propunerii judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a doua extinsă) a decis deschiderea fazei orale a procedurii și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură, a invitat părțile să răspundă în scris la mai multe întrebări înainte de ședința de judecată.

37      Părțile au dat curs acestor solicitări în termenele stabilite.

38      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta precizează, în ceea ce o privește, la articolul 1 alineatul (1) din decizie coroborat cu coloanele D și I din tabelele 1 și 2 din anexa I, media emisiilor specifice de CO2 și reducerile emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul ecoinovațiilor;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

39      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată

 În drept

40      Reclamanta invocă cinci motive în susținerea acțiunii formulate. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 coroborat cu articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare 2015/158 ca urmare a aplicării unui factor Willans eronat; al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 coroborat cu articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare 2015/158 și cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 ca urmare a lipsei precondiționării specifice în cadrul verificării ad‑hoc; al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 ca urmare a neluării în considerare a reducerilor certificate ale emisiilor de CO2 pentru anul calendaristic 2017; al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat, iar al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

41      În ședință, reclamanta a declarat că renunță la primul motiv, renunțare de care s‑a luat act în procesul‑verbal al ședinței. Rezultă că nu mai este necesar să se examineze motivul menționat.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 coroborat cu articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare 2015/158 și cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 ca urmare a lipsei precondiționării specifice în cadrul verificării adhoc

42      În primul rând, reclamanta susține că Decizia de punere în aplicare 2015/158 prevede o precondiționare specifică.

43      Mai precis, reclamanta deduce din modul de redactare a Deciziei de punere în aplicare 2015/158 că aceasta prevede o precondiționare. Prin urmare, ar trebui să se considere că Comisia știa că Robert Bosch realizase testele care au stat la baza cererii de aprobare a ecoinovației sale cu alternatoare care au suferit o precondiționare specifică. Astfel, ar reieși din dosarul pe care i l‑a pus la dispoziție Robert Bosch că alternatoarele în cauză fuseseră precondiționate.

44      În al doilea rând, reclamanta susține că cerințele legale generale aplicabile metodologiei de testare impun o precondiționare specifică.

45      Obiectivul Regulamentului nr. 443/2009 ar fi de a încuraja dezvoltarea și utilizarea ecoinovațiilor performante în condiții reale. Aceasta ar necesita precondiționarea alternatoarelor care corespunde unei rodări de aproximativ 250 de ore. Comisia ar fi trebuit astfel să aplice o metodologie de testare cu precondiționare. Dacă un alternator ar fi testat fără precondiționare, astfel cum a procedat Comisia, rezultatele nu ar reprezenta decât aproximativ 1 % din durata de viață normală globală a alternatorului. Potrivit reclamantei, rezultatele testelor sunt, totodată, imprecise în general și variabile în această perioadă.

46      Această abordare ar corespunde de asemenea dispozițiilor privind procedura de încercare reglementată de Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p. 1), și anume noul ciclu european de conducere sau procedura de încercare armonizată la nivel mondial pentru vehiculele ușoare (wordwide harmonized light vehicles test procedure), care este utilizat ca referință comună pentru măsurarea reducerilor de CO2 obținute prin utilizarea ecoinovațiilor.

47      În al treilea rând, reclamanta susține că o precondiționare specifică a alternatoarelor de înaltă eficiență autorizate ca ecoinovații conform instrucțiunilor producătorului constituie o parte integrantă obligatorie a metodologiei de testare care trebuie aplicată pentru aceste ecoinovații în vederea garantării compatibilității lor cu criteriile caracterului verificabil, reproductibil și comparabil al rezultatelor acestei metodologii de testare.

48      Comisia contestă argumentele reclamantei și susține în esență că nici Decizia de punere în aplicare 2013/341, nici Decizia de punere în aplicare 2015/158 nu impun în mod explicit ca precondiționarea să facă parte din metodologia de testare prevăzută.

49      În primul rând, Comisia susține că Decizia de punere în aplicare 2015/158 este un act juridic cu aplicabilitate generală care trebuie interpretat potrivit unor criterii obiective. În opinia sa, chiar dacă documente referitoare la geneza deciziei ar putea fi luate ca referință pentru interpretarea acesteia, nu ar putea fi vorba decât despre informații general disponibile – de exemplu, descrierile sumare ale cererilor de aprobare a unei ecoinovații publicate pe site‑ul său internet.

50      În afară de faptul că, pentru interpretarea Deciziei de punere în aplicare 2015/158, este lipsită de relevanță eventuala cunoaștere sau intenție, din partea Comisiei, a unei precondiționări specifice efectuate de autorul cererii, Comisia susține că nu avea cunoștință de faptul că metodologia de testare aplicată de Robert Bosch implica o precondiționare a alternatoarelor în cauză. Simpla referire în raportul de verificare la prevederile de măsurare din 2 noiembrie 2010 nu poate fi suficientă. În orice caz, nu ar putea fi reținută de la punctul 6.1.1 din aceste prevederi nicio informație precisă cu privire la natura și la modalitățile specifice sau la durata unei precondiționări necesare în temeiul acestor prevederi.

51      Prin urmare, chiar dacă prevederile privind măsurătorile sau alte detalii ale testelor efectuate ar fi fost adăugate la cererea de aprobare a alternatoarelor în cauză ca ecoinovație și chiar dacă Comisia ar fi putut extrage de aici informația că autorul cererii efectuase o precondiționare specifică pentru a măsura reducerile emisiilor de CO2 obținute prin utilizarea tehnologiei inovatoare în aceste alternatoare de înaltă eficiență, nu ar rezulta că, în speță, Comisia nu ar fi aprobat (implicit) o precondiționare în Decizia de punere în aplicare 2015/158 sau că acest tip concret de precondiționare ar constitui o parte a metodologiei de testare prevăzute în anexa la această decizie.

52      Comisia amintește că cererea de aprobare a ecoinovației în discuție în speță se întemeia numai pe abordarea simplificată prevăzută de orientările tehnice. Această abordare simplificată ar avea la bază exclusiv capitolul 5 din orientările menționate. În opinia Comisiei, orice îndepărtare în raport cu indicațiile din cuprinsul acestora trebuie justificată.

53      În al doilea rând, Comisia susține că cerințele legale generale invocate de reclamantă în materie de definire a unei metodologii de testare pentru ecoinovații nu constituie un motiv care să permită să se rețină că Decizia de punere în aplicare 2013/341 sau Decizia de punere în aplicare 2015/158 sunt nelegale sau că aceste decizii de punere în aplicare ar trebui interpretate în sensul că metodologia de testare pe care o prevăd include precondiționarea specifică dorită de reclamantă.

54      În al treilea rând, Comisia susține în esență că, dacă durata și natura precondiționării unei ecoinovații care nu este reglementată de actul juridic în cauză ar trebui să corespundă instrucțiunilor producătorului în cauză, atunci caracterul comparabil al metodologiei de testare impuse astfel nu ar fi garantat, ceea ce este contrar articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 443/2009 sau articolului 6 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011. Ea apreciază că, potrivit acestei interpretări, este probabil ca fiecare producător să prevadă o precondiționare specifică care să impună măsurarea reducerilor emisiilor de CO2 obținute prin utilizarea ecoinovației în cauză la cel mai înalt nivel de performanță.

55      Comisia adaugă că, din punctul de vedere al securității juridice și al egalității de tratament, nu poate fi autorizată o precondiționare specifică ce nu este prevăzută în mod explicit ca făcând parte din metodologia de testare aplicabilă. În opinia sa, condițiile unei metodologii de testare care influențează rezultatul testării nu sunt valabile decât dacă sunt menționate în mod expres în actul juridic în cauză. Comisia consideră că nu trebuie să se aplice condiții nereglementate și că o lacună normativă nu poate fi acoperită prin intermediul instrucțiunilor producătorului.

56      Trebuie amintit că, potrivit articolului 12 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, Comisia se asigură că certificările și reducerile de emisii de CO2 atribuite vehiculelor individuale sunt verificate ad‑hoc. În cazul în care constată că există o diferență între reducerile certificate de emisii de CO2 și reducerile pe care le‑a verificat cu ajutorul metodologiei sau metodologiilor de testare relevante, Comisia îi notifică producătorului constatările sale. În termen de 60 de zile de la primirea acestei notificări, producătorul poate transmite Comisiei dovezi care să demonstreze corectitudinea reducerilor certificate de emisii de CO2. În cazul în care dovezile nu sunt furnizate în intervalul de timp specificat sau în cazul în care consideră că dovezile prezentate nu sunt satisfăcătoare, Comisia poate decide să nu ia în considerare reducerile certificate de emisii de CO2 la calcularea emisiilor specifice medii ale producătorului în cauză pentru anul calendaristic următor.

57      Trebuie amintit de asemenea că articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 prevede că „[m]etodologia de testare menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (e) trebuie să conducă la rezultate verificabile, repetabile și comparabile. Aceasta trebuie să poată demonstra, în mod realist și pe baza unor date statistice fiabile, beneficiile tehnologiei inovatoare în materie de reducere a emisiilor de CO2 și, dacă este cazul, să țină seama de interacțiunea cu alte ecoinovații”.

58      În speță, diferențele constatate de Comisie se întemeiază pe faptul că reducerile emisiilor de CO2 obținute prin utilizarea alternatoarelor în cauză au fost stabilite potrivit unei precondiționări specifice în vederea certificării de către KBA, însă fără nicio precondiționare pentru verificarea ad‑hoc efectuată de Comisie. În plus, trebuie să se constate că Deciziile de punere în aplicare 2013/341 și 2015/158 păstrează tăcerea cu privire la aspectul dacă alternatoarele în cauză au făcut obiectul unei precondiționări.

59      Or, este necesar să se constate că, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, reclamanta a prezentat Comisiei dovezi care să demonstreze corectitudinea reducerilor certificate ale emisiilor de CO2 din perspectiva metodologiei de testare pe care o susține și în care alternatoarele în cauză suferiseră o precondiționare specifică.

60      Elementele dosarului din prezenta cauză permit de asemenea să se rețină că Robert Bosch a aplicat o metodologie de testare cu precondiționare specifică în vederea aprobării alternatoarelor în cauză ca ecoinovație. Astfel, reprezentanții societății SEG Automotive au arătat că predecesorul în drept al acestei societăți, Robert Bosch, a obținut rezultatele care figurează în documentele prezentate pe baza unor teste în care rulmenții din alternatoare au fost echipați cu plăcuțe și au fost, totodată, degresați. De asemenea, din corespondența dintre reprezentanții reclamantei, ai Comisiei și ai SEG Automotive reiese că reprezentanții acesteia din urmă au precizat că fusese efectuată o precondiționare specifică. Dosarul permite de asemenea să se constate că Comisia a efectuat verificările sale în vederea aprobării alternatoarelor în cauză ca ecoinovație pe baza raportului de verificare. Raportul menționat indică, la pagina 5, că Robert Bosch a stabilit rezultatele testelor pe baza prevederilor de măsurare a eficienței VDA nr. 0 124 90A 0GB, ediția din 2 noiembrie 2010. Aceste prevederi specifică în mod explicit că rezultatele testelor nu vor fi fiabile fără precondiționare.

61      Pe de altă parte, trebuie să se constate că, în protocoalele măsurătorilor de testare care figurează în dosarul referitor la Decizia de punere în aplicare 2015/158, se arată că un model al alternatoarelor în cauză, și anume modelul EL 7-175 Plus HED, a făcut obiectul unei precondiționări specifice. Astfel, mențiunea „cu rulmenți prelucrați” figurează în protocolul măsurătorii 10s01855T 5 din 13 octombrie 2010 și în protocolul măsurătorii 10s01855 din 13 octombrie 2010. Aceste protocoale ale măsurătorilor de testare permit, în plus, să se constate că alte cinci modele de alternatoare care fac obiectul Deciziei de punere în aplicare 2015/158, dar care nu sunt în discuție în speță, au suferit o precondiționare (a se vedea punctul 15 de mai sus).

62      Totodată, trebuie să se considere că reclamanta a explicat în ședință, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect de către Comisie, că precondiționarea constituia o practică curentă în industrie. Comisia însăși a explicat că, în urma Ordonanței din 22 ianuarie 2020, Daimler/Comisia (T‑751/18, EU:T:2020:5), a fost contactată de aproximativ 10 producători de alternatoare care precondiționau alternatoarele lor în diferite modalități și doreau să afle care era poziția sa în această privință.

63      Totuși, astfel cum confirmă părțile, metodologia de precondiționare poate să difere în mod substanțial în funcție de specificitățile tehnice ale fiecărui alternator (număr de ore de rodare, degresare, plăcuțe etc.), indiferent dacă este vorba despre alternatoare ale aceluiași producător sau ale unor producători diferiți.

64      În speță, Comisia se limitează să afirme că metodologia de testare susținută de reclamantă nu era permisă. Astfel, Comisia se mărginește să indice în scrisoarea din 22 octombrie 2018 că reclamanta nu a aplicat metodologia de testare „oficială” prevăzută de Deciziile de punere în aplicare 2013/341 și 2015/158 și, în decizia atacată, că precondiționarea nu era nici prevăzută, nici permisă de deciziile menționate.

65      În această privință, trebuie amintit că o metodologie de testare cu precondiționare este, astfel cum se arată la punctul 62 de mai sus, o practică obișnuită în industria alternatoarelor și constituie standardul în legislațiile conexe, precum Regulamentul nr. 715/2007, care prevede metodologii de testare ce reproduc condiții reale de condus.

66      În plus, trebuie subliniat că din cuprinsul punctului 6.1.1 din prevederile măsurătorilor VDA nr. 0 124 90A 0GB, ediția din 2 noiembrie 2010, reiese că, pentru a reduce variația de frecare a rulmenților și pentru a putea măsura eficiența cu precizie, este necesar să se utilizeze „rulmenți prelucrați” în timpul proiectării. Utilizarea „rulmenților prelucrați” este de asemenea recomandată pentru măsurarea în uzină (a se vedea punctul 16 de mai sus).

67      Pe de altă parte, metodologia de testare susținută de reclamantă a fost de asemenea controlată de TÜV SÜD, care, în calitatea sa de organism independent și certificat, a verificat și a confirmat, în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, că metodologia de testare folosită de Robert Bosch era adecvată pentru a certifica reducerile emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul alternatoarelor în cauză și că ea îndeplinea cerințele minime prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din același regulament.

68      Rezultă că metodologia susținută de reclamantă trebuie considerată relevantă și adaptată nevoilor evaluării în cauză. Astfel, niciun element din dosar nu permite să se concluzioneze că metodologia de testare menționată ar furniza rezultate care nu ar fi verificabile, repetabile și comparabile în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011. Dimpotrivă, atunci când Comisia a comunicat reclamantei îndoielile sale cu privire la reducerile emisiilor de CO2 certificate, aceasta din urmă a prezentat, conform articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, dovezi care să demonstreze corectitudinea acestor reduceri. Reiese astfel din dosar că, în urma întrebărilor Comisiei, SEG Automotive a efectuat noi măsurători cu privire la alternatoarele în cauză care au arătat că randamentul (raportul dintre puterea electrică produsă și puterea mecanică absorbită) acestor alternatoare se situa la nivelul sperat și că valoarea obținută corespundea valorilor de randament confirmate de TÜV SÜD în raportul de verificare. SEG Automotive a concluzionat că diferențele dintre testele efectuate de Comisie și cele efectuate de ea însăși se datorau faptului că, în speță, Comisia nu efectuase precondiționarea.

69      Metodologia de testare utilizată de Comisie în cadrul verificării ad‑hoc nu cuprindea, astfel, precondiționarea, fapt necontestat de părți. Pe de altă parte, metodologia menționată nu era prevăzută în mod precis de textele legislative și nici nu constituia norma în industrie. Prin urmare, această metodologie de testare era fundamental diferită de metodologia de testare utilizată de Robert Bosch și susținută de reclamantă.

70      În această privință, trebuie să se considere că articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 nu definește metodologia de testare care trebuie aplicată pentru a efectua o verificare ad‑hoc. Cu toate acestea, interpretarea considerentului (13) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 725/2011 permite să se rețină că, în cadrul verificării ad‑hoc, Comisia trebuie să verifice dacă reducerile certificate corespund nivelului reducerilor care rezultă din decizia de aprobare a unei tehnologii ca ecoinovație. Or, metodologia de testare utilizată de Comisie nu corespunde, în realitate, unei verificări între reducerile certificate ale reclamantei și reducerile care rezultă din Decizia de punere în aplicare 2015/158. Dimpotrivă, prin utilizarea unei metodologii de testare diferite, Comisia a făcut practic imposibilă comparația dintre reducerile de emisii certificate și reducerile care rezultă din Decizia de punere în aplicare 2015/158.

71      Comisia își justifică metodologia de testare prin considerații de egalitate de tratament și de securitate juridică. Totuși, din ceea ce precedă rezultă că metodologia de testare a Comisiei constă în tratarea identică a unor situații diferite, ceea ce nu permite garantarea respectării principiului egalității de tratament, care, ca principiu general de drept al Uniunii, impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (a se vedea Hotărârea din 20 iunie 2019, ExxonMobil Production Deutschland, C‑682/17, EU:C:2019:518, punctul 90 și jurisprudența citată). Astfel, în cazul în care Comisia nu ține seama de caracteristicile tehnice specifice ale fiecărui alternator și de modul în care a fost precondiționat, metodologia sa de testare, care constă în efectuarea unor teste pe alternatoare neprecondiționate, riscă să fie favorabilă anumitor producători de autovehicule și defavorabilă altora.

72      De asemenea, abordarea Comisiei nu poate fi justificată prin motive de securitate juridică. Principiul securității juridice impune ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în ceea ce privește efectele lor, în special în cazul în care pot avea consecințe defavorabile asupra persoanelor particulare și a întreprinderilor (Hotărârea 22 aprilie 2015, Polonia/Comisia, T‑290/12, EU:T:2015:221, punctul 50). Or, dat fiind că verificarea ad‑hoc poate avea consecințe grave pentru producătorii de autovehicule, că metodologia de testare utilizată de Comisie în speță nu este prevăzută în mod clar și precis nici în Decizia de punere în aplicare 2015/158, nici în vreun alt text legislativ și că această metodologie nu constituie practica curentă în industrie, ea nu poate fi considerată un mijloc adecvat pentru a garanta respectarea principiului securității juridice.

73      Aceste concluzii nu pot fi repuse în discuție de faptul că Robert Bosch a introdus cererea sa de aprobare a alternatoarelor în cauză ca ecoinovație pe baza abordării simplificate prevăzute de orientările tehnice.

74      Astfel, chiar dacă o cerere este introdusă pe baza abordării simplificate din orientările tehnice, Comisia trebuie să verifice cererea înainte de aprobare și, dacă este cazul, să ridice obiecții în ceea ce privește pertinența metodologiei de testare, în cadrul examinării complete a dosarului pe care trebuie să o efectueze în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011. Astfel cum aceasta s‑a menționat la punctele 15 și 16 și 60-63 de mai sus, Comisia dispunea de informații care figurau în special în raportul de verificare întocmit de TÜV SÜD pe care nu îl putea ignora fără a lipsi de efect util acest raport, prevăzut la articolul 4 alineatul (2) litera (g) și la articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011. În plus, Comisia dispunea de informații care figurau în protocoalele măsurătorilor de testare care îi permiteau să înțeleagă că alternatoarele în cauză făcuseră obiectul unei precondiționări în vederea aprobării lor ca ecoinovație, cu atât mai mult cu cât utilizarea unei precondiționări era o practică curentă în industrie. Astfel, în cazul în care precondiționarea ar fi dat naștere unor întrebări sau obiecții, Comisia ar fi trebuit să adreseze Robert Bosch întrebări cu privire la acest aspect înainte de adoptarea Deciziei de punere în aplicare 2015/158. În orice caz, faptul că Robert Bosch s‑a bazat pe abordarea simplificată din orientările tehnice nu constituie o împrejurare care să permită justificarea faptului că nu au fost invocate obiecții cu privire la metodologia de testare decât în stadiul verificării ad‑hoc.

75      Situația este aceeași în privința argumentului potrivit căruia Robert Bosch nu ar fi furnizat, în orice caz, în cadrul procedurii de aprobare a alternatoarelor HED, date specifice privind precondiționarea. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 74 de mai sus, în cursul acelei proceduri, Comisia este abilitată să ridice obiecții sau să solicite precizări suplimentare în ceea ce privește metodologia de testare, care, în speță, cuprindea o precondiționare specifică menționată în raportul de verificare. În lipsa unor obiecții sau a unor cereri de precizări în cursul procedurii menționate, Comisia nu poate utiliza în mod valabil, în cadrul verificării ad‑hoc efectuate în privința reclamantei, o metodologie de testare diferită.

76      Trebuie respins de asemenea argumentul Comisiei care constă în a susține că informațiile care nu ar fi divulgate public nu ar putea fi considerate ca făcând parte din Decizia de punere în aplicare 2015/158 și din Decizia de punere în aplicare 2013/341, în condițiile în care ar fi vorba despre decizii cu aplicabilitate generală. În această privință, este suficient să se sublinieze că, în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011, Comisia este obligată să efectueze „descrierea succintă a tehnologiei inovatoare și metodologia de testare menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (c)”. Caracterul „succint” al acestei descrieri înseamnă în mod necesar că divulgarea menționată nu trebuie să aibă un caracter exhaustiv.

77      Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se constate că, în speță, Comisia nu a efectuat verificarea ad‑hoc în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 și că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a exclus o metodologie de testare cu precondiționare.

78      Prin urmare, prezentul motiv trebuie admis ca fiind fondat, ceea ce este suficient pentru anularea deciziei atacate în conformitate cu concluziile reclamantei.

79      Tribunalul consideră însă oportun să examineze și cel de al treilea motiv.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 ca urmare a neluării în considerare a reducerilor certificate ale emisiilor de CO2 pentru anul calendaristic 2017

80      Reclamanta consideră că textul articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 este clar și fără echivoc: neluarea în considerare poate fi avută în vedere numai pentru anul calendaristic următor, cu alte cuvinte, în speță, pentru anul 2019. În opinia reclamantei, această dispoziție este expresia principiului protecției încrederii legitime și trebuie să permită producătorului să urmărească în mod fiabil „planificarea flotei sale”, ținând seama, pentru emisiile de CO2, de reducerile emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul ecoinovațiilor. Neluarea în considerare a reducerilor certificate ale emisiilor de CO2 pentru anii care au trecut (ex tunc) ar încălca acest principiu.

81      Comisia contestă argumentele reclamantei. Ea susține în esență că modul său de a proceda este conform cu Regulamentul nr. 443/2009 și cu articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011.

82      Astfel, pentru Comisie, rezultă din reglementarea menționată că ea trebuie să țină seama de performanțele în materie de CO2 ale producătorilor pentru anul calendaristic precedent. În practică, ar trebui să prelucreze datele transmise de statele membre numai după încheierea anului calendaristic. Acest lucru ar fi valabil și pentru datele referitoare la ecoinovații.

83      Ar rezulta că, atunci când Comisia constată că emisiunile certificate ale unei ecoinovații nu sunt verificabile, acest lucru ar trebui luat în considerare pentru anul anterior celui în care a fost efectuată această descoperire. Astfel, în opinia Comisiei, mențiunea „anul calendaristic următor” trebuie înțeleasă în sensul că ea nu are dreptul de a exclude reducerile emisiilor de CO2 pe care le‑a confirmat deja într‑o decizie formală pentru un anumit an.

84      Comisia susține, în această privință, că era împiedicată, din motive de protecție a încrederii legitime, să modifice, a posteriori, de exemplu, media emisiilor specifice de CO2 ale reclamantei pentru anul calendaristic 2016 determinate în Decizia de punere în aplicare 2018/144, ținând seama de reducerile emisiilor de CO2 în discuție în speță, atunci când a constatat, în cursul anului 2018, că nu putea fi demonstrată corectitudinea certificărilor în cauză nici în cadrul verificării lor, nici de către reclamantă.

85      Pe de altă parte, menționarea expresiei „nu mai sunt luate în considerare” la articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 ar confirma că reducerile emisiilor de CO2 certificate, obținute prin utilizarea ecoinovațiilor, care au fost luate în considerare în trecut pentru definirea performanțelor în materie de emisii ale unui producător, „nu mai” pot fi luate în considerare, potrivit articolului 12 din Regulamentul nr. 443/2009, începând cu momentul în care se stabilește că ele nu pot fi verificate. Comisia susține că, dacă ar trebui să aplice raționamentul reclamantei, în practică, ar trebui să adopte o decizie în care să țină seama de reducerile de emisii de CO2, deși știe că ele nu sunt verificabile.

86      Comisia consideră că o astfel de interpretare a articolului 12 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 intră în conflict cu Regulamentul nr. 443/2009, care impune datele de bază cele mai exacte posibil pentru constatarea performanțelor în materie de emisii ale tuturor producătorilor. Comisia se referă în această privință la considerentul (25) al regulamentului menționat și la considerentul (4) al Regulamentului (UE) nr. 1014/2010 al Comisiei din 10 noiembrie 2010 privind monitorizarea și raportarea datelor referitoare la înmatricularea autoturismelor noi în conformitate cu Regulamentul nr. 443/2009 (JO 2010, L 293, p. 15). Astfel, potrivit Comisiei, dacă ar aplica Regulamentul nr. 443/2009 în acest sens, ar încălca articolul 12 din acest regulament, care presupune că reducerile de emisii de CO2 realizate prin utilizarea ecoinovațiilor luate în considerare pentru performanțele în materie de emisii ale unui producător „aduc o contribuție verificată la reducerea emisiilor de CO2”.

87      Trebuie amintit că textul articolului 12 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 este următorul:

„(2)      În cazul în care dovezile menționate la alineatul (1) nu sunt furnizate în intervalul de timp specificat sau în cazul în care consideră că dovezile prezentate nu sunt satisfăcătoare, Comisia poate decide să nu ia în considerare reducerile certificate de emisii de CO2 la calcularea emisiilor specifice medii ale producătorului în cauză pentru anul calendaristic următor.

(3)      Un producător ale cărui reduceri certificate de emisii de CO2 nu mai sunt luate în considerare poate depune o nouă cerere de certificare a vehiculelor în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11.”

88      Trebuie subliniat, în această privință, că, în fiecare an, în temeiul articolului 8 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 443/2009, Comisia efectuează un calcul provizoriu pentru fiecare producător al mediei emisiilor specifice de CO2, al obiectivului privind emisiile specifice și al diferenței dintre aceste două valori în cursul anului calendaristic precedent (a se vedea punctele 4 și 5 de mai sus). Comisia confirmă sau modifică datele calculate provizoriu până la data de 31 octombrie a fiecărui an, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 443/2009. Acest calcul se efectuează pe baza datelor trimise de statele membre pentru anul calendaristic precedent.

89      Având în vedere acest context, Comisia a interpretat articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 în sensul că a considerat că nu era necesar să se țină seama de reducerile de emisii de CO2 certificate pentru calcularea în anul 2018 a mediei emisiilor specifice de CO2 pentru anul calendaristic precedent, și anume 2017. Chiar dacă această interpretare se înscrie într‑o anumită logică, trebuie să se constate însă că ea este contrară textului clar și neechivoc al articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011. Astfel, nu se poate concepe ca expresia „anul calendaristic următor” să poată fi interpretată ca vizând în realitate anul calendaristic precedent. O astfel de interpretare pune, în plus, probleme în raport cu principiul securității juridice (a se vedea punctul 72 de mai sus).

90      În această privință, trebuie să se constate că interpretarea Comisiei, pe lângă lipsa sa de claritate și de precizie, este defavorabilă reclamantei în măsura în care decizia atacată are, retroactiv, consecințe grave pentru ea, deși acest lucru nu ar fi trebuit să aibă loc decât pentru „anul calendaristic următor”.

91      Pe de altă parte, expresia „nu mai sunt luate în considerare” din cuprinsul articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 nu poate fi suficientă nici pentru a da un sens contrar conținutului clar și neechivoc al expresiei „anul calendaristic următor”.

92      În plus, în măsura în care Comisia susține că articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 725/2011 ar trebui interpretat într‑o modalitate care să îi asigure conformitatea cu Regulamentul nr. 443/2009, trebuie amintit că, deși, în temeiul unei jurisprudențe constante, un regulament de punere în aplicare trebuie de asemenea, dacă este posibil, să facă obiectul unei interpretări conforme cu dispozițiile regulamentului de bază, această jurisprudență nu își găsește aplicarea în ceea ce privește o dispoziție dintr‑un regulament de punere în aplicare al cărui sens este clar și lipsit de ambiguitate și care nu impune, așadar, nicio interpretare (a se vedea Hotărârea din 28 februarie 2017, Canadian Solar Emea și alții/Consiliul, T‑162/14, nepublicată, EU:T:2017:124, punctul 150 și jurisprudența citată). În caz contrar, principiul interpretării conforme a textelor de drept derivat al Uniunii ar servi drept temei pentru o interpretare contra legem a acestei dispoziții, ceea ce nu poate fi admis (a se vedea Ordonanța din 17 iulie 2015, EEB/Comisia, T‑685/14, nepublicată, EU:T:2015:560, punctul 31 și jurisprudența citată).

93      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie reținută interpretarea potrivit căreia „anul calendaristic următor” privește anul calendaristic următor anului în care a avut loc o verificare ad‑hoc.

94      Prin urmare, prezentul motiv trebuie admis ca fiind fondat și, fără a fi necesară examinarea celui de al patrulea și a celui de al cincilea motiv, decizia atacată trebuie anulată în măsura în care precizează, în privința reclamantei, la articolul 1 alineatul (1) coroborat cu coloanele D și I din tabelele 1 și 2 din anexa I, media emisiilor specifice de CO2 și reducerile emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul ecoinovațiilor.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

95      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

96      Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează articolul 1 alineatul (1) coroborat cu coloanele D și I din tabelele 1 și 2 din anexa I la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/583 a Comisiei din 3 aprilie 2019 de confirmare sau de modificare a calculului provizoriu al mediei emisiilor specifice de CO2 și al obiectivelor privind emisiile specifice pentru producătorii de autoturisme, pentru anul calendaristic 2017, și pentru anumiți producători aparținând asociației Volkswagen, pentru anii calendaristici 2014, 2015 și 2016, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, în măsura în care acesta precizează, în privința Daimler AG, media emisiilor specifice de CO2 și reducerile emisiilor CO2 obținute cu ajutorul ecoinovațiilor.

2)      Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Daimler.

Papasavvas

Tomljenović

Schalin

Škvařilová-Pelzl

 

      Nõmm

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 septembrie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: germana.