Language of document : ECLI:EU:T:2011:664

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

15 noiembrie 2011


Cauza T‑58/11 P


Michel Nolin

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Promovare – Suprimarea punctelor de merit și de prioritate în urma unei promovări întemeiate pe articolul 29 din statut – Temei juridic – Competența autorului actului – Principiul nediscriminării”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 1 decembrie 2010, Nolin/Comisia (F‑82/09), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Îl obligă pe domnul Michel Nolin la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie în cadrul prezentei proceduri

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Procedură – Puncte de merit și de prioritate – Număr care corespunde pragului de promovare – Deducerea capitalului de puncte acumulate de un funcționar care a beneficiat de o promovare

(Statutul funcționarilor, art. 29 și 45)

2.      Funcționari – Autoritatea împuternicită să facă numiri – Puteri – Exercitare – Repartizarea cauzelor – Derogări – Subdelegare – Admisibilitate – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 2)

1.      Noțiunea de promovare reținută la articolul 29 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din statut trebuie interpretată în lumina definiției prevăzute la articolul 45 din statut și, prin urmare, trebuie să fie coerentă cu dispozițiile de executare adoptate în temeiul acestuia. Astfel, examinarea candidaturilor la promovare potrivit articolului 29 alineatul (1) litera (a) din statut trebuie să se efectueze în conformitate cu dispozițiile articolului 45 din statut, ceea ce include în mod necesar dispoziția de la articolul 2 alineatul (3) din Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 45 din statut adoptate de Comisie în 2004, în care se prevede în mod expres că, după o promovare, numărul de puncte care corespund pragului de promovare se deduce din capitalul de puncte acumulate de funcționarul promovat.

Dacă situația ar fi diferită, funcționarii promovați potrivit articolului 29 din statut ar putea utiliza în vederea unei noi promovări un număr mare de puncte de merit și de prioritate acumulate într‑un grad inferior, ceea ce ar fi în contradicție cu articolul 45 din statut, conform căruia analiza comparativă a meritelor unui funcționar în vederea promovării trebuie să se facă prin raportare la meritele colegilor cu același grad ai acestuia. În plus, funcționarii respectivi ar beneficia de o șansă mai mare decât colegii lor promovați exclusiv în temeiul articolului 45 din statut de a fi promovați cu rapiditate din nou, ceea ce ar fi contrar principiului egalității de tratament, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii Europene, consacrat la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(a se vedea punctele 36 și 37)

Trimitere la:

Curte: 14 septembrie 2010, Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia și alții, C‑550/07 P, Rep., p. I‑8301, punctul 54

Tribunalul de Primă Instanță: 26 octombrie 1993, Weissenfels/Parlamentul European, T‑22/92, Rec., p. II‑1095, punctul 66; 30 septembrie 2003, Kenny/Curtea de Justiție, T‑302/02, Rec., p. I‑A‑235 și II‑1137, punctul 56

2.      O subdelegare sau o derogare de la criteriile privind repartizarea puterilor acordate prin statut către autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate cauza nulitatea unui act emis de administrație decât dacă o astfel de subdelegare sau de derogare ar risca să aducă atingere uneia dintre garanțiile pe care statutul le acordă funcționarilor sau normelor de bună administrare în materia gestiunii personalului. Astfel, o decizie a Comisiei adoptată în temeiul articolului 2 din statut implică o repartizare a cauzelor în cadrul serviciilor Comisiei, mai degrabă decât o repartizare rigidă a cărei nerespectare ar fi sancționată prin nulitatea actelor efectuate în afara cadrului stabilit.

(a se vedea punctul 49)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 septembrie 1998, De Persio/Comisia, T‑23/96, RecFP, p. I‑A‑483 și II‑1413, punctul 111; 5 octombrie 2009, de Brito Sequeira Carvalho și Comisia/Comisia și de Brito Segueira Carvalho, T‑40/07 P și T‑62/07 P, RecFP, p. I‑B‑1‑89 și II‑B‑1‑551, punctul 155