ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)
16 noiembrie 2012(*)
„Funcție publică – Anunț de concurs EPSO/AD/198/10 – Neadmitere la concurs – Acțiune – Nerespectarea procedurii precontencioase – Inadmisibilitate vădită”
În cauza F‑50/12,
având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta,
Cătălin Ion Ciora, cu domiciliul în București (România), reprezentat de M. Bondoc, avocat,
reclamant,
împotriva
Comisiei Europene,
pârâtă,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua),
compus din doamna M. I. Rofes i Pujol (raportor), președinte, doamna I. Boruta și domnul K. Bradley, judecători,
grefier: doamna W. Hakenberg,
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului la 4 mai 2012, domnul Ciora a formulat prezenta acțiune având ca obiect, în esență, anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului EPSO/AD/198/10, care i‑a fost notificată la 3 martie 2011, de a nu reține candidatura sa.
Cadrul juridic
2 Articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) prevede:
„Orice persoană căreia i se aplică prezentul statut poate adresa autorității împuternicite să facă numiri o reclamație împotriva unui act care o lezează, indiferent dacă autoritatea menționată anterior a adoptat o decizie sau dacă nu a adoptat o măsură impusă de statut. Reclamația trebuie depusă în termen de trei luni. Termenul se calculează:
– […]
– de la data comunicării deciziei destinatarului și cel târziu la data la care persoana în cauză a luat la cunoștință decizia, în cazul unei măsuri cu caracter individual; cu toate acestea, în cazul în care un act cu caracter individual lezează o altă persoană decât destinatarul, termenul se calculează, în ceea ce privește cealaltă persoană, de la data la care aceasta a luat la cunoștință decizia, însă cel târziu la data publicării;
– […]
În termen de patru luni de la data depunerii reclamației, autoritatea comunică persoanei în cauză decizia motivată. În cazul în care, la expirarea termenului menționat anterior, nu se dă niciun răspuns, lipsa acestuia se interpretează ca fiind o decizie implicită de respingere a reclamației, care poate fi atacată în justiție în conformitate cu articolul 91.”
3 Articolul 91 din statut prevede:
„[…]
(2) O acțiune introdusă la Curtea de Justiție [a Uniunii Europene] nu poate fi admisă decât în cazul în care:
– a fost depusă în prealabil o reclamație pe lângă autoritatea împuternicită să facă numiri, în sensul articolului 90 alineatul (2) și la termenul prevăzut în acesta,
iar
– reclamația respectivă a fost respinsă printr‑o decizie expresă sau implicită.
(3) Acțiunea menționată la alineatul (2) trebuie introdusă în termen de trei luni. Termenul se calculează:
– de la data notificării deciziei adoptate ca răspuns la reclamația formulată;
– de la data expirării termenului de acordare a unui răspuns, în cazul în care acțiunea are ca obiect o decizie implicită de respingere a reclamației depuse în aplicarea articolului 90 alineatul (2); cu toate acestea, atunci când reclamația este respinsă printr‑o decizie expresă după ce a fost respinsă în prealabil prin decizie implicită, însă în termenul de introducere a acțiunii, decizia expresă face să curgă un nou termen pentru introducerea acțiunii.
– […]”
4 Ghidul aplicabil concursurilor generale, care este parte integrantă a anunțului de concurs, iar candidații trebuie să aibă cunoștință de acesta, publicat la 8 iulie 2010 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO C 184 A, p. 1), prevede:
„6.2 Cereri de reexaminare
Aveți posibilitatea de a introduce o cerere de reexaminare în următoarele cazuri:
– în cazul în care Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) nu a respectat dispozițiile care reglementează procedura de concurs;
– în cazul în care comisia de evaluare nu a respectat dispozițiile care reglementează activitatea sa.
Vă atragem atenția asupra faptului că, pentru a stabili caracterul corect sau incorect al răspunsurilor dumneavoastră, comisia de evaluare beneficiază de o largă putere de apreciere. În lipsa unei greșeli manifeste de drept sau de fapt, este, așadar, inutil să contestați punctele pe care le‑ați obținut.
În cazul în care cererea dumneavoastră ține de competența comisiei de evaluare, EPSO va transmite scrisoarea dumneavoastră președintelui comisiei de evaluare și vă va fi comunicat un răspuns în cel mai scurt timp.”
Situația de fapt
5 Reclamantul și‑a depus candidatura la concursul general pe bază de examene EPSO/AD/198/10, domeniul „Drept”, publicat în limba română la 23 septembrie 2010 în Jurnalul Oficial (C 256 A, denumit în continuare „anunțul de concurs”), organizat de EPSO pentru constituirea unei rezerve de recrutare de șefi de unitate de gradul AD 9 de naționalitate română în domeniile drept, economie și administrație publică europeană.
6 Reclamantul a fost informat, printr‑o scrisoare datată 19 ianuarie 2011, că a promovat testele de acces și că urma să fie informat în cel mai scurt timp, prin intermediul contului său EPSO, cu privire la admiterea sau neadmiterea sa în etapa următoare a concursului, după examinarea dosarului său de candidatură.
7 Printr‑o scrisoare datată 3 martie 2011, pe care reclamantul arată că a primit‑o în aceeași zi, EPSO l‑a informat, în numele comisiei de evaluare, că nu a fost reținută candidatura sa și că nu a fost admis la concurs. Motivul indicat în scrisoare era că fie nu avea calificările necesare, fie că nu a furnizat documentele justificative corespunzătoare în actul de candidatură la data stabilită pentru înscrierea la concurs, 22 octombrie 2010. Anunțul de concurs prevedea ca după obținerea titlului/diplomei sau după obținerea titlului/diplomei și a experienței profesionale cerute în cadrul titlului III.2.1, candidații să aibă o experiență profesională de cel puțin zece ani într‑un domeniu relevant pentru natura atribuțiilor, dintre care trei ani în funcții de conducere și/sau de coordonare de personal care presupun responsabilități reale de gestionare a resurselor umane, astfel cum sunt descrise în anunțul de concurs.
8 Printr‑un document datat 11 martie 2011, transmis prin fax în aceeași zi, reclamantul a formulat o cerere de reexaminare a decizie comisiei de evaluare de a fi exclus din concurs. În acest document, el afirmă că posedă o experiență de peste doisprezece ani în domeniul juridic, din care o experiență de peste patru ani într‑o funcție de conducere, și declară că este dispus, dacă este necesar, să furnizeze documente justificative suplimentare. Nu s‑a răspuns la cererea de reexaminare.
9 Reclamantul a introdus o reclamație în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, datată 1 iunie 2011, care a fost înregistrată de EPSO la 7 iunie 2011. În confirmarea de primire a reclamației, trimisă de EPSO la 24 iunie 2011, se arată, printre altele, că, în cazul în care reclamantul nu primește o decizie motivată în termen de patru luni, lipsa răspunsului la reclamație echivalează cu o decizie implicită de respingere, care poate face obiectul unei acțiuni la Tribunal.
10 Întrucât nu a primit un răspuns din partea EPSO, reclamantul a introdus o acțiune la Tribunal la 17 ianuarie 2012, înregistrată sub numărul de rol F‑11/12.
11 EPSO a adoptat o decizie explicită de respingere a reclamației la 27 ianuarie 2012, pe care reclamantul afirmă că a primit‑o prin poștă la 10 februarie 2012.
12 Reclamantul s‑a adresat directorului EPSO printr‑un document datat 27 februarie 2012 prin care solicită în special reexaminarea răspunsului la reclamația sa.
13 Printr‑o scrisoare primită la grefa Tribunalului la 4 mai 2012, reclamantul a informat Tribunalul că se desistează de acțiunea în cauza F‑11/12. Prin Ordonanța președintelui Camerei a doua a Tribunalului din 26 iunie 2012, cauza F‑11/12 a fost radiată din registru.
Concluziile reclamantului
14 Reclamantul solicită Tribunalului:
– examinarea problemei dacă a fost respectată „procedura de desfășurare a concursului”;
– obligarea Comisiei la adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a‑l pune pe reclamant într‑o poziție similară cu cea pe care ar fi avut‑o dacă ar fi fost admis la concurs;
– anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului EPSO/AD/198/10 de a nu reține candidatura sa;
– analizarea legalității deciziei [autorității împuternicite să facă numiri] prin care nu se răspunde la capătul de cerere cuprins în reclamație […], referitor la respectarea termenelor procedurale de către comisia de evaluare […];
– obligarea Comisiei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului suferit;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la decizia Tribunalului de a se pronunța prin ordonanță motivată
15 În temeiul articolului 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, atunci când o acțiune este, în tot sau în parte, vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
16 Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, în cazul în care la lectura dosarului unei cauze completul de judecată, considerând că este suficient de lămurit de înscrisurile de la dosar, este convins pe deplin de inadmisibilitatea cererii introductive și consideră, în plus, că organizarea unei ședințe nu ar fi de natură să ofere niciun element nou în această privință, respingerea cererii introductive prin ordonanță motivată, în temeiul articolului 76 din Regulamentul de procedură, contribuie nu numai la economia procesului, dar și scutește părțile de efectuarea cheltuielilor de judecată pe care le‑ar presupune desfășurarea unei ședințe de judecată (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 25 aprilie 2012, Oprea/Comisia, F‑108/11, punctul 12 și jurisprudența citată).
17 În prezenta cauză, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de înscrisurile depuse de reclamant și decide, în temeiul dispoziției sus‑menționate și chiar înainte de comunicarea acțiunii către pârâtă, să se pronunțe prin ordonanță motivată, fără a continua procedura (Ordonanța Tribunalului din 29 iunie 2010, Palou Martínez/Comisia, F‑11/10, punctele 26 și 27).
Cu privire la admisibilitate
18 Potrivit unei jurisprudențe constante, calea legală care există în privința unei decizii a unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs constă în mod normal în sesizarea directă a instanței Uniunii Europene (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 23 noiembrie 2010, Bartha/Comisia, F‑50/08, punctul 25).
19 În prezenta cauză, întrucât decizia comisiei de evaluare de a‑l exclude pe reclamant din concurs a fost comunicată acestuia la 3 martie 2011, termenul de trei luni prelungit pentru considerente de distanță cu zece zile pentru a sesiza direct Tribunalul cu privire la legalitatea unei astfel de excluderi a expirat la 13 iunie 2011 fără ca reclamantul să fi optat pentru această cale de atac.
20 În cazul în care persoana interesată alege, la fel cum a procedat reclamantul din prezenta cauză, să se adreseze în prealabil administrației prin intermediul unei reclamații administrative, admisibilitatea acțiunii în justiție introduse ulterior împotriva deciziei de respingere a reclamației va depinde de respectarea de către persoana interesată a tuturor constrângerilor procedurale aferente căii reclamației prealabile (a se vedea Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 31 mai 2005, Gibault/Comisia, T‑294/03, punctul 22).
21 Rezultă din articolul 91 alineatul (3) din statut că termenul pentru contestarea deciziei adoptate ca răspuns la reclamație curge din ziua notificării. În schimb, termenul de contestare a unei decizii implicite de respingere a unei reclamații curge de la data expirării termenului de acordare a unui răspuns, și anume patru luni.
22 În prezenta cauză, reclamația, care poartă data de 1 iunie 2011, dar a cărei dată de introducere nu rezultă din dosar, a fost înregistrată de EPSO la 7 iunie 2011. În absența unei decizii explicite a autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) ca răspuns la această reclamație în termenul de patru luni prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din statut, o decizie implicită de respingere a intervenit după patru luni, și anume la 7 octombrie 2011. Reclamantul dispunea astfel de un termen de trei luni, prelungit pentru considerente de distanță cu zece zile, pentru a introduce acțiunea la Tribunal, termen care a expirat la 17 ianuarie 2012. Aceasta este data la care reclamantul a introdus o acțiune înregistrată sub numărul de rol F‑11/12, acțiune de care ulterior s‑a desistat. În schimb, prezenta acțiune a fost introdusă abia la 4 mai 2012, după expirarea termenului de introducere a acțiunii.
23 Rezultă de asemenea din articolul 91 alineatul (3) din statut că, atunci când reclamația este respinsă printr‑o decizie expresă după ce a fost respinsă în prealabil prin decizie implicită, însă în termenul de introducere a acțiunii, decizia expresă face să curgă un nou termen pentru introducerea acțiunii.
24 Or, în prezenta cauză, nu se contestă că decizia explicită de respingere a reclamației a intervenit la 27 ianuarie 2012, în timp ce termenul de introducere a acțiunii expirase la 17 ianuarie 2012.
25 În aceste condiții, fără a fi necesar să se examineze dacă a fost respectat termenul de introducere a reclamației, decizia explicită de respingere a reclamației nu a putut face să curgă un nou termen pentru introducerea acțiunii și cererea din 4 mai 2012 este introdusă în afara termenului.
26 În consecință, acțiunea este vădit inadmisibilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
27 Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II al respectivului regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul articolului 89 alineatul (3) din regulamentul menționat, în absența unei cereri privind cheltuielile de judecată, fiecare parte suportă propriile cheltuieli.
28 Având în vedere că prezenta ordonanță este adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârâtă și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamantul va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
dispune:
1) Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.
2) Domnul Ciora suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 16 noiembrie 2012.
W. Hakenberg | | M. I. Rofes i Pujol |