Recurs introdus la 14 iunie 2011 de Ioannis Vakalis împotriva Hotărârii pronunțate la 13 aprilie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-38/10, Vakalis/Comisia

(Cauza T-317/11 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Ioannis Vakalis (Luvinate, Italia) (reprezentant: S. A. Pappas, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

anularea hotărârii atacate;

admiterea concluziilor prezentate în primă instanță, cu excepția celei considerate inadmisibile în mod justificat de către Tribunal;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentului recurs îl reprezintă anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 13 aprilie 2011, pronunțate în cauza F-38/10, Vakalis/Comisia.

În susținerea recursului, recurentul invocă patru motive:

Primul motiv întemeiat pe caracterul ilogic al raționamentului Tribunalului Funcției Publice, care nu trage concluziile din constatările sale, în măsura în care acesta ar fi constatat că luarea în considerare a variațiilor de schimb revine Comisiei. Or, Comisia nu ar lua în considerare acest aspect. Așadar, hotărârea atacată ar fi viciată de o motivare ilogică.

Al doilea motiv întemeiat pe susținerea că Tribunalul Funcției Publice s-a înșelat cu privire la întrebarea care îi era adresată. Din hotărârea atacată ar rezulta că Tribunalul ar fi înțeles că recurentul întreba dacă diferența de remunerație între funcționarii supuși dispozițiilor generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut (denumite în continuare "DGA") din 1969 și cei supuși celor din 2004 era ilegală, în timp ce întrebarea care era adresată Tribunalului era dacă "noile DGA sunt discriminatorii întrucât aplică același tratament unor situații de fapt diferite". În acest sens, recurentul susține că în mod eronat Tribunalul ar fi respins motivul privind încălcarea principiului egalității de tratament.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul a efectuat o substituire de motive. Recurentul susține, pe de o parte, că motivarea bugetară a DGA nu ar fi apărut decât în cursul ședinței și, pe de altă parte, că această motivare ar fi diferită de cea dată recurentului în respingerea reclamației sale (motivare pe care, de altfel, Tribunalul a recunoscut-o ca fiind indecvată). Potrivit jurisprudenței, nu este de competența Tribunalului să remedieze eventuala lipsă de motivare sau să completeze respectiva motivare a Comisiei, adăugând sau înlocuind elemente care nu reies din decizia atacată însăși.

Al patrulea motiv întemeiat pe eroarea vădită de apreciere, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice ar fi respins motivul privind principiul egalității de tratament întrucât recurentul nu ar fi demonstrat că exista o diferență de tratament nejustificată. Or, recurentul ar fi demonstrat că diferența de tratament în cauză nu era justificată de introducerea euro, motivare originală a respingerii reclamației.

____________