Cauza T‑393/10 R

Westfälische Drahtindustrie și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Măsuri provizorii – Concurență – Decizie a Comisiei de aplicare a unei amenzi – Garanție bancară – Cerere de suspendare a executării”

Sumarul ordonanței

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Fumus boni iuris – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Suspendarea executării obligației de a constitui o garanție bancară drept condiție pentru neîncasarea imediată a unei amenzi – Condiții de acordare

[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]

3.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – Fumus boni iuris – Examinare prima facie a motivelor invocate în sprijinul acțiunii principale

[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]

4.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

(art. 278 TFUE)

1.      Conform articolului 278 TFUE coroborat cu articolul 279 TFUE, pe de o parte, și articolului 256 alineatul (1) TFUE, pe de altă parte, în măsura în care consideră că împrejurările o impun, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii poate ordona suspendarea executării actului atacat sau poate dispune măsurile provizorii necesare.

Potrivit articolului 104 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererile de măsuri provizorii trebuie să indice obiectul litigiului, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate. Astfel, suspendarea executării și măsurile provizorii pot fi încuviințate de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dacă s‑a stabilit că acordarea acestora este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris) și că sunt urgente, în sensul că, pentru evitarea unui prejudiciu grav și ireparabil pentru interesele reclamantului, este necesar să fie dispuse și să își producă efectele înainte de pronunțarea hotărârii principale. Aceste condiții sunt cumulative, astfel încât cererile de măsuri provizorii trebuie respinse dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Dacă este cazul, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii efectuează și evaluarea comparativă a intereselor existente.

În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și rămâne liber să stabilească, în raport cu particularitățile cazului, modul în care respectarea acestor condiții diferite trebuie verificată, precum și ordinea acestei examinări, de vreme ce nicio normă de drept comunitar nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru a aprecia necesitatea de a statua în mod provizoriu.

(a se vedea punctele 11-13)

2.      O cerere de scutire de obligația de a constitui o garanție bancară drept condiție pentru neîncasarea imediată a unei amenzi nu poate fi primită decât în prezența unor împrejurări excepționale. Astfel, posibilitatea de a impune constituirea unei cauțiuni financiare este expres prevăzută, în cazul procedurilor privind măsurile provizorii, de Regulamentul de procedură al Curții și de cel al Tribunalului și corespunde unei linii de conduită generale și rezonabile a Comisiei.

Existența unor asemenea împrejurări excepționale poate, în principiu, să fie considerată stabilită atunci când partea care solicită să fie scutită de constituirea garanției bancare solicitate face dovada că îi este în mod obiectiv imposibil să constituie această garanție sau că asemenea constituire ar periclita existența sa.

(a se vedea punctele 22 și 23)

3.      Condiția referitoare la fumus boni iuris este îndeplinită atunci când cel puțin unul dintre motivele invocate de reclamant în susținerea acțiunii principale pare la prima vedere relevant și, în orice caz, că este întemeiat sau atunci când argumentele pe care le susține nu pot fi înlăturate fără o examinare aprofundată, ceea ce revine instanței competente cu privire la acțiunea principală.

La prima vedere, există fumus boni iuris în privința unui motiv care este atât de precis, încât a permis Comisiei să depună un memoriu detaliat de mai multe pagini și care, în plus, permite judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să aprecieze că acesta nu pare să fie, la prima vedere, neîntemeiat și că, în orice caz, nu poate fi înlăturat fără o examinare aprofundată, care ține de competența instanței care se va pronunța cu privire la acțiunea principală.

(a se vedea punctele 54, 55, 58 și 61)

4.      Riscurile inerente fiecărei soluții posibile trebuie să fie evaluate comparativ în cadrul examinării cererii de măsuri provizorii. În mod concret, aceasta înseamnă că judecătorul trebuie să examineze în special dacă interesul celui care solicită suspendarea executării deciziei atacate prevalează față de interesul unei executări imediate a acesteia.

(a se vedea punctul 62)