Cauza T‑362/06
Ballast Nedam Infra BV
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața olandeză a bitumului rutier – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Amenzi – Dovada încălcării – Gravitatea încălcării – Imputabilitatea comportamentului ilicit – Dreptul la apărare – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Competență de fond”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012
1. Concurență – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Conținut necesar – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări – Decizie care nu este identică cu comunicarea privind obiecțiunile – Absența unei indicări clare a calității în care o întreprindere face obiectul procedurii – Încălcarea dreptului la apărare
[art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]
2. Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Control jurisdicțional – Întindere
(art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)
3. Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări care constă în încheierea unui acord anticoncurențial – Decizie care se bazează pe mijloace de probă scrise – Lipsa interesului comercial al acordului menționat pentru o întreprindere sancționată – Irelevanță
[art. 81 alin. (1) CE]
4. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Dovada încălcării – Aprecierea valorii probante a diferitor elemente de probă – Criterii
[art. 81 alin. (1) CE]
5. Înțelegeri – Interzicere – Exonerare – Obligația întreprinderii de a dovedi temeinicia cererii sale – Decizie a Comisiei de respingere a unei cereri de exceptare – Obligația de motivare – Conținut
[art. 81 alin. (3) CE]
6. Înțelegeri – Interzicere – Exonerare – Domeniu de aplicare – Acorduri de cooperare orizontală – Acorduri de cumpărare care au ca obiect restrângerea concurenței asupra prețurilor – Apreciere în raport cu principiile enunțate în liniile directoare – Luarea obligatorie în considerare a efectelor reale asupra pieței – Lipsă
[art. 81 alin. (1) și (3) CE; Comunicarea 2001/C 3/02 a Comisiei, punctele 18, 124 și 133 ]
7. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă – Constatare care nu este condiționată de obligația dovedirii existenței unor inconveniente pentru consumatorii finali – Apreciere în funcție de conținutul acordului și de contextul economic
[art. 81 alin. (1) CE]
8. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Puterea de apreciere a Comisiei – Apreciere în funcție de natura încălcării – Încălcări foarte grave – Înțelegere orizontală cu privire la prețuri și aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, a unor condiții inegale la prestații echivalente – Apreciere globală
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei, punctul 1]
9. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Pretinsă participare sub constrângere – Circumstanță care nu constituie o justificare pentru o întreprindere care nu a utilizat posibilitatea de denunțare la autoritățile competente
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 7]
10. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Apreciere în funcție de natura încălcării – Încălcări foarte grave – Necesitatea stabilirii impactului și a întinderii lor geografice – Lipsă
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei, punctul 1 A])
11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Împărțirea întreprinderilor în cauză în diferite categorii – Condiții – Respectarea principiilor egalității de tratament și proporționalității – Luarea în considerare a cifrei de afaceri a întreprinderilor – Puterea de apreciere a Comisiei
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 15 alin. (2), și Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei, punctul 1 A al șaselea și al șaptelea paragraf ]
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Necesitatea diferențierii întreprinderilor implicate într‑o încălcare în funcție de cifra lor de afaceri globală sau pe piața produsului în cauză – Lipsă
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 15 alin. (2), și Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei, punctul 1 A al șaselea paragraf]
13. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Luare în considerare în cadrul exercitării competenței de fond – Condiții
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c) și art. 48 alin. (2)]
14. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a Tribunalului – Luarea în considerare a Liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor – Limite
[art. 81 alin. (1) CE; art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicările 98/C 9/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei]
1. În cadrul unei proceduri privind o încălcare a normelor de concurență, respectarea dreptului la apărare impune ca, în cursul procedurii administrative, să i se fi oferit întreprinderii în cauză posibilitatea să își exprime în mod util punctul de vedere asupra realității și a pertinenței faptelor și a circumstanțelor invocate, precum și asupra înscrisurilor reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența unei încălcări a tratatului. De asemenea, având în vedere importanța pe care o are, comunicarea privind obiecțiunile trebuie să precizeze fără echivoc cărei persoane juridice i se vor putea aplica amenzi și să îi fie adresată acesteia din urmă. Este de asemenea important ca o comunicare privind obiecțiunile să indice în ce calitate i se reproșează unei întreprinderi faptele reținute.
Decizia Comisiei nu trebuie în mod obligatoriu să fie o copie exactă a comunicării privind obiecțiunile. În consecință, o încălcare a dreptului la apărare va trebui constatată numai în cazul în care, prin decizia finală, se reproșează întreprinderilor în cauză încălcări diferite de cele menționate în comunicarea privind obiecțiunile sau se rețin fapte diferite. Această situație nu se regăsește atunci când diferențele invocate dintre comunicarea privind obiecțiunile și decizia finală nu privesc comportamente diferite de cele cu privire la care întreprinderile în cauză și‑au exprimat punctul de vedere și care, prin urmare, nu au legătură cu nicio obiecțiune nouă.
Comisia nu își îndeplinește obligațiile dacă nu indică în comunicarea privind obiecțiunile în ce calitate i se reproșează unei întreprinderi o încălcare și dacă, conform comunicării privind obiecțiunile, această întreprindere nu poate să prevadă că, prin decizia sa finală, Comisia intenționează să îi impute încălcarea întemeindu‑se pe implicarea sa directă în activitățile înțelegerii și pe calitatea sa de societate‑mamă, ca urmare a prezumției exercitării efective a unei influențe decisive asupra comportamentului filialei sale, a cărei răsturnare cade în sarcina sa. Din moment ce comunicarea privind obiecțiunile nu permite întreprinderii să ia cunoștință de obiecțiunea întemeiată pe implicarea sa indirectă în activitățile înțelegerii, acesteia nu i se acordă posibilitatea să își asigure apărarea în mod util în această privință în cursul procedurii administrative.
Simplele împrejurări că, pe de o parte, Comisia a indicat, cu caracter general, în comunicarea privind obiecțiunile, că va considera societățile‑mamă responsabile pentru comportamentul filialelor lor și, pe de altă parte, întreprinderea știa că era societatea‑mamă în proporție de 100 % a filialei sale nu pot fi suficiente pentru a se considera că Comisia și‑a îndeplinit obligația de a arăta în comunicarea privind obiecțiunile în ce calitate îi reproșa reclamantei faptele invocate.
(a se vedea punctele 22, 23 și 29-31)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 44)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 45 și 74)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 58-60)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 82)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 83 și 84)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 87, 88 și 90)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 98-100, 102, 103 și 106)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 104)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 111-114)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 119, 121-123 și 125)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 124)
13. Din dispozițiile articolului 44 alineatul (1) litera (c) coroborate cu dispozițiile articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului reiese că cererea introductivă de instanță trebuie să cuprindă, printre altele, obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate și că invocarea de motive noi pe parcursul procesului este interzisă, cu excepția cazului în care aceste motive se bazează pe elemente de drept și de fapt care au apărut în cursul procedurii.
În exercitarea competenței sale de fond, instanța Uniunii trebuie totuși să poată admite noi motive sau argumente, din moment ce acestea sunt pertinente în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale și nu sunt întemeiate pe un motiv de nelegalitate diferit de cele invocate în cererea introductivă.
(a se vedea punctele 137 și 138)
14. În materie de concurență, Tribunalul nu este legat de calculele Comisiei și nici de liniile directoare ale acesteia atunci când se pronunță în temeiul competenței sale de fond, ci trebuie să efectueze propria apreciere, ținând seama de toate împrejurările cauzei. Exercitarea unei competențe de fond nu poate da naștere totuși, cu ocazia determinării cuantumului amenzilor care le sunt aplicate, unei discriminări între întreprinderile care au participat la un acord sau la o practică concertată contrară articolului 81 CE. În cazul în care Tribunalul înțelege să se îndepărteze astfel în mod specific, cu privire la o întreprindere, de la metoda de calcul utilizată de Comisie cu privire la ansamblul întreprinderilor, trebuie să motiveze această alegere.
(a se vedea punctul 143)