ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
25 ianuarie 2024(*)
„Acțiune în anulare – Termen de introducere a acțiunii – Tardivitate – Inadmisibilitate vădită”
În cauza T‑280/23,
Oil company „Lukoil” PAO, cu sediul în Moscova (Rusia), reprezentată de B. Lebrun și C. Alter, avocați,
reclamantă,
împotriva
Parlamentului European, reprezentat de U. Rösslein și S. Toliušis, în calitate de agenți,
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de M. Bauer și L. Bratusca, în calitate de agenți,
Comisiei Europene, reprezentată de M. Burón Pérez și A.‑C. Simon, în calitate de agenți,
și a
Registrului de transparență,
pârâte,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnul F. Schalin, președinte, doamna P. Škvařilová-Pelzl și domnul I. Nõmm (raportor), judecători,
grefier: domnul V. Di Bucci,
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Oil company „Lukoil” PAO, solicită anularea deciziei secretariatului Registrului de transparență Ares (2023) 1618717 din 6 martie 2023 prin care s‑a dispus radierea sa din Registrul de transparență al Uniunii Europene.
În drept
2 Potrivit articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, atunci când acțiunea este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
3 În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de răspunsurile furnizate de reclamantă și de pârâte la întrebările adresate în cadrul măsurilor de organizare a procedurii din 11 iulie, din 17 august și din 5 octombrie 2023 referitoare la caracterul potențial tardiv al acțiunii. Prin urmare, acesta decide, în temeiul articolului 126 din Regulamentul de procedură, să se pronunțe fără continuarea procedurii și chiar fără să fie necesar să se notifice pârâtelor cererea introductivă, dat fiind că, pentru motivele care urmează, acțiunea trebuie, în orice caz, să fie respinsă ca vădit inadmisibilă.
4 Potrivit articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, acțiunea în anulare trebuie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. În plus, conform articolului 60 din Regulamentul de procedură, acest termen trebuie prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu 10 zile.
5 În ceea ce privește, mai precis, calculul termenelor, articolul 58 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul de procedură prevede, pe de o parte, că, „în cazul unui termen pe zile, pe săptămâni, pe luni sau pe ani care începe să curgă de la momentul producerii unui eveniment sau al efectuării unui act, ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului nu intră în calculul acelui termen” și, pe de altă parte, că „un termen pe săptămâni, pe luni sau pe ani expiră la sfârșitul zilei care, în ultima săptămână, în ultima lună sau în ultimul an, are aceeași denumire sau aceeași cifră cu ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului de la care începe să curgă termenul”.
6 Potrivit unei jurisprudențe constante, întrucât acest termen de introducere a acțiunii a fost instituit în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice și a evitării oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în administrarea justiției, este de ordine publică, astfel încât este de competența instanței Uniunii să verifice, din oficiu, dacă acesta a fost respectat (Hotărârea din 23 ianuarie 1997, Coen, C‑246/95, EU:C:1997:33, punctul 21, și Ordonanța din 19 ianuarie 2018, Miasto Gliwice/Comisia, T‑485/17, nepublicată, EU:T:2018:40, punctul 6).
7 Trebuie amintit de asemenea că revine părții care invocă tardivitatea unei acțiuni sarcina de a face dovada datei la care a fost notificată decizia atacată și, în orice caz, a datei la care persoana interesată a luat cunoștință de aceasta, dacă este vorba despre o măsură cu caracter individual (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 noiembrie 2018, WL/ERCEA, T‑493/17, nepublicată, EU:T:2018:852, punctul 59). În speță, această demonstrație revine, așadar, pârâtelor.
8 Pentru ca o decizie să fie notificată în mod valabil, nu este necesar ca destinatarul său să fi luat efectiv cunoștință de conținutul ei, ci ca acesta să fi fost în măsură să ia cunoștință de ea în mod util. În această privință, dovada că destinatarul unei decizii nu numai că a primit‑o, ci și că a putut de asemenea să ia cunoștință de ea în mod util poate rezulta din diferite împrejurări (a se vedea prin analogie Ordonanța din 31 iulie 2020, TO/SEAE, T‑272/19, EU:T:2020:361, punctul 42).
9 În acest sens, pentru a stabili că o decizie notificată prin e‑mail a fost notificată în mod corespunzător destinatarului său la o dată precisă și că, prin urmare, termenul de introducere a acțiunii a început să curgă de la această dată, partea interesată trebuie să demonstreze, furnizând elementele necesare în această privință, nu numai că această decizie a fost comunicată destinatarului său, în sensul că a fost transmisă la adresa electronică a destinatarului respectiv și că el a primit‑o la această adresă, ci și că destinatarul menționat a fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul deciziei respective la această dată, și anume că a putut să deschidă e‑mailul care conținea decizia în cauză și să ia, astfel, cunoștință în mod corespunzător de ea la data menționată (a se vedea prin analogie Hotărârea din 1 august 2022, Kerstens/Comisia, C‑447/21 P, nepublicată, EU:C:2022:612, punctul 22).
10 În această privință, o prezumție potrivit căreia destinatarul unei decizii notificate prin e‑mail nu poate, în orice caz, să fi fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul acesteia decât la data la care și‑a consultat cutia poștală electronică – ca și o prezumție potrivit căreia destinatarul unei astfel de decizii este în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul acesteia, în orice caz, de la primirea acesteia în cutia sa poștală electronică – nu poate fi conformă cu dispozițiile care stabilesc termenele de introducere a acțiunii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 1 august 2022, Kerstens/Comisia, C‑447/21 P, nepublicată, EU:C:2022:612, punctul 25).
11 În speță, secretariatul Registrului de transparență a notificat reclamantei decizia atacată printr‑un e‑mail din 6 martie 2023. Aceasta a admis în mod explicit că e‑mailul menționat a ajuns la aceeași dată în cutiile poștale electronice ale celor doi reprezentanți pe care îi desemnase cu ocazia înscrierii sale în Registrul de transparență (denumiți în continuare „reprezentanții”). Rezultă că termenul pentru a solicita anularea acestui act, prevăzut la articolul 263 TFUE, expirase, așadar, în principiu, la 16 mai 2023, iar acțiunea a fost depusă la grefa Tribunalului abia la 17 mai 2023. În consecință, la prima vedere, acțiunea pare tardivă.
12 Totuși, reclamanta se întemeiază pe o serie de argumente pentru a contesta caracterul tardiv al acțiunii.
13 În primul rând, reclamanta contestă că a luat cunoștință de e‑mail la 6 martie 2023 pentru motivul că acesta a ajuns în aceeași zi, dar în afara orelor de lucru, în cutiile poștale electronice ale reprezentanților săi. Reclamanta susține astfel că nu a fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul e‑mailului menționat în ziua comunicării acestuia reprezentanților săi.
14 Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă pârâtele au prezentat indicii suficiente care ar permite să se considere că reprezentanții reclamantei fuseseră în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul e‑mailului din 6 martie 2023 în aceeași zi în care acesta a ajuns în cutiile lor poștale electronice.
15 În această privință, printr‑o scrisoare din 31 martie 2023 adresată secretariatului Registrului de transparență, consilierii reclamantei au prezentat, ca reacție la decizia atacată anexată la e‑mailul din 6 martie 2023, o cerere de redeschidere a anchetei în temeiul punctelor 7.3 și 7.4 din anexa III la Acordul interinstituțional din 20 mai 2021 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind un registru de transparență obligatoriu (JO 2021, L 207, p. 1, denumit în continuare „Acordul interinstituțional”).
16 Trebuie precizat că punctul 7.3 din anexa III la Acordul interinstituțional prevede că secretariatul Registrului de transparență poate lua în considerare o cerere de redeschidere a unei anchete „în termen de 20 de zile lucrătoare de la data la care părțile interesate au fost informate cu privire la decizia sa”.
17 Trebuie amintit de asemenea că, în ceea ce privește regulile de calculare a termenelor, articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO 1971, L 124, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 16) prevede că, „[d]acă un termen exprimat în zile, în săptămâni, în luni sau în ani se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului”.
18 Acestea fiind amintite, trebuie arătat că, pentru a justifica faptul că cererea de redeschidere a anchetei în privința reclamantei a fost introdusă în termenul de 20 de zile lucrătoare, consilierii acesteia au menționat în mod explicit, în ultimul paragraf al scrisorii din 31 martie 2023, că termenul de 20 de zile lucrătoare începuse să curgă la „7 martie 2023” și că acest termen de 20 de zile lucrătoare expira la „3 aprilie 2023”.
19 O informație atât de precisă provenind de la propriii consilieri ai reclamantei nu poate fi interpretată altfel decât ca recunoașterea de către aceștia a faptului că e‑mailul care conținea decizia atacată a fost comunicat într‑adevăr reprezentanților acesteia la 6 martie 2023, că e‑mailul menționat a ajuns în cutiile poștale electronice ale acestora la aceeași dată și că ei au luat cunoștință sau cel puțin au fost în măsură să ia cunoștință în mod util de e‑mailul respectiv chiar în ziua acestei comunicări și a acestei primiri. Rezultă că e‑mailul care conținea decizia atacată a fost „notificat în mod corespunzător” reprezentanților menționați la 6 martie 2023.
20 Astfel, dacă reprezentanții reclamantei nu ar fi deschis sau nu ar fi fost în măsură să deschidă e‑mailul din 6 martie 2023 decât în ziua următoare comunicării și primirii acestui e‑mail, și anume la 7 martie 2023, scrisoarea din 31 martie 2023 ar fi menționat în mod logic informația potrivit căreia termenul de 20 de zile lucrătoare începea să curgă la 8 martie 2023.
21 În acest context, argumentul invocat de reclamantă, întemeiat pe comunicarea e‑mailului în afara orelor de lucru, nu poate fi suficient pentru a repune în discuție termenii clari ai ultimului paragraf din scrisoarea din 31 martie 2023.
22 În al doilea rând, reclamanta susține că e‑mailul care conținea decizia atacată a fost comunicat, la 6 martie 2023, numai reprezentanților filialei sale belgiene, și anume Lukoil Belgium NV, iar nu ei înseși și că, prin urmare, ea nu a putut lua cunoștință de e‑mail în acea zi.
23 Acest raționament al reclamantei nu poate fi admis.
24 În primul rând, trebuie subliniat, mai întâi, că articolul 2 litera (c) din Acordul interinstituțional prevede că „entitate înregistrată” înseamnă „orice reprezentant de interese înregistrat în registru”.
25 În continuare, articolul 6 alineatul (2) din Acordul interinstituțional prevede că solicitanții de înregistrare trebuie să furnizeze informațiile prezentate în anexa II la acordul menționat. Printre informațiile care se înscriu în Registrul de transparență enumerate la punctul I din anexa menționată figurează în special numele „persoanei responsabile din punct de vedere juridic pentru entitate”, precum și cel al „persoanei însărcinate să asigure relațiile cu Uniunea”.
26 În plus, în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (b) din Acordul interinstituțional, secretariatul Registrului de transparență a stabilit orientări referitoare la acest registru pentru solicitanții de înregistrare și pentru entitățile înregistrate, pentru a asigura aplicarea consecventă a acordului menționat (denumite în continuare „orientările”). Punctul 2 din orientări, intitulat „Principiul înregistrării unice”, prevede că, pentru a evita înregistrările multiple și pentru a accelera prelucrarea administrativă a unei cereri sau a unei înregistrări, reprezentanții de interese activi în mai multe țări (cum ar fi multinaționalele) ar trebui să își înregistreze activitățile în registru numai o singură dată și, astfel, să acopere diferitele alte entități ale unei rețele, ale unui grup de întreprinderi sau altele. Acestea precizează că, în practică, înregistrarea revine în general sucursalei sau biroului care reprezintă interesele entității față de instituțiile Uniunii.
27 Punctul 5 din orientări, intitulat „Informațiile care se înscriu în registru”, menționează o rubrică 4, referitoare la „persoana responsabilă din punct de vedere juridic”, pe care o definește ca fiind „o persoană autorizată în mod legal să acționeze în numele reprezentantului de interese sau să îl reprezinte pe acesta din urmă în contactele cu autoritățile publice”.
28 În sfârșit, în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (c) din Acordul interinstituțional și în sensul codului de conduită care figurează în anexa I la acordul menționat, entităților înregistrate le revine în ultimă instanță responsabilitatea pentru exactitatea informațiilor pe care le‑au furnizat.
29 În al doilea rând, din extrasul din Registrul de transparență prezentat de Comisie reiese că numai reclamanta era înscrisă în registrul menționat. Astfel, filiala sa belgiană nu a făcut nicidecum obiectul unei înscrieri separate și a fost menționată doar în calitate de „birou însărcinat să asigure relațiile cu Uniunea”. Astfel, în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (b) din Acordul interinstituțional și în sensul principiului înregistrării unice care figurează la punctul 2 din orientări, amintite la punctul 26 de mai sus, trebuie să se admită că indicarea reclamantei ca unică organizație înscrisă în Registrul de transparență a acoperit toate întreprinderile grupului din care făcea parte reclamanta în toate țările în care era prezent acest grup, inclusiv filiala belgiană, și că este eronat să se afirme că filiala respectivă ar fi fost de asemenea înscrisă în registrul menționat.
30 În al treilea rând, trebuie subliniat că numele „persoanei responsabile din punct de vedere juridic pentru entitate” menționat de reclamantă era „domnul S.”, iar cel al „persoanei însărcinate să asigure relațiile cu Uniunea” era „domnul B.”. În temeiul articolului 6 alineatul (2) și al punctului I din anexa II la Acordul interinstituțional, amintite la punctul 25 de mai sus, și în sensul punctului 5 din orientările menționate la punctul 27 de mai sus, trebuie să se considere că, prin desemnarea unei persoane responsabile din punct de vedere juridic și a unei persoane însărcinate să asigure relațiile cu Uniunea, reclamanta a acceptat ca aceste persoane să acționeze în numele său și în calitate de reprezentanți însărcinați să asigure relațiile sale cu secretariatul Registrului de transparență. Prin urmare, menționarea funcțiilor reprezentanților reclamantei, și anume „director executiv” și, respectiv, „director pentru afaceri comerciale” ai filialei sale belgiene, nu are nicio incidență asupra faptului că desemnarea lor de către reclamantă în calitate de persoană responsabilă din punct de vedere juridic și, respectiv, de persoană însărcinată să asigure relațiile cu Uniunea a implicat acordul său pentru ca aceștia să o reprezinte în contactele cu secretariatul Registrului de transparență.
31 În această privință, argumentul reclamantei potrivit căruia reprezentanții săi ar fi dispus de un mandat numai pentru a primi comunicări și pentru a reprezenta filiala sa belgiană nu rezistă analizei. Astfel, pe de o parte, după cum s‑a amintit la punctul 28 de mai sus, entităților înregistrate le revine responsabilitatea pentru exactitatea informațiilor pe care le‑au furnizat.
32 Pe de altă parte, concluzia potrivit căreia domnii S. și B. reprezentau reclamanta și acționau în numele acesteia este întărită de faptul că, așa cum a arătat în mod întemeiat Comisia, secretariatul Registrului de transparență a adresat reclamantei, la 14 iulie 2022, un e‑mail prin intermediul cutiei poștale electronice a domnului S., reprezentantul său desemnat drept „persoană responsabilă din punct de vedere juridic”, pentru a o informa cu privire la decizia acesteia de a deschide o anchetă în privința sa și de a suspenda înregistrarea ei cu titlu conservatoriu. Domnul S. este într‑adevăr persoana care a adresat, la 28 iulie 2022, e‑mailul de răspuns membrilor secretariatului Registrului de transparență și care a precizat că atașat se afla „răspunsul oficial” al reclamantei la cererea acestora, în lumina anchetei inițiate în privința sa de secretariatul menționat. Trebuie adăugat că răspunsul oficial în discuție a fost semnat tocmai de domnii S. și B.
33 Pe de altă parte, trebuie arătat că decizia atacată, adresată „Lukoil, Boulevard Sretensky, 11, 101000 Moscova, Rusia”, a fost efectiv comunicată domnilor S. și B. prin intermediul cutiilor lor poștale electronice, menționate în extrasul din registru.
34 În al treilea rând, reclamanta susține că decizia atacată nu este suficient motivată întrucât nu conține decât afirmații generice și subliniază că, la 31 martie 2023, a solicitat secretariatului Registrului de transparență raportul de anchetă, care i‑a fost comunicat la 25 aprilie 2023. Ea apreciază astfel că termenul de introducere a acțiunii nu a putut începe să curgă decât de la primirea raportului menționat.
35 Această argumentație trebuie respinsă.
36 Pe de o parte, decizia atacată este cea care figurează în e‑mailul din 6 martie 2023, iar nu raportul de anchetă al secretariatului Registrului de transparență. Astfel, punctul 7.1 din anexa III la Acordul interinstituțional prevede că secretariatul menționat trebuie să închidă ancheta printr‑o „decizie motivată” și trebuie să notifice în scris părților interesate decizia respectivă. Punctul 4.11 din anexa menționată prevede că secretariatul Registrului de transparență furnizează o copie a raportului său de anchetă entității înregistrate numai „la cerere”. Faptul că Acordul interinstituțional conferă entității înregistrate posibilitatea de a solicita o copie a raportului de anchetă nu are, așadar, nicio incidență asupra momentului de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii, și anume ziua notificării deciziei comunicate în conformitate cu punctul 7.1 din anexa menționată. Astfel, reclamanta nu poate susține în mod valabil că termenele de introducere a acțiunii trebuiau suspendate atât timp cât nu primise raportul de anchetă.
37 Pe de altă parte, răspunsul la problema calculării termenului de introducere a acțiunii nu depinde de răspunsul la problema caracterului suficient sau insuficient al motivării cuprinse în e‑mailul din 6 martie 2023.
38 În orice caz, reclamanta era pe deplin în măsură să introducă o acțiune în anulare împotriva deciziei atacate și, dacă era cazul, să invoce faptul că aceasta nu respecta pe deplin cerința motivării, ținând seama, pe de o parte, de motivele care figurau în decizia atacată – legate în special de activitățile sale de reprezentare de interese, care urmăreau să influențeze procesul decizional al Uniunii în mod direct sau prin intermediul filialei sale belgiene, precum și de acoperirea mediatică care demonstrează poziția sa de persoană care desfășoară activități de lobby puternic, exercitând o influență în numele guvernului rus – și, pe de altă parte, de contextul, cunoscut de reclamantă ca urmare a schimburilor de e‑mailuri dintre aceasta și secretariatul Registrului de transparență, care a precedat adoptarea deciziei atacate.
39 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că acțiunea trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă din cauza tardivității, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea acesteia în măsura în care este îndreptată împotriva Registrului de transparență.
Cu privire la cheltuielile de judecată
40 Întrucât prezenta ordonanță este adoptată înainte de notificarea cererii introductive către pârâte, este suficient să se decidă că reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 133 din Regulamentul de procedură. Faptul că pârâtele au fost solicitate să răspundă la întrebările adresate de Tribunal în cadrul măsurilor de organizare a procedurii amintite la punctul 3 de mai sus este lipsit de relevanță în această privință.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
dispune:
1) Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.
2) Oil company „Lukoil” PAO va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 25 ianuarie 2024.