HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

28 aprilie 2009

Cauza F‑72/06

Luc Verheyden

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Investigații interne ale OLAF — Decizie privind transmiterea de către OLAF a unor informații către autoritățile judiciare naționale — Admisibilitate”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Verheyden solicită în special anularea deciziei Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de a transmite autorităților judiciare italiene informații privitoare la acesta, precum și obligarea Comisiei la plata de daune interese

Decizia: Respinge acțiunea reclamantului. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Decizie a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de a transmite informații autorităților judiciare naționale — Includere

[Statutul funcționarilor, art. 90a; Regulamentul nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (2)]

2.      Funcționari — Acțiune — Acțiune îndreptată împotriva Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF)

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1) și art. 90a]

3.      Funcționari — Acțiune — Procedură administrativă prealabilă

(Statutul funcționarilor, art. 90)

1.      Deciziile prin care, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), oficiul menționat transmite informații unor autorități judiciare naționale constituie acte care lezează, în sensul articolului 90a din statut, având în vedere consecințele pe care deciziile amintite le pot produce și ținând seama de necesitatea de a asigura o protecție jurisdicțională eficace persoanelor cărora li se aplică statutul.

(a se vedea punctul 38)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 28 aprilie 2009, Violetti și alții/Comisia, F‑5/05 și F‑7/05, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 69-97

2.      În sistemul căilor de atac instituit prin articolul 90a din statut, o acțiune în despăgubire prin care se urmărește repararea prejudiciilor imputabile Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) nu este admisibilă decât dacă este precedată de o procedură precontencioasă, desfășurată conform dispozițiilor statutului. Această procedură diferă după cum prejudiciul a cărui reparare este solicitată rezultă dintr‑un act care lezează, în sensul articolului 90a din statut, sau dintr‑un comportament al OLAF lipsit de caracter decizional. În primul caz, revine persoanei interesate sarcina de a‑l sesiza, în termenele stabilite, pe directorul OLAF cu o reclamație îndreptată împotriva actului respectiv. În schimb, în cel de al doilea caz, procedura administrativă trebuie inițiată prin introducerea unei cereri, în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut, prin care să se solicite despăgubirea și trebuie să continue, eventual, printr‑o reclamație îndreptată împotriva deciziei de respingere a cererii. Totuși, atât timp cât există o legătură directă între o acțiune în anulare și o acțiune în despăgubire, aceasta din urmă este admisibilă ca accesorie acțiunii în anulare, fără a fi necesar să fie precedată de o cerere prin care să se solicite administrației repararea prejudiciului pretins suferit și de o reclamație prin care să se conteste temeinicia respingerii implicite sau explicite a cererii.

(a se vedea punctul 53)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 iunie 1996, Y/Curtea de Justiție, T‑500/93, RecFP, p. I‑A‑335 și II‑977, punctele 64 și 66

3.      Nerespectarea de către administrație a termenelor prevăzute la articolul 90 din statut poate angaja răspunderea instituției vizate pentru prejudiciul eventual produs persoanelor interesate, cu condiția însă ca acestea, în vederea obținerii reparării prejudiciilor invocate, să fi urmat cele două etape ale procedurii precontencioase, respectiv formularea unei cereri și ulterior a unei reclamații.

(a se vedea punctul 60)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 26 ianuarie 2005, Roccato/Comisia, T‑267/03, RecFP, p. I‑A‑1 și II‑1, punctul 84