Cauza T‑303/08

Tresplain Investments Ltd

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară figurativă Golden Elephant Brand – Marca națională figurativă neînregistrată GOLDEN ELEPHANT – Motiv relativ de refuz – Trimitere la legislația națională care reglementează marca anterioară – Regimul acțiunii de common law în utilizare abuzivă a unei denumiri (action for passing off) – Articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Articolul 73 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009) – Articolul 8 alineatul (4) și articolul 52 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 [devenite articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009] – Motive noi – Articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură”

Sumarul hotărârii

1.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive de drept neprecizate în cererea introductivă – Trimitere globală la alte înscrisuri – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44, alin. (1) și art. 48 alin. (2)]

2.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor

(Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 73)

3.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Procedură de declarare a nulității – Examinare limitată la motivele invocate – Aprecierea de către Oficiu a realității faptelor invocate și a forței probante a elementelor prezentate

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 74, alin. (1)]

4.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Decizie pronunțată în recurs – Respectarea dreptului la apărare – Conținutul principiului

(Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 73)

5.      Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unui drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 – Condiții

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (4) și art. 52 alin. (1) lit. (c)]

6.      Procedură – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Motiv întemeiat pe elemente de fapt care au apărut pe parcursul procesului

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

1.      Rezultă din articolul 21 din Statutul Curții de Justiție, precum și din articolul 44 alineatul (1) și din articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului că orice motiv care nu este suficient de clar exprimat în cererea introductivă trebuie considerat inadmisibil.

Pentru ca o acțiune să fie admisibilă, este necesar ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii introductive. În această privință, în cazul în care conținutul cererii introductive poate fi susținut și completat cu privire la aspecte specifice prin trimiteri la anumite pasaje din înscrisurile anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cererea introductivă, nu poate suplini absența elementelor esențiale ale argumentării în drept, care, în temeiul dispozițiilor menționate anterior, trebuie să figureze în cererea introductivă. Nu intră în competența Tribunalului să caute și să identifice în anexe motivele și argumentele care ar putea fi considerate drept temei al acțiunii, anexele având o funcție pur probatorie și auxiliară.

(a se vedea punctele 37 și 38)

2.      Camera de recurs nu este obligată să adopte o poziție cu privire la toate argumentele invocate de părți. Este suficient ca aceasta să expună situația de fapt și considerațiile juridice care prezintă o importanță esențială în economia deciziei. Rezultă că împrejurarea că respectiva cameră de recurs nu a reluat totalitatea argumentelor uneia dintre persoanele interesate sau nu a răspuns la fiecare dintre aceste argumente nu justifică în sine concluzia că respectiva cameră de recurs ar fi refuzat să le ia în considerare.

(a se vedea punctul 46)

3.      În temeiul articolului 74 alineatul (1) in fine din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, în procedurile care privesc motivele relative de refuz al înregistrării, analiza este limitată la motivele invocate și la cererile formulate de părți. Articolul 74 alineatul (1) in fine din respectivul regulament se aplică de asemenea procedurilor de anulare care privesc un motiv relativ de anulare în temeiul articolului 52 din același regulament. Prin urmare, în procedurile în nulitate care privesc o cauză de nulitate relativă, revine părții care a introdus cererea de declarare a nulității prin invocarea unei mărci naționale anterioare obligația de a‑i demonstra existența și, dacă este cazul, întinderea protecției.

În schimb, revine Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) obligația de a analiza dacă, în cadrul unei proceduri în nulitate, condițiile de aplicare a unei cauze de nulitate invocate sunt întrunite. În acest cadru, Oficiul este obligat să aprecieze realitatea faptelor invocate și forța probantă a elementelor prezentate de părți.

Oficiul poate fi pus în situația de a ține seama în special de legislația națională a statului membru în care este protejată marca anterioară pe care este întemeiată cererea de declarare a nulității. În acest caz, Oficiul trebuie să se informeze din oficiu, prin mijloacele pe care le consideră utile în acest scop, dacă, în raport cu legislația națională a statului membru vizat, astfel de informații sunt necesare pentru aprecierea condițiilor de aplicare a unei cauze de nulitate în discuție și în special pentru aprecierea realității faptelor susținute sau a forței probante a înscrisurilor prezentate. Astfel, limitarea cadrului faptic al analizei efectuate de Oficiu nu exclude luarea în considerare, pe lângă faptele prezentate explicit de părți în cursul procedurii de declarare a nulității, a faptelor notorii, respectiv a faptelor care pot fi cunoscute de orice persoană sau care pot fi cunoscute din surse general accesibile.

(a se vedea punctele 65-67)

4.      Potrivit articolului 73 a doua teză din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, deciziile Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) nu se pot întemeia decât pe motive asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații.

În această privință, aprecierea faptelor face parte din însuși actul decizional. Or, dreptul de a fi ascultat este aplicabil în ceea ce privește toate elementele de fapt sau de drept care constituie temeiul actului decizional, dar nu și în ceea ce privește poziția finală pe care administrația intenționează să o adopte.

(a se vedea punctele 80 și 81)

5.      Potrivit articolului 52 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, marca comunitară este declarată nulă, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), atunci când există un drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) din acest regulament și când sunt îndeplinite condițiile menționate la acest alineat.

Rezultă din cele două dispoziții coroborate că titularul unei mărci neînregistrate care are incidență nu numai pe plan local poate obține anularea unei mărci comunitare mai recente în cazul și în măsura în care, în conformitate cu legislația statului membru aplicabilă acestui semn, pe de o parte, au fost dobândite drepturi pentru acest semn înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare și, pe de altă parte, acest semn conferă titularului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.

La aplicarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, camera de recurs trebuie să țină seama atât de reglementarea națională aplicabilă în temeiul trimiterii efectuate de această dispoziție, cât și de hotărârile judecătorești pronunțate în statul membru respectiv. Întemeindu‑se pe acestea, persoana care a formulat cererea de declarare a nulității trebuie să demonstreze că semnul în cauză intră în domeniul de aplicare al legislației statului membru invocat și că acesta ar permite interzicerea utilizării unei mărci mai recente.

(a se vedea punctele 89-91)

6.      Faptul că o parte ia cunoștință de o informație de fapt în cursul procedurii în fața Tribunalului nu înseamnă că această informație este un element de fapt care a apărut pe parcursul procesului. Mai este necesar ca partea să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de această informație anterior. A fortiori, faptul că o parte nu a luat cunoștință de situația juridică decât pe parcursul procesului nu poate constitui un element nou de fapt sau de drept în sensul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

(a se vedea punctul 167)