Cauza C‑761/18 P
Päivi Leino‑Sandberg
împotriva
Parlamentului European
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 ianuarie 2021
„Recurs – Acces la documentele instituțiilor Uniunii Europene – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Articolul 10 – Refuzul accesului – Acțiune în fața Tribunalului Uniunii Europene împotriva unei decizii a Parlamentului European de refuz al accesului la un document – Divulgarea documentului adnotat de către un terț ulterior introducerii acțiunii – Nepronunțare asupra fondului de către Tribunal ca urmare a dispariției interesului de a exercita acțiunea – Eroare de drept”
Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a unei instituții prin care se refuză accesul la documente – Divulgarea unui document adnotat de către un terț ulterior introducerii acțiunii – Existența interesului de a exercita acțiunea – Apreciere în raport cu dreptul material aplicabil fondului litigiului – Regulamentul nr. 1049/2001 – Asimilare a divulgării unui document de către un terț divulgării de către instituția în cauză – Inadmisibilitate – Menținerea interesului de a exercita acțiunea
[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 32-35, 40 și 45-49)
Rezumat
Reclamanta, profesoară la universitate, a prezentat Parlamentului European, în cadrul unor proiecte de cercetare referitoare la transparența în discuțiile trilaterale, o cerere de acces la decizia acestei instituții prin care s‑a refuzat accesul unei persoane la anumite documente care conțin date stabilite în cadrul discuțiilor trilaterale(1). Prin decizia sa din 3 aprilie 2017(2), Parlamentul a refuzat accesul reclamantei la documentul solicitat.
Tribunalul a statuat(3) că nu mai era necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii introduse de recurentă împotriva acestei din urmă decizii, din moment ce, ca urmare a divulgării documentului la care recurenta solicita accesul, de către destinatarul acestuia, pe internet, acțiunea menționată rămăsese fără obiect.
Fiind sesizată cu un recurs formulat de recurentă, Curtea anulează ordonanța Tribunalului și trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe.
Aprecierea Curții
În temeiul jurisprudenței sale(4), Curtea constată că, deși documentul în litigiu a fost divulgat de un terț, decizia în litigiu nu a fost retrasă în mod formal de Parlament, iar litigiul și‑a păstrat astfel obiectul.
Pentru a verifica dacă Tribunalul ar fi trebuit să se pronunțe asupra fondului acțiunii, Curtea examinează dacă recurenta, în pofida divulgării documentului în litigiu de către un terț, și‑a păstrat interesul de a exercita acțiunea. Cu titlu introductiv, ea arată că, deși este adevărat că interesul de a exercita acțiunea, care trebuie să continue să existe până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, constituie o condiție procedurală independentă de dreptul material aplicabil fondului unui litigiu, el nu poate fi totuși disociat de acest drept. Astfel, ținând seama de faptul că cererea de acces introdusă de recurentă era întemeiată pe Regulamentul nr. 1049/2001(5), Curtea amintește că acest regulament, care se întemeiază pe principiul transparenței, urmărește să confere publicului un drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor. Ea precizează că regulamentul menționat stabilește, pe de o parte, dreptul, în principiu, al oricărei persoane de a avea acces la documentele unei instituții și, pe de altă parte, obligația, în principiu, a unei instituții de a acorda accesul la documentele sale. Excepțiile de la dreptul de acces la documentele instituțiilor sunt enumerate limitativ în acesta.
Ulterior, Curtea are grijă să precizeze că, deși, potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. 1049/2001(6), instituția în cauză își poate îndeplini obligația de a acorda accesul la document prin informarea solicitantului cu privire la modalitățile de obținere a documentului solicitat în cazul în care documentul a fost divulgat de aceasta și este ușor accesibil, situația este diferită dacă documentul unei instituții a fost divulgat de un terț. În această privință, ea subliniază că nu se poate considera că un document divulgat de un terț constituie un document oficial sau exprimă poziția oficială a unei instituții, în lipsa unei aprobări univoce a acestei instituții, potrivit căreia documentul obținut provine de la aceasta și exprimă poziția sa oficială.
Curtea constată că, într‑o situație în care recurenta obține acces numai la documentul în litigiu divulgat de un terț și în care Parlamentul continuă să îi refuze accesul la documentul solicitat, nu se poate considera că recurenta a obținut accesul la documentul menționat, în sensul Regulamentului nr. 1049/2001, nici că, prin urmare, aceasta și‑ar fi pierdut interesul de a solicita anularea deciziei Parlamentului prin care i se refuză accesul la documentul respectiv, doar ca urmare a acestei divulgări. Dimpotrivă, într‑o asemenea situație, solicitantul păstrează un interes real de a obține accesul la o versiune autentificată a documentului solicitat, care garantează că instituția respectivă este autorul acestuia și că documentul menționat exprimă poziția sa oficială.
În consecință, Curtea consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a asimilat divulgarea unui document de către un terț divulgării de către instituția în cauză a documentului solicitat și prin faptul că a dedus că nu mai era necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii recurentei, pentru motivul că, întrucât documentul a fost divulgat de un terț, recurenta putea să aibă acces la acesta și să îl utilizeze în mod legal, la fel ca în situația în care l‑ar fi obținut ca urmare a admiterii unei cereri introduse în temeiul acestui regulament.