HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)

15 martie 2011

Cauza F‑120/07

Guido Strack

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Funcționari — Reportarea zilelor de concediu anual — Articolul 4 din anexa V din statut — Motive care au legătură cu serviciul — Articolul 73 din statut — Directiva 2003/88/CE — Dreptul la concediul anual plătit — Concediu medical”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Strack solicită anularea deciziilor Comisiei din 30 mai 2005, din 25 octombrie 2005, din 15 martie 2007 și din 20 iulie 2007, în măsura în care acestea limitează la 12 numărul zilelor de concediu neefectuat în 2004 care pot fi reportate în anul următor și limitează de asemenea suma plătită cu titlu de compensație la data încetării raporturilor de muncă, și obligarea Comisiei la plata unei compensații pentru 26,5 zile de concediu anual, majorată cu dobânzi de întârziere începând de la 1 aprilie 2005

Decizia: Anulează decizia Comisiei din 15 martie 2007 prin care a fost respinsă cererea reclamantului de a beneficia de reportarea diferenței de zile de concediu pentru anul 2004. Respinge în rest acțiunea. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de reclamant.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Concedii — Concediu anual — Încetarea definitivă a raporturilor de muncă — Indemnizație compensatorie pentru concediul neefectuat — Calculul indemnizației

[Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (2)]

2.      Funcționari — Concedii — Concediu anual — Report din cauza unei absențe pentru motive de boală de lungă durată

(Statutul funcționarilor, art. 1e și art. 57; anexa V, art. 4 primul paragraf)

1.      Din articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru rezultă că un funcționar, a cărui incapacitate de muncă justificată din punct de vedere medical a continuat aproape în toată perioada de referință, nu poate fi privat de posibilitatea de a beneficia de o indemnizație financiară pentru concediul anual neefectuat.

Această indemnizație financiară trebuie să fie calculată astfel încât persoana interesată să fie plasată într‑o situație comparabilă celei în care ar fi fost dacă ar fi exercitat dreptul respectiv pe durata raportului de muncă. Rezultă că remunerația obișnuită a funcționarului, care este cea care trebuie menținută în perioada de repaus care corespunde concediului anual plătit, este de asemenea determinantă în ceea ce privește calculul indemnizației financiare pentru concediul anual neefectuat la încetarea raportului de muncă.

(a se vedea punctele 65 și 69)

Trimitere la:

Curte: 20 ianuarie 2009, Schultz‑Hoff, C‑350/06 și C‑520/06, punctul 61

2.      În situația în care un lucrător este împiedicat să își efectueze concediul anual din cauza unei absențe pentru motive de boală de lungă durată, prin aplicarea articolului 1e coroborat cu articolul 57 din statut, întregul concediu anual, astfel cum este stabilit de statut, trebuie reportat, în pofida restricțiilor conținute la articolul 4 primul paragraf din anexa V la statut în ceea ce privește posibilitățile de reportare a concediului anual neefectuat în anul următor.

Prin urmare, trebuie anulată o decizie a administrației prin care se refuză reportarea, prin aplicarea acestui articol, peste cele 12 zile de drept, a zilelor de concediu anual neefectuat de un funcționar din cauza unui concediu medical de lungă durată.

(a se vedea punctele 77 și 79)