Recurs introdus la 28 martie 2011 de Bart Nijs împotriva Hotărârii pronunțate la 13 ianuarie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-77/09, Nijs/Curtea de Conturi

(cauza T-184/11 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Bart Nijs (Bereldange, Luxemburg) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Conturi a Uniunii Europene

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

Anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 13 ianuarie 2011;

în principal, anularea Deciziei Comitetului ad-hoc al Curții de Conturi Europene din 15 ianuarie 2009 privind revocarea din funcție a recurentului fără reducerea pensiei cu efect de la 1 februarie 2009;

anularea Deciziei 81-2007 din 20 septembrie 2007 a Curții de Conturi privind atribuirea de puteri de AIPN unui comitet ad-hoc;

anularea tuturor deciziilor pregătitoare adoptate de acest comitet ad-hoc, în special a celor din 22-29 octombrie 2007, din 23 noiembrie 2007 și din 12 iunie 2008 privind deschiderea unei anchete administrative;

în subsidiar, dacă Tribunalul nu admite cererile de anulare formulate în principal, să se rețină că sancțiunea pronunțată de Comitetul ad-hoc al Curții de Conturi Europene din 15 ianuarie 2009 este, pentru motivele sus-menționate, mult prea severă în raport cu dispozițiile articolului 10 din anexa IX la Statutul funcționarilor;

trimiterea cauzei spre rejudecare la AIPN, într-o nouă compunere, al Curții de Conturi Europene, în caz contrar, stabilirea unei sancțiuni în cazul în care se consideră într-adevăr necesară, mult mai adaptată la situația de fapt;

cu titlu mai subsidiar, să se rețină în mod expres că principiul termenului rezonabil privind procedura nu a fost respectat în speță, astfel cum s-a argumentat anterior, și să se țină cont de acest lucru, după caz, la stabilirea sancțiunii;

pronunțarea în conformitate cu cererea de sesizare a instanței;

obligarea Curții de Conturi Europene să suporte cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză;

soluționarea odată cu fondul a celorlalte drepturi ale recurentului și în special a dreptului de a formula o replică la memoriul Curții de Conturi Europene;

obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate la ambele instanțe;

soluționarea odată cu fondul a celorlalte drepturi ale recurentului, motive și acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă nouă motive.

Primul motiv întemeiat pe o modificare a obiectului litigiului de către TFP prin interpretarea afirmațiilor formulate de recurent în ședință drept o renunțare la cererea de anulare a Deciziei 81-2007.

Al doilea motiv întemeiat pe o denaturare a situației de fapt de către TFP la punctele 40, 58 și 94 din hotărârea atacată.

Al treilea motiv întemeiat pe o denaturare a primului motiv al acțiunii recurentului prin faptul că TFP nu ar fi luat în considerare alineatele invocate ale articolelor 22a și 22b din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Al patrulea motiv întemeiat pe neaplicarea de către TFP a principiului răsturnării sarcinii probei.

Al cincilea motiv întemeiat pe o decizie greșită din punct de vedere legal a TFP în ceea ce privește al doilea motiv al acțiunii recurentului și pe o ignorare a consecințelor comportamentului Secretarului general raportat la dispozițiile articolului 11a din Statutul funcționarilor.

Al cincilea motiv întemeiat pe o omisiune a TFP de a lua în considerare încălcarea principiului egalității de tratament.

Al șaptelea motiv întemeiat pe lipsa de imparțialitate de care funcționarul însărcinat cu ancheta disciplinară ar fi dat dovadă în defavoarea recurentului.

Al optulea motiv întemeiat pe neaplicarea efectivă a articolului 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prin refuzul de a controla caracterul proporțional al sancțiunii adoptate în raport cu situația de fapt.

Al nouălea motiv întemeiat pe o greșită aplicare a principiului termenului rezonabil.

____________