Cauza T‑187/11

Mohamed Trabelsi și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor – Articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Acțiune în despăgubire – Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Inadmisibilitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 28 mai 2013

1.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Capete de cerere prin care se urmărește obținerea unei protecții pentru unul dintre reclamanți sau permiterea exercitării unui drept de răspuns în favoarea unuia sau mai multor reclamanți – Inadmisibilitate

(art. 13 TUE; art. 263 TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Capăt de cerere prin care se urmărește obținerea unei somații adresate unei instituții – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE)

3.      Măsuri provizorii – Condiții de admisibilitate – Cerere introductivă – Cerințe de formă – Înscris separat – Lipsă – Inadmisibilitate

[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2) și (3)]

4.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerere de reparare a prejudiciilor pretins cauzate de o instituție a Uniunii – Lipsă de precizie în ceea ce privește comportamentul reproșat acestei instituții, natura prejudiciului și legătura de cauzalitate – Inadmisibilitate

[art. 340 al doilea paragraf TFUE); Statutul Curții de Justiție, art. 21 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

5.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Capăt de cerere îndreptat împotriva unui stat membru și formulat în temeiul dispozițiilor dreptului național – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE)

6.      Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în însușirile ilegale de fonduri ale statului și ale persoanelor fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora – Autoritate competentă pentru semnarea deciziei

[art. 16 alin. (9) TUE și art. 18 alin. (3) TUE; Regulamentul interior al Consiliului, art. 2 alin. (5) al doilea paragraf; Decizia 2011/79 a Consiliului]

7.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Eroare privind indicarea textului aplicabil – Irelevanță – Condiții

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

8.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în însușirile ilegale de fonduri ale statului și ale persoanelor fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de partea interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii adoptate în privința sa – Admisibilitatea unei motivări sumare – Limite – Motivare care nu poate să constea într‑o formulare generală și stereotipă

(art. 296 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Decizia 2011/79 a Consiliului)

9.      Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în însușirile ilegale de fonduri ale statului și ale persoanelor fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora – Restrângerea dreptului de proprietate – Condiții – Respectarea de către decizia de punere în aplicare a condițiilor prevăzute de decizia de bază – Lipsă – Încălcarea dreptului de proprietate

[art. 21 alin. (2) lit. (b) și (d) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 alin. (1) și art. 52 alin. (1); Decizia 2011/72 a Consiliului, art. 1-3 și art. 5, și Decizia 2011/79 a Consiliului]

10.    Procedură jurisdicțională – Obligația instanței de a respecta cadrul litigiului astfel cum este definit de părți – Obligația instanței de a se pronunța numai în temeiul argumentelor invocate de părți – Inexistență

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

11.    Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în însușirile ilegale de fonduri ale statului și ale persoanelor fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei

(art. 263 TFUE; Decizia 2011/72 a Consiliului, art. 1-3 și art. 5, și Decizia 2011/79 a Consiliului)

12.    Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Limitare de către Curte – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în însușirile ilegale de fonduri ale statului și ale persoanelor fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora – Anulare care determină anularea unui regulament și care lipsește de temei legal orice măsură restrictivă – Riscul aducerii unei atingeri serioase și ireversibile eficacității oricărei măsuri de înghețare de active care poate fi, în viitor, decisă de Consiliu împotriva persoanelor vizate de actul anulat – Menținerea efectelor deciziei anulate până la expirarea termenului de recurs sau până la respingerea acestuia

(art. 264 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 60 al doilea paragraf; Regulamentul nr. 101/2011 al Consiliului; Decizia 2011/79 a Consiliului)

1.      Nicio dispoziție a tratatelor și niciun principiu nu conferă Tribunalului competență să se pronunțe cu privire la un capăt de cerere privind protejarea unui reclamant sau permiterea exercitării unui drept de răspuns în favoarea unuia sau mai multor reclamanți. În aceste condiții, un astfel de capăt de cerere trebuie respins ca fiind adresat unei instanțe care este vădit necompetentă să se pronunțe cu privire la acesta.

(a se vedea punctele 36-38)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 40 și 41)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 43 și 45)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 46-48)

5.      Izvorând dintr‑o sursă independentă, dreptului născut din Tratatul UE și din Tratatul FUE nu poate, dată fiind natura sa, să i se opună din punct de vedere juridic norme de drept național, indiferent de natura acestora, fără a fi pus în discuție fundamentul juridic al Uniunii înseși. Prin urmare, o dispoziție națională nu poate fi invocată în mod util în susținerea unei acțiuni în anulare îndreptate împotriva unui act al Uniunii.

(a se vedea punctele 50 și 61)

6.      Din articolul 16 alineatul (9) TUE, din articolul 18 alineatul (3) TUE și din articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul interior al Consiliului rezultă că autoritatea competentă pentru semnarea actelor adoptate de formațiunea Afaceri Externe a Consiliului este, în principiu, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Totuși, acesta din urmă poate, în caz de necesitate, să fie înlocuit de membrul acestei formațiuni care reprezintă statul membru care exercită președinția semestrială a Consiliului, fără să aibă nevoie de o delegare de semnătură.

(a se vedea punctele 57 și 58)

7.      Săvârșirea unei erori la indicarea textului aplicabil nu poate determina inadmisibilitatea motivului invocat, întrucât obiectul și expunerea sumară a acestui motiv reies suficient de clar din cererea introductivă. Rezultă că un reclamant nici nu este obligat să indice explicit norma de drept specifică pe care își întemeiază motivul, cu condiția ca argumentația sa să fie suficient de clară pentru partea adversă, iar instanța Uniunii să poată identifica fără dificultate această normă.

(a se vedea punctul 63)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 66-72)

9.      Articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează dreptul de proprietate. Acest drept nu constituie totuși o prerogativă absolută. Din articolul 52 alineatul (1) din carta menționată rezultă că, pentru a fi considerată conformă dreptului Uniunii, o limitare a exercitării dreptului de proprietate trebuie, în orice caz, să îndeplinească trei condiții. În primul rând, limitarea trebuie să fie prevăzută de lege și măsura în cauză trebuie să aibă, așadar, un temei legal. În al doilea rând, ea trebuie să vizeze un obiectiv de interes general, recunoscut ca atare de Uniune. În al treilea rând, limitarea nu trebuie să fie excesivă. Cu privire la această din urmă condiție, pe de o parte, limitarea trebuie să fie necesară și proporțională cu scopul urmărit și, pe de altă parte, conținutului esențial al dreptului sau al libertății în cauză nu trebuie să i se aducă atingere.

Nu îndeplinește prima dintre aceste condiții o decizie de punere în aplicare a unei decizii de înghețare a fondurilor îndreptată împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia care aplică un alt criteriu decât cel prevăzut de decizia care constituie temeiul legal al acesteia. Această situație se regăsește atunci când o astfel de decizie de punere în aplicare a inclus reclamantul printre persoanele vizate de o măsură de înghețare a activelor pentru motivul că făcea obiectul unei anchete judiciare pentru fapte săvârșite ca parte a unor operațiuni de spălare de bani în timp ce decizia de bază impune înghețarea activelor deținute de persoanele răspunzătoare de însușire ilegală de fonduri ale statului, din moment ce, pe de o parte, nu s‑a stabilit că, din perspectiva dreptului penal al statului în cauză, noțiunea de însușire ilegală de fonduri ale statului o include pe aceea de spălare de bani și că, pe de altă parte, definiția spălării de bani care rezultă din articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2005/60 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului nu corespunde numai acțiunilor care permit să se ascundă originea ilicită a activelor rezultate din însușirea ilegală de fonduri ale statului. O astfel de decizie de punere în aplicare nu poate fi considerată ca fiind prevăzută de lege în sensul articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(a se vedea punctele 75, 78-81, 91 și 93-96)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 82)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 115)

12.    Hotărârile prin care Tribunalul anulează o decizie adoptată de o instituție sau de un organ al Uniunii au, în principiu, un efect imediat, în sensul că actul anulat este eliminat retroactiv din ordinea juridică și se consideră că nu a existat niciodată. Totuși, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, Tribunalul poate menține provizoriu efectele unei decizii anulate.

Prin analogie cu dispozițiile articolului 60 al doilea paragraf din Statutul Curții care vizează regulamentele anulate, trebuie să se mențină efectele deciziei anulate până la expirarea termenului de recurs sau până la respingerea acestuia întrucât producerea de efecte imediate a hotărârii Tribunalului ar conduce la situația în care regulamentul privind măsurile restrictive de înghețare a fondurilor care vizează reclamantul ar fi lipsit de temei legal și întrucât, în temeiul articolului 266 TFUE, Consiliul ar fi obligat să îl abroge în privința sa. Reclamantul ar putea astfel să își transfere toate sau o parte a activelor sale în afara Uniunii Europene, astfel încât s‑ar putea aduce o atingere serioasă și ireversibilă eficacității oricărei măsuri de înghețare de active care poate fi, în viitor, decisă împotriva sa de Consiliu, în timp ce nu se poate exclude ca, pentru alte rațiuni decât cele menționate în decizie, să fie justificată înscrierea persoanei respective în lista anexată la această decizie.

(a se vedea punctele 118 și 121-123)