Cauza C‑125/06 P

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Infront WM AG

„Recurs – Directiva 89/552/CEE – Difuzarea programelor de televiziune – Acțiune în anulare – Articolul 230 al patrulea paragraf CE – Noțiunea de decizie care privește «direct și individual» o persoană fizică sau juridică”

Sumarul hotărârii

1.        Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual

(art. 230 al patrulea paragraf CE; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a)

2.        Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual

(art. 230 al patrulea paragraf CE)

1.        Măsurile care urmăresc reglementarea exercitării drepturilor exclusive de difuzare prin programe de televiziune a unor evenimente de importanță majoră pentru societate, adoptate de un stat membru și aprobate printr‑o decizie a Comisiei care constată compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar, impun emițătorilor un anumit număr de limite. În măsura în care aceste limite sunt legate de condițiile în care acești emițători achiziționează drepturile de difuzare prin programe de televiziune a evenimentelor desemnate de la deținătorul drepturilor exclusive de difuzare prin programe de televiziune, măsurile adoptate de acest stat membru și decizia de aprobare a acestora au drept consecință să adauge la drepturile deținute de o societate care a achiziționat drepturi de difuzare prin programe de televiziune noi restricții care nu existau la momentul în care societatea a achiziționat respectivele drepturi și care fac mai dificilă exercitarea acestora. Astfel, o asemenea decizie a Comisiei afectează în mod direct situația juridică a titularului acestor drepturi. Pe de altă parte, atingerile aduse situației titularului sunt cauzate numai de cerința de a obține rezultatul stabilit prin aceste măsuri și prin decizia Comisiei, fără ca, în punerea în aplicare a deciziei, autoritățile naționale să dispună de o marjă de apreciere care poate afecta respectiva situație.

(a se vedea punctele 50-52, 59, 62 și 63)

2.        Alte persoane în afara destinatarilor unei decizii nu pot pretinde că respectiva decizie le privește în mod individual decât dacă aceasta le aduce atingere în temeiul anumitor calități care le sunt specifice sau în temeiul unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană și, din acest motiv, le individualizează ca și în cazul destinatarului unei astfel de decizii. În această privință, atunci când decizia afectează un grup de persoane care erau identificate sau identificabile la momentul în care acest act a fost adoptat în funcție de criterii specifice membrilor grupului, acest act poate privi în mod individual respectivele persoane în măsura în care acestea fac parte dintr‑un cerc restrâns de operatori economici. Situația poate fi aceasta în special atunci când decizia modifică drepturile achiziționate de către particular anterior adoptării deciziei.

(a se vedea punctele 70-72)