HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
2 iulie 2009
Cauza F‑49/08
Massimo Giannini
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Agenți contractuali – Concediere la încheierea perioadei de probă – Perioadă de probă efectuată în condiții nelegale – Neregularități ale procedurii de evaluare – Cheltuieli de călătorie – Delegație într‑o țară terță”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Giannini solicită: anularea deciziei Comisiei de a‑l concedia, notificată la 10 iulie 2007, și, în măsura în care este necesară, anularea respingerii reclamației sale împotriva acestei decizii; pe cale de consecință, obligarea Comisiei la plata tuturor drepturilor financiare legate de continuarea contractului său; în orice caz, anularea deciziilor din 27 iulie 2007 și din 20 septembrie 2007 de a se opera o reținere de 5 218,22 euro din remunerația sa pentru luna august 2007 și, prin urmare, rambursarea acestei sume, majorată cu dobânzi de întârziere; în orice caz, anularea deciziei din 28 august 2007 de limitare a indemnizației de instalare la o treime din suma percepută în noiembrie 2006 și de operare a recuperării celorlalte două treimi, și anume 4 278,50 euro, din remunerația pentru luna februarie 2008 și, prin urmare, rambursarea acestei sume, majorată cu dobânzi de întârziere; acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului material și moral suferit, evaluat, cu titlu provizoriu, la 200 000 de euro
Decizia: Anulează decizia Comisiei din 27 iulie 2007 prin care se dispune recuperarea unei treimi din suma ce reprezintă cheltuielile de călătorie alocate reclamantului pentru anul 2007. Comisia îi plătește reclamantului suma reținută în mod nejustificat în temeiul deciziei din 27 iulie 2007, cu excepția măsurii în care vizează cheltuielile de călătorie ale familiei reclamantului; această sumă va fi majorată cu dobânzi începând de la data reținerii și până la data plății efective, calculate la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare și aplicabilă în perioada vizată, majorată cu două puncte. Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra concluziilor de anulare a deciziei din 28 august 2007 prin care Comisia a limitat indemnizația de instalare a reclamantului la o treime din suma încasată în luna noiembrie 2006. Respinge celelalte capete de cerere. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie. Comisia suportă un sfert din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Competență de fond – Litigii de natură financiară în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut – Noțiune
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
2. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Perioadă de probă – Obiect – Condiții de desfășurare
(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 84)
3. Funcționari – Agenți contractuali – Încadrare – Supraveghere a unui agent contractual din grupa de funcții IV de către un funcționar aparținând grupei de funcții AST
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 80 alin. (2)]
4. Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Condiții de desfășurare – Avertisment
(Statutul funcționarilor, art. 34)
5. Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și anexa I art. 7 alin. (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44 alin. (1) lit. (c); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1)]
6. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Perioadă de probă – Aprecierea rezultatelor
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 84 alin. (3)]
7. Funcționari – Egalitate de tratament – Funcționari titulari și agenți stagiari
(Statutul funcționarilor, art. 43; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 84)
8. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Perioadă de probă – Raport de final al perioadei de probă – Întindere și conținut
(Statutul funcționarilor, art. 25; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11 primul paragraf și art. 81)
9. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Perioadă de probă – Raport de final al perioadei de probă
[Statutul funcționarilor, art. 25; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11 primul paragraf, art. 81 și art. 84 alin. (3)]
10. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Perioadă de probă – Decizie de concediere
(Statutul funcționarilor, art. 25; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11 primul paragraf și art. 81)
11. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Perioadă de probă – Evaluare negativă a aptitudinilor persoanei interesate – Prelungire a perioadei de probă
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 84 alin. (3)]
12. Funcționari – Rambursarea cheltuielilor – Cheltuieli de călătorie anuală
(Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 8)
13. Funcționari – Rambursarea cheltuielilor – Cheltuieli de călătorie anuală
[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 8 alin. (4)]
1. Constituie „litigii cu caracter financiar” în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut nu numai acțiunile în răspundere introduse de agenți împotriva unei instituții, ci și toate acțiunile prin care se urmărește plata de către o instituție unui agent a unei sume despre care acesta apreciază că îi este datorată în temeiul statutului sau al altui act ce reglementează raporturile lor de muncă. Potrivit articolului 91 alineatul (1) din statut, în aceste litigii, instanța comunitară este competentă să judece în fond, ceea ce învestește instanța cu sarcina de a oferi o soluție completă în litigiile cu care este sesizată, mai precis de a se pronunța asupra tuturor drepturilor și obligațiilor agentului, sub rezerva posibilității de punere în sarcina instituției respective, sub controlul instanței, a executării unei părți a hotărârii în condițiile stabilite de instanță. Prin urmare, este de competența instanței comunitare să pronunțe, dacă este cazul, o hotărâre prin care obligă o instituție să plătească o sumă la care reclamantul are dreptul în temeiul statutului sau al unui alt act juridic.
(a se vedea punctele 39-42)
Trimitere la:
Curte: 18 decembrie 2007, Weißenfels/Parlamentul European, C‑135/06 P, Rep., p. I‑12041, punctele 65, 67 și 68
2. O decizie de concediere la finalul unei perioade de stagiu trebuie anulată dacă reclamantului nu i s‑a dat posibilitatea de a‑și îndeplini stagiul în condiții normale.
Cu toate că perioada de probă, care este destinată să permită aprecierea aptitudinilor și a comportamentului funcționarului aflat în perioada de probă, nu poate fi asimilată unei perioade de formare, nu este mai puțin imperativ ca, în perioada de probă, persoanei interesate să i se dea posibilitatea să facă dovada calităților sale. Această condiție semnifică, în practică, faptul că persoana aflată în perioada de probă trebuie să beneficieze de instrucțiuni și de sfaturi adecvate pentru a fi în măsură să se adapteze necesităților specifice ale postului pe care îl ocupă.
Nivelul necesar al instrucțiunilor și al sfaturilor menționate nu trebuie apreciat în mod abstract, ci concret, ținându‑se cont de natura atribuțiilor exercitate. În această perspectivă, experiența anterioară a persoanei aflate în perioada de probă nu poate fi neglijată. Astfel, deși această experiență nu poate, ea însăși, să repună în discuție utilitatea perioadei de probă, ea poate determina gradul de îndrumare de care trebuie să beneficieze această persoană pentru ca perioada de probă să își îndeplinească obiectivul.
(a se vedea punctul 65)
Trimitere la:
Curte: 15 mai 1985, Patrinos/CES, 3/84, Rec., p. 1421, punctele 20-24
Tribunalul de Primă Instanță: 1 aprilie 1992, Kupka‑Floridi/CES, T‑26/91, Rec., p. II‑1615, punctul 44; 30 noiembrie 1994, Correia/Comisia, T‑568/93, RecFP, p. I‑A‑271 și II-857, punctul 34; 5 martie 1997, Rozand‑Lambiotte/Comisia, T‑96/95, RecFP, p. I‑A‑35 și II-97, punctul 95
Tribunalul Funcției Publice: 18 octombrie 2007, Krcova/Curtea de Justiție, F‑112/06, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctul 48, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanță, cauza T‑498/07 P; 16 aprilie 2008, Doktor/Consiliul, F‑73/07, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctele 31 și 33-36, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanță, cauza T‑248/08 P
3. Din articolul 80 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți rezultă că agenții contractuali din grupa de funcții IV își pot executa atribuțiile sub supravegherea funcționarilor, indiferent de categorie. Prin urmare, această dispoziție nu interzice ca atribuțiile unui agent contractual aparținând grupei de funcții IV să poată fi îndeplinite, dacă este cazul, sub supravegherea unui funcționar aparținând grupei de funcții AST.
(a se vedea punctul 72)
4. Dreptul unui funcționar aflat în perioada de probă de a efectua această perioadă în condiții legale este garantat suficient printr‑un avertisment oral, care îi permite să își adapteze și să își amelioreze prestațiile în funcție de cerințele serviciului.
(a se vedea punctul 84)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Rozand‑Lambiotte/Comisia, citată anterior, punctul 102
5. Dacă o cerere introductivă depusă la Tribunalul de Primă Instanță poate fi susținută și completată, în anumite puncte, prin trimiteri la extrase din documente care îi sunt anexate, anexele au o funcție pur probatorie și de instrument și nu pot, prin urmare, să servească la dezvoltarea unui motiv expus sumar în cererea introductivă prin prezentarea unor critici sau argumente care nu figurează în aceasta. Reclamantul trebuie să indice în cererea introductivă criticile precise asupra cărora instanța trebuie să se pronunțe, precum și, cel puțin în mod sumar, elementele de drept și de fapt pe care se întemeiază aceste critici.
În fața Tribunalului Funcției Publice, anexele pot cu atât mai puțin să dezvolte un motiv expus sumar în cererea introductivă, aducând critici sau argumente care lipsesc din aceasta, cu cât, potrivit articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, faza scrisă a procedurii în fața acestui tribunal nu cuprinde în principiu, cu excepția unei decizii contrare a acestuia, decât un singur schimb de memorii. Această particularitate a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice explică faptul că, spre deosebire de ceea ce este prevăzut pentru procedurile în fața Tribunalului de Primă Instanță sau a Curții de Justiție, potrivit articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, expunerea motivelor și a argumentelor în cererea introductivă nu poate fi sumară. O astfel de flexibilitate ar avea ca efect, în practică, lipsirea normei speciale și ulterioare prevăzute în anexa I la Statutul Curții de Justiție de o mare parte din utilitatea sa.
(a se vedea punctele 86 și 87)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 ianuarie 2007, France Télécom/Comisia, T‑340/03, Rep., p. II‑107, punctul 167
6. Articolul 84 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți urmărește să confere evaluatorului și autorității împuternicite să încheie contractele de muncă o mare marjă în privința aprecierii aptitudinilor și prestațiilor unei persoane aflate în perioada de probă în raport cu interesul serviciului. Prin urmare, nu este de competența instanței comunitare să substituie cu propria apreciere aprecierea instituțiilor în ceea ce privește relevanța elementelor de evaluare a unui stagiu, controlul său limitându‑se la absența unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere.
(a se vedea punctul 89)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Rozand‑Lambiotte/Comisia, citată anterior, punctul 112
Tribunalul Funcției Publice: Krcova/Curtea de Justiție, citată anterior, punctul 62
7. Garanțiile procedurale acordate funcționarilor cu ocazia evaluării nu pot fi extinse la agenții aflați în perioada de probă. Situația juridică și cea factuală a funcționarilor titulari și a agenților aflați în perioada de probă prezintă diferențe esențiale. În special, situația de fapt a unei persoane aflate în perioada de probă nu este comparabilă cu cea a unui funcționar care își exercită atribuțiile de mai mulți ani. În plus, normele referitoare la evaluarea funcționarilor nu pot fi transpuse în privința evaluării persoanelor aflate în perioada de probă. Raportul de evaluare a funcționarului titular și raportul privind perioada de probă au funcții distincte, raportul privind perioada de probă fiind în principal destinat să evalueze aptitudinea persoanei respective de a‑și îndeplini sarcinile pe care le presupun atribuțiile sale, iar raportul de evaluare având ca primă funcție asigurarea unei informări periodice a administrației cât mai completă posibil cu privire la condițiile de îndeplinire a serviciului de către un funcționar.
(a se vedea punctele 92 și 95)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Doktor/Consiliul, citată anterior, punctele 85 și 86
8. Raportul privind perioada de probă al unui agent contractual și avizele subsecvente, precum avizul superiorului ierarhic sau al comitetului pentru rapoarte de evaluare, nu constituie decizii care lezează în sensul articolului 25 din statut, la care fac trimitere articolul 11 primul paragraf și articolul 81 din Regimul aplicabil celorlalți agenți. Prin urmare, deși raportul privind perioada de probă și avizele subsecvente trebuie să fie suficient de argumentate pentru a permite autorității împuternicite să încheie contractele de muncă să motiveze și să adopte decizia, acestea nu trebuie să descrie totuși în mod detaliat totalitatea faptelor pe care se întemeiază. În special, evaluatorul nu este obligat să descrie ansamblul activităților persoanei aflate în perioada de probă, nici să menționeze în mod exhaustiv și detaliat dificultățile întâmpinate în perioada de probă. În plus, nu se poate impune evaluatorului, superiorului ierarhic al agentului sau comitetului pentru rapoarte de evaluare să discute toate aspectele de fapt sau de drept care ar fi fost menționate de agentul aflat în perioada de probă în autoevaluare sau în notele suplimentare.
(a se vedea punctul 93)
Trimitere la:
Curte: 25 martie 1982, Munk/Comisia, 98/81, Rec., p. 1155, punctul 14
9. Deși articolul 84 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți urmărește să garanteze agenților contractuali dreptul de a prezenta eventualele lor observații autorității împuternicite să încheie contractele de muncă și să le asigure luarea în considerare a acestor observații, articolul 11 primul paragraf din același regim și articolul 25 din statut, la care face trimitere articolul 81 din regimul menționat în privința agenților contractuali, nu vizează avizele emise de superiorii ierarhici consultați în cadrul unei proceduri de evaluare. Prin urmare, aceștia nu pot fi obligați să adopte în mod expres o poziție, în cadrul unei motivări, cu privire la toate argumentele pe care le invocă agentul aflat în perioada de probă.
(a se vedea punctele 103 și 105)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 21 septembrie 1999, Trigari‑Venturin/Centrul de Traduceri, T‑98/98, RecFP, p. I‑A‑159 și II-821, punctul 57
10. Decizia de concediere a unui agent temporar la finalul perioadei de probă este supusă obligației de motivare. În măsura în care articolul 81 din Regimul aplicabil celorlalți agenți face trimitere, în privința agenților contractuali, la articolul 11 primul paragraf din același regim, care este aplicabil agenților temporari, și în măsura în care această ultimă dispoziție extinde la agenții temporari menționați beneficiul articolului 25 din statut, care impune ca orice decizie care lezează să fie motivată, decizia de a nu titulariza un agent contractual la finalul perioadei de probă trebuie motivată.
O decizie este suficient motivată din moment ce intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată și care îi permite acesteia să înțeleagă conținutul măsurii adoptate în privința sa. Aceasta este situația atunci când decizia respectivă a fost precedată de întâlniri cu superiorii ierarhici, având ca obiect situația în cauză. În plus, îndeplinește cerința de motivare o decizie care face trimitere la un document ce se află deja în posesia persoanei interesate și care cuprinde elementele pe care instituția și‑a întemeiat decizia.
(a se vedea punctele 115 și 117)
Trimitere la:
Curte: 7 martie 1990, Hecq/Comisia, C‑116/88 și C‑149/88, Rec., p. I‑599, punctele 26 și 27
Tribunalul de Primă Instanță: 15 octombrie 1997, IPK/Comisia, T‑331/94, Rec., p. II‑1665, punctul 52; Trigari‑Venturin/Centrul de Traduceri, citată anterior, punctul 84
11. Administrația dispune de o mare marjă de apreciere în privința evaluării aptitudinilor și a prestațiilor unei persoane aflate în perioada de probă și în privința interesului serviciului. În special, utilizarea sintagmei „cu titlu excepțional” la articolul 84 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți demonstrează că autoritatea împuternicită să încheie contractele de muncă dispune de o largă putere de apreciere pentru a determina, în funcție de situația de fapt din speță și de circumstanțele individuale, în ce situație este necesară o prelungire a perioadei de probă. Prin urmare, instanța comunitară nu poate cenzura aprecierea instituției cu privire la rezultatul unei perioade de probă decât în caz de eroare vădită de apreciere sau de abuz de putere.
Deși obligația de solicitudine a administrației față de agenții săi implică, atunci când aceasta se pronunță cu privire la situația unui agent, ca autoritatea să ia în considerare totalitatea elementelor care pot influența decizia sa și ca, procedând astfel, să țină cont nu numai de interesul serviciului, ci și de interesul funcționarului vizat, această obligație nu poate avea ca efect transformarea în regulă a posibilității „excepționale” de prelungire a perioadei de probă prevăzute la articolul 84 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, fără a denatura această dispoziție ce reflectă un echilibru al drepturilor și al obligațiilor creat de regimul menționat în raporturile dintre administrație și agenții aflați în perioada de probă.
(a se vedea punctele 126, 128 și 129)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 27 iunie 2002, Tralli/BCE, T‑373/00, T‑27/01, T‑56/01 și T‑69/01, RecFP, p. I‑A‑97 și II-453, punctul 76
Tribunalul Funcției Publice: Krcova/Curtea de Justiție, citată anterior, punctele 62 și 77
12. Articolul 8 alineatul (4) a doua teză din anexa VII la statut reglementează problema stabilirii cheltuielilor de călătorie în privința funcționarului al cărui loc de repartizare se situează în afara teritoriului unui stat membru. Această dispoziție prevede pentru persoana interesată și pentru familia sa dreptul, în fiecare an calendaristic, la rambursarea cheltuielilor de călătorie, fără a subordona această rambursare regulii privind calculul proporțional cuprinsă în articolul 8 alineatul (3), aplicabilă funcționarului al cărui loc de repartizare este situat pe teritoriul unui stat membru. Un agent care este repartizat într‑o țară terță are astfel dreptul la rambursarea în întregime a cheltuielilor de călătorie, indiferent de durata efectivă în care și‑a exercitat atribuțiile. O astfel de diferență de tratament nu este discriminatorie, situația funcționarilor al căror loc de repartizare este situat pe teritoriul unui stat membru și cea a funcționarilor repartizați în afara unui astfel de teritoriu presupunând diferențe importante.
(a se vedea punctele 155 și 158-160)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 23 ianuarie 2007, Chassagne/Comisia, F‑43/05, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctul 97
13. Mecanismul prevăzut la articolul 8 alineatul (4) din anexa VII la statut de rambursare a cheltuielilor de călătorie pentru funcționarii care își desfășoară activitatea într‑o țară terță, care a fost menținut de legiuitorul comunitar cu ocazia reformei statutare din 2004, presupune ca respectiva călătorie să fi fost într‑adevăr efectuată, iar costul său să fi fost efectiv plătit. Deși această dispoziție nu mai menționează obligația de a prezenta acte justificative, o astfel de obligație este inerentă condiției ca respectiva călătorie să fi fost într‑adevăr efectuată.
(a se vedea punctele 168 și 169)