Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep - Țările de Jos) - H.C. Chavez-Vilchez și alții/Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank și alții
(Cauza C-133/15)1
(Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Articolul 20 TFUE – Drept de ședere într-un stat membru care condiționează accesul la ajutoarele sociale, precum și la alocațiile familiale – Resortisant al unei țări terțe care asigură întreținerea zilnică și efectivă a copilului său minor, resortisant al acestui stat membru – Obligația resortisantului unei țări terțe de a demonstra incapacitatea celuilalt părinte, resortisant al statului membru menționat, de a asigura îngrijirea copilului – Refuz al șederii care poate obliga copilul să părăsească teritoriul statului membru sau chiar teritoriul Uniunii)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Centrale Raad van Beroep
Părțile din procedura principală
Apelante: H.C. Chavez-Vilchez, P. Pinas, U. Nikolic, X.V. Garcia Perez, J. Uwituze, I.O. Enowassam, A.E. Guerrero Chavez, Y.R.L. Wip
Intimate: Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank, College van burgemeester en wethouders van de gemeente Arnhem, College van burgemeester en wethouders van de gemeente ’s-Gravenhage, College van burgemeester en wethouders van de gemeente ’s-Hertogenbosch, College van burgemeester en wethouders van de gemeente Amsterdam, College van burgemeester en wethouders van de gemeente Rijswijk, College van burgemeester en wethouders van de gemeente Rotterdam
Dispozitivul
Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă un copil, cetățean al Uniunii Europene, ar fi constrâns să părăsească teritoriul Uniunii în ansamblul său și ar fi, astfel, privat de beneficiul efectiv al esenței drepturilor pe care i le conferă acest articol în cazul în care părintelui său, resortisant al unei țări terțe, i s ar refuza recunoașterea unui drept de ședere în statul membru în cauză, împrejurarea că celălalt părinte, cetățean al Uniunii, este realmente capabil și pregătit să asigure singur îngrijirea zilnică și efectivă a copilului este un element pertinent, dar nu suficient pentru a putea constata absența, între părintele resortisant al unei țări terțe și copil, a unei relații de dependență de așa natură încât acesta din urmă ar fi supus unei asemenea constrângeri în cazul unui astfel de refuz. O asemenea constatare trebuie să fie întemeiată pe luarea în considerare, în interesul superior al copilului, a tuturor împrejurărilor speței, în special a vârstei sale, a dezvoltării sale fizice și emoționale, a gradului relației sale afective atât cu părintele cetățean al Uniunii, cât și cu părintele resortisant al unei țări terțe, precum și a riscului pe care separarea de acesta din urmă l ar genera pentru echilibrul său.
Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să condiționeze dreptul de ședere pe teritoriul său al unui resortisant al unei țări terțe, părinte al unui copil minor care are cetățenia acestui stat membru, căruia îi asigură îngrijirea zilnică și efectivă, de obligația acestui resortisant de a prezenta elementele care permit să se stabilească faptul că o decizie prin care se refuză dreptul de ședere părintelui resortisant al unei țări terțe l ar priva pe copil de beneficiul efectiv al esenței drepturilor aferente statutului de cetățean al Uniunii, obligându-l să părăsească teritoriul Uniunii luat în ansamblul său. Cu toate acestea, revine autorităților competente ale statului membru în cauză obligația de a efectua, pe baza elementelor furnizate de resortisantul unei țări terțe, cercetările necesare pentru a putea aprecia, în lumina tuturor împrejurărilor speței, dacă o decizie de refuz ar avea asemenea consecințe.
____________1 JO C 178, 1.6.2015.