Acțiune introdusă la 15 septembrie 2010 - voestalpine și voestalpine Austria Draht/Comisia
(Cauza T-418/10)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamante: voestalpine AG (Linz, Austria), voestalpine Austria Draht GmbH (Bruck an der Mur, Austria) (reprezentanți: A. Ablasser-Neuhuber şi G. Fussenegger, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantelor
Anularea Deciziei C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European emise în cazul COMP/38.344 - Oţel pentru precomprimare, în măsura în care se referă la reclamante;
în subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantelor prin articolul 2 din decizie;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantele au formulat o acțiune împotriva Deciziei C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 emise în cazul COMP/38.344 - Oțel pentru precomprimare. Prin decizia atacată, Comisia a obligat reclamantele și alte întreprinderi la plata unor amenzi pentru încălcarea articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE. Comisia critică faptul că reclamantele au participat la un acord și/sau la o practică concertată continue în sectorul oțelului pentru precomprimare pe piața internă sau în cadrul SEE.
În susținerea acțiunii formulate, reclamantele invocă trei motive.
Prin intermediul primului motiv, acestea afirmă că nu au încălcat articolul 101 TFUE. În această privință, reclamantele susțin, în primul rând, că nu este întemeiată critica Comisiei referitoare la participarea acestora în cadrul înțelegerii, care a avut loc exclusiv prin intermediul unui agent comercial în Italia, întrucât acest agent comercial nu a reprezentat nicidecum reclamantele în cadrul reuniunilor "Clubului Italia", în al doilea rând, că acțiunile unui agent comercial neexclusiv nu pot fi, ca urmare a lipsei unității economice, imputate reclamantelor, în al treilea rând, că faptul că pârâta a imputat în mod automat reclamantelor actele unui agent comercial neexclusiv este contrar jurisprudenței Tribunalului și, în final, că reclamantele nu aveau cunoștință de actele efectuate de agentul comercial. Acestea afirmă, în subsidiar, că durata încălcării a fost stabilită în mod greșit în ceea ce le privește.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantele contestă faptul că ar fi participat la o încălcare unică, complexă și continuă. În această privință, reclamantele susțin în principal că încălcarea comisă în cadrul "Clubului Italia" trebuie distinsă de celelalte încălcări menționate în decizia atacată. Reclamantele susțin de asemenea că nu au participat la o încălcare unică, complexă și continuă întrucât nu au fost la curent cu planul global, nu au putut în mod rezonabil să prevadă acest plan și nu au fost pregătite să își asume riscul pe care îl putea implica acest plan.
În sfârșit, prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamantele critică erorile pe care le-ar fi săvârșit Comisia în ceea ce privește calculul amenzii. În acest context, reclamantele invocă o încălcare a principiului proporționalității, în măsura în care Comisia le-ar fi aplicat o amendă disproporționată într-un caz care implica aspecte juridice noi (și imprevizibile) și în măsura în care aceasta le-ar fi aplicat aceeași amendă numai pentru motivul că au avut cunoștință de încălcările comise de alte întreprinderi. În plus, reclamantele susțin că a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament, a Orientărilor privind calcularea amenzilor
1, a dreptului la apărare, precum și a dreptului la o procedură echitabilă.