Recurs introdus la 21 mai 2010 de Y împotriva Hotărârii pronunțate la 7 octombrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-29/08, Y/Comisia

(cauza T-493/09 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Y (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: J. Van Rossum, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate la 7 octombrie 2009 (cauza F-29/08, Y/Comisia) prin care a fost respinsă acțiunea recurentului;

anularea Deciziei din 24 mai 2007 de a concedia recurentul;

obligarea Comisiei să îi plătească remunerația pe care ar fi continuat să o primească dacă nu i-ar fi fost reziliat prematur contractul, precum și toate indemnizațiile pe care le poate pretinde;

obligarea Comisiei să îi plătească o indemnizație de 500 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) pronunțate la 7 octombrie 2009 în cauza Y/Comisia, F-29/08, prin care a fost respinsă acțiunea prin care recurentul solicitase, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei prin care fusese concediat și, pe de altă parte, despăgubiri.

În susținerea recursului formulat, recurentul arată că TFP a comis erori de drept:

- atunci când a considerat că nu exista o obligație a Comisiei de a consulta comitetul pentru rapoarte de evaluare, în condițiile în care Decizia Comisiei din 7 aprilie 2004 privind dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la procedurile care reglementează angajarea și raporturile de muncă ale agenților contractuali ar impune o astfel de consultare;

- atunci când a considerat că recurentul fusese concediat în mod legal, deși nu ar fi putut să își expună observațiile cu privire la avizul comitetului pentru rapoarte de evaluare, care nu i-ar fi fost comunicat;

- atunci când a apreciat că necomunicarea către recurent a avizului comitetului pentru rapoarte de evaluare nu ar încălca dreptul acestuia la apărare;

- atunci când a considerat că decizia de concediere nu era întemeiată pe avizul comitetului pentru rapoarte de evaluare, deși acest aviz ar fi menționat în mod expres în motivele deciziei de concediere;

- atunci când a apreciat că instituția s-a întemeiat numai pe motive și pe elemente de fapt menționate în raportul de stagiu al recurentului, deși ar rezulta din textul acestei decizii că este întemeiată pe aspecte referitoare la susținerile de corupție pasivă;

- atunci când a apreciat că decizia de concediere era întemeiată în mod corespunzător, deși aceasta ar fi fondată pe motive și pe elemente de fapt intervenite înainte de angajarea în muncă a recurentului ca agent contractual și

- atunci când a considerat că decizia de concediere nu era o sancțiune disciplinară, deși încălcările obligațiilor care îi sunt reproșate recurentului au determinat deschiderea unei proceduri disciplinare ce are ca obiect aceleași fapte și același comportament cu cele reținute pentru a justifica decizia de concediere.

____________