Cauza T‑347/06
Nynäs Petroleum AB și
Nynas Belgium AB
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața olandeză a bitumului rutier – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Imputabilitatea comportamentului ilicit – Amenzi – Cooperare pe parcursul procedurii administrative – Valoare adăugată semnificativă – Egalitate de tratament”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012
1. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Obligații în materie de probă ale societății care dorește să răstoarne această prezumție – Drept național care impune anumite obligații societăților‑mamă față de filialele acestora – Irelevanță
(art. 81 CE și 82 CE)
2. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Încălcarea principiului răspunderii personale – Inexistență
(art. 81 CE și 82 CE)
3. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Control exercitat de societatea‑mamă asupra filialei – Necesitatea unei legături cu comportamentul ilicit al filialei – Lipsă
(art. 81 CE și 82 CE)
4. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Necesitatea unui comportament care a facilitat constatarea încălcării de către Comisie – Puterea de apreciere a Comisiei – Sarcina probei – Control jurisdicțional – Întindere
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 și art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 20-22]
5. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Valoare adăugată semnificativă a elementelor de probă furnizate de întreprinderile în cauză – Criterii – Caracterul continuu al cooperării – Luare în considerare cu ocazia stabilirii nivelului exact al reducerii amenzii
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 7 și 21-23]
6. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Luarea în considerare a elementului cronologic al cooperării furnizate – Respectarea principiului egalității de tratament – Criterii de apreciere
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicările 96/C 207/04, titlul D, și 2002/C 45/03 ale Comisiei, pct. 7 și 23]
7. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Necesitatea unui comportament care a facilitat constatarea încălcării de către Comisie – Puterea de apreciere a Comisiei – Respectarea principiului egalității de tratament – Caracterul comparabil al situațiilor
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]
8. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerințe similare pentru criticile invocate în susținerea unui motiv – Formulare imprecisă a unei critici – Inadmisibilitate
(art. 256 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1)]
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Cooperarea întreprinderii incriminate în afara domeniului de aplicare al comunicării privind cooperarea – Condiții
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicările 96/C 207/04 și 2002/C 45/03 ale Comisiei]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 31-35, 37 și 38)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 39 și 40)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 48, 51-53 și 55)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 60, 62 și 63)
5. Din cuprinsul punctelor 7, 21 și 22 din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri rezultă că Comisia trebuie să aprecieze contribuția efectivă a fiecărei întreprinderi, în ceea ce privește atât calitatea, cât și data acesteia, la dovedirea încălcării și că noțiunea „valoare adăugată semnificativă” se referă la măsura în care elementele de probă furnizate consolidează, prin natura lor și prin gradul lor de precizie, capacitatea sa de a stabili faptele care constituie o încălcare. Astfel, Comisia acordă o valoare specială elementelor care ar putea să îi permită, împreună cu alte elemente aflate deja în posesia sa, să stabilească existența unei înțelegeri, elementelor care i‑ar permite să coroboreze probe deja existente sau elementelor care ar avea consecințe directe asupra gravității ori asupra duratei înțelegerii. În schimb, criteriul decisiv nu se limitează la faptul de a ști dacă o întreprindere „facilitează sarcina Comisiei”.
Pe de altă parte, caracterul continuu al cooperării unei întreprinderi nu poate fi luat în considerare de Comisie în stadiul aprecierii valorii adăugate semnificative a elementelor furnizate, punctul 23 din Comunicarea privind cooperarea limitând luarea în considerare a întinderii și a continuității cooperării întreprinderii la stadiul determinării nivelului exact de reducere a amenzii în cadrul anumitor limite atunci când Comisia a considerat deja că elementele furnizate au o valoare adăugată semnificativă.
În plus, punctul 22 din Comunicarea privind cooperarea, care prevede o definiție a noțiunii „valoare adăugată”, nu are ca obiect să clarifice punctul 21, care face referire la noțiunea „valoare adăugată semnificativă”. Însăși noțiunea „valoare adăugată” indică faptul că, oricare ar fi stadiul procedurii administrative, Comisia trebuie să aprecieze valoarea elementelor furnizate în comparație cu celelalte elemente de probă care sunt la dispoziția sa, fie ca urmare a inspecțiilor, fie întrucât i‑au fost comunicate de celelalte întreprinderi. Eventuala recunoaștere în stadiul preliminar a unei valori adăugate a elementelor transmise nu ar avea în orice caz nicio consecință asupra aprecierii finale a Comisiei și asupra nivelului de reducere acordat întreprinderii, care nu se efectuează decât în acest din urmă moment.
(a se vedea punctele 65, 66 și 74)
6. Din cuprinsul punctelor 7 și 23 din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri rezultă expres că, atunci când apreciază valoarea informațiilor furnizate, Comisia trebuie să țină seama de data la care acestea i‑au fost comunicate.
În această privință, referitor la obligația Comisiei de a respecta principiul egalității de tratament, deși s‑a putut aprecia că, pentru a putea fi considerate comparabile, cooperările întreprinderilor nu trebuiau să intervină în mod necesar în aceeași zi, ci în același stadiu al procedurii, acest principiu se aplica titlului D din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri, care nu prevedea un tratament diferit al întreprinderilor în cauză în funcție de ordinea în care acestea cooperaseră cu Comisia, spre deosebire de Comunicarea privind cooperarea.
(a se vedea punctele 76 și 101)
7. În exercitarea puterii sale de apreciere a cooperării întreprinderilor care au participat la o înțelegere, Comisia nu poate să nu respecte principiul egalității de tratament, care este încălcat atunci când situații comparabile sunt tratate în mod diferit sau când situații diferite sunt tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv, iar acest principiu se opune tratării diferite din partea Comisiei a cooperării întreprinderilor avute în vedere prin aceeași decizie. Comisia nu încalcă principiul amintit atunci când acordă sau nu acordă o reducere a cuantumului amenzii în funcție de cooperarea întreprinderii în cauză cu aceasta pe parcursul procedurii administrative. O diferență de tratament între întreprinderile în cauză trebuie să fie efectul gradelor de cooperare, care nu sunt comparabile în special în măsura în care au constat în furnizarea de informații diferite sau în furnizarea acestor informații în etape diferite ale procedurii administrative sau în împrejurări care nu sunt similare.
Atunci când o întreprindere, în cadrul cooperării, nu face decât să confirme, într‑un mod mai puțin precis și explicit, unele dintre informațiile deja furnizate de o altă întreprindere în cadrul cooperării, gradul de cooperare al acestei întreprinderi, deși este posibil să nu fie lipsit de o anumită utilitate pentru Comisie, nu poate fi considerat comparabil cu cel al cooperării primei întreprinderi care a furnizat aceste informații. Astfel, o declarație care se limitează să confirme, într‑o anumită măsură, o declarație de care Comisia dispunea deja nu facilitează sarcina Comisiei în mod semnificativ. Prin urmare, aceasta nu poate fi suficientă pentru a justifica o reducere a cuantumului amenzii în temeiul cooperării.
(a se vedea punctele 100 și 102)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 107-109)
9. Potrivit dispozițiilor punctului 3 a șasea liniuță din Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO, Comisia poate reduce cuantumul de bază al amenzii pentru cooperarea efectivă a întreprinderii în cadrul procedurii, în afara sferei de aplicare a Comunicării privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor. Comisia nu poate acorda unei întreprinderi care a cooperat în cursul unei proceduri pentru încălcarea normelor de concurență o reducere a amenzii în temeiul acestor dispoziții din liniile directoare decât în cazurile în care Comunicarea privind cooperarea nu este aplicabilă.
În mod similar Comunicării privind cooperarea, pe care a înlocuit‑o, în anumite condiții, începând de la 14 februarie 2002, Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri se aplică înțelegerilor secrete dintre întreprinderi care constau în fixarea prețurilor, a cotelor de producție sau de vânzare și în împărțirea piețelor, inclusiv prin trucarea cererilor de ofertă, precum și în limitarea importurilor sau a exporturilor, și exclude astfel înțelegerile verticale sau pe cele care intră în sfera de aplicare a articolului 82 CE.
Astfel, din moment ce o încălcare intră în sfera de aplicare a Comunicării privind cooperarea, dispozițiile punctului 3 a șasea liniuță din liniile directoare nu sunt aplicabile.
(a se vedea punctele 114-116)