Cauza T‑335/09

Groupement Adriano, Jaime Ribeiro, Conduril – Construção, ACE

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare – Programul MEDA I – Acord de finanțare specific – Mandat dat Uniunii Europene pentru recuperarea creanțelor datorate de un terț Regatului Maroc – Notă de debit – Scrisoare de atenționare – Acte care nu pot fi disociate de contract – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

Acțiune în anulare – Acțiune care privește în realitate un litigiu de natură contractuală – Exercitarea unor drepturi contractuale de către o instituție, în numele și în contul uneia dintre părțile la contract – Necompetența instanței comunitare – Inadmisibilitate

(art. 230 CE și 249 CE)

În temeiul articolului 230 CE, instanțele comunitare exercită controlul legalității actelor adoptate de instituții și destinate să producă efecte juridice față de terți, modificând în mod distinct situația juridică a acestora. Această competență nu se referă decât la actele prevăzute la articolul 249 CE pe care instituțiile le adoptă în condițiile prevăzute de tratat.

În schimb, actele adoptate de instituții care se înscriu într‑un cadru pur contractual de care nu pot fi disociate nu figurează, tocmai din cauza naturii lor, printre actele prevăzute la articolul 249 CE, a căror anulare poate fi solicitată instanței comunitare în temeiul articolului 230 CE.

Cu toate acestea, actul adoptat de o instituție într‑un context contractual trebuie să fie considerat separabil de acesta din urmă atunci când, pe de o parte, a fost adoptat de instituția în cauză în exercitarea propriilor competențe și, pe de altă parte, produce prin el însuși efecte juridice obligatorii care pot afecta interesele destinatarului său și, prin urmare, poate face obiectul unei acțiuni în anulare. În aceste împrejurări, o acțiune în anulare introdusă de destinatarul actului trebuie să fie considerată admisibilă. În acest context, „competențele proprii ale unei instituții” trebuie înțelese ca fiind acelea care, întemeiate pe tratate sau pe dreptul derivat, participă la prerogativele acesteia de autoritate publică și îi permit astfel să creeze sau să modifice, în mod unilateral, drepturi și obligații care privesc un terț. În schimb, exercitarea unor drepturi contractuale de către o instituție, în ipoteza în care Uniunea a primit mandat să acționeze în numele și în contul uneia dintre părțile la contract, nu constituie o exercitare a competențelor sale proprii.

(a se vedea punctele 24-26, 32 și 33)