Cauza T‑110/12 R

Iranian Offshore Engineering & Construction Co.

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Procedură privind măsurile provizorii – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețare a fondurilor și a resurselor economice – Cerere de măsuri provizorii – Lipsa urgenței – Evaluare comparativă a intereselor”

Sumar – Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Prejudiciu financiar – Situație susceptibilă să pună în pericol existența societății reclamante – Sarcina probei – Necesitatea furnizării unei imagini fidele și globale a situației financiare a întreprinderii

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]

3.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Prejudiciu grav și ireparabil – Măsuri care vizează înghețarea fondurilor sau a resurselor economice – Luarea în considerare a obiectivului înghețării și a necesității de a asigura efectul său util

[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2); Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului; Decizia 2010/413 a Consiliului]

4.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Prejudiciu grav și ireparabil – Prejudiciu financiar – Prejudiciu susceptibil să fie reparat prin acordarea unei despăgubiri în cadrul acțiunii principale – Lipsa caracterului ireparabil

[art. 268 TFUE, 278 TFUE, 279 TFUE și 340 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]

5.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Decizia înghețării activelor în vederea combaterii terorismului – Competența instanței Uniunii de a anula actul cât mai curând după expirarea termenului de introducere a recursului – Interesul reclamantului care nu poate fi protejat de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 278 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 60 al doilea paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 107 alin. (3); Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului; Decizia 2010/413 a Consiliului]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 12-14, 33 și 34)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 19-21)

3.      Obiectivul regimului de înghețare a fondurilor este acela de a împiedica faptul ca persoanele sau entitățile desemnate să aibă acces la resurse economice sau financiare pe care le‑ar putea utiliza pentru sprijinirea activităților nucleare care prezintă un risc de proliferare sau pentru dezvoltarea vectorilor de transport de arme nucleare. Pentru ca această interdicție să își păstreze efectul util și pentru ca sancțiunile aplicate de Uniune împotriva Republicii Islamice Iran să rămână efective, este necesar să se excludă posibilitatea ca persoanele sau entitățile menționate să se sustragă înghețării fondurilor sau resurselor economice și să își continue activitatea de sprijinire a programului nuclear iranian. În această perspectivă, dispozițiile pertinente prevăzute în actele Uniunii care vizează înghețarea fondurilor sau a resurselor economice abilitează autoritățile naționale competente să autorizeze, prin derogare, deblocarea anumitor fonduri înghețate, care ar trebui, în principiu, să permită acoperirea cheltuielilor și a nevoilor esențiale sau îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate anterior intrării în vigoare a înghețării respective.

În consecință, chiar dacă unele măsuri restrictive precum cele în discuție în prezenta cauză au consecințe importante asupra drepturilor și a libertăților persoanelor, entităților sau organismelor desemnate, totuși dispozițiile derogatorii sus‑menționate permit să se garanteze supraviețuirea persoanelor, entităților sau organismelor vizate de măsurile respective și să se evite, astfel, ca însăși existența acestora să fie pusă în pericol.

(a se vedea punctele 25 și 26)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 30)

5.      În cadrul evaluării comparative a diferitor interese prezente în cauză, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să stabilească în special dacă interesul părții care solicită suspendarea executării de a obține acordarea acesteia prevalează sau nu prevalează asupra interesului pe care îl prezintă aplicarea imediată a actului atacat, examinând, mai exact, dacă eventuala anulare a acestui act de către instanța de fond ar permite răsturnarea situației provocate de executarea sa imediată și, invers, dacă suspendarea executării respectivului act ar fi de natură să împiedice deplina eficacitate a acestuia în cazul în care acțiunea principală ar fi respinsă.

În ceea ce privește suspendarea executării unei măsuri de înghețare a fondurilor și a resurselor economice, întrucât un astfel de act are natură normativă și articolul 60 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție prevede că deciziile Tribunalului care anulează un astfel de act intră în vigoare numai după expirarea termenului de recurs sau, dacă este cazul, după respingerea acestuia de către Curte, anularea actelor contestate nu ar avea ca efect imediat eliminarea denumirii reclamantului incluse în actele menționate, cu consecința menținerii, după data pronunțării hotărârii de anulare, a măsurilor de înghețare a fondurilor adoptate împotriva acestuia.

Prin urmare, din moment ce procedura privind măsurile provizorii are un caracter pur accesoriu în raport cu procedura principală pe care se grefează și nu urmărește decât să garanteze deplina eficacitate a viitoarei hotărâri pe fond și orice măsură provizorie dispusă de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii încetează în mod automat să producă efecte, în temeiul articolului 107 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, de la pronunțarea hotărârii prin care se finalizează judecata, rezultă că interesul reclamantului de a i se acorda dezghețarea provizorie a fondurilor și a resurselor economice urmărește acordarea unui beneficiu pe care acesta nu l‑ar putea obține nici chiar printr‑o hotărâre de anulare. Astfel, o asemenea hotărâre nu ar produce efectele practice dorite de reclamant – și anume eliminarea denumirii sale de pe lista persoanelor ale căror fonduri și resurse economice sunt înghețate – decât la o dată ulterioară celei de pronunțare a acestei hotărâri, în timp ce, la data respectivă, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii în prima instanță va fi pierdut orice competență ratione temporis și, în orice caz, denumirea reclamantului ar putea fi menținută pe lista respectivă ca urmare a unei noi măsuri restrictive care ar înlocui, în termenul prevăzut la articolul 60 al doilea paragraf din statutul Curții, măsurile anulate. În aceste împrejurări, interesul reclamantului de a obține, printr‑o cerere de măsuri provizorii, dezghețarea provizorie a fondurilor și a resurselor sale economice nu poate fi protejat de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii.

(a se vedea punctele 33, 36, 39 și 40)