Cerere de decizie preliminară introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 22 ianuarie 2024 – Emporiki Serron AE – Emporias kai Diathesis Agrotikon Proionton/Ypourgos Anaptyxis kai Ependyseon și Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon

(Cauza C-42/24, Emporiki Serron – Emporias kai Diathesis Agrotikon Proionton)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din procedura principală

Recurentă: Emporiki Serron AE – Emporias kai Diathesis Agrotikon Proionton

Intimate: Ypourgos Anaptyxis kai Ependyseon (ministrul dezvoltării și investițiilor) și Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon (ministrul dezvoltării rurale și alimentației)

Întrebările preliminare

O dispoziție națională precum cea prevăzută de articolul 103 din Legea nr. 2362/1995, care nu numai că stabilește un termen de prescripție de cinci ani pentru recuperarea plăților efectuate în mod nejustificat către operatorii economici, ca urmare a unei acțiuni sau a unei omisiuni a acestora care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, dar stabilește și momentul de la care începe să curgă acest termen la momentul constatării perceperii nejustificate sau ilegale a ajutorului, în loc de momentul săvârșirii abaterii, este compatibilă cu dispozițiile articolului 3 din Regulamentul nr. 2988/95¹ și cu principiul general al securității juridice?

În cazul în care reglementarea națională prevede, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95, un termen de prescripție mai lung decât termenul de patru ani prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament, dispozițiile alineatului (1) ultimul paragraf trebuie interpretate în sensul că stabilesc un termen maxim de prescripție de opt ani de la săvârșirea abaterii pentru cererea de restituire a ajutoarelor acordate în mod nejustificat sau ilegal ori în sensul că stabilesc un termen maxim de prescripție dublu față de termenul mai lung prevăzut de reglementarea națională?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și al unui răspuns la a doua întrebare în sensul că dispozițiile articolului 3 alineatul (1) ultimul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretate în sensul că prevăd un termen maxim de prescripție dublu față de termenul de prescripție mai lung stabilit de reglementarea națională, se ridică și problema dacă, dat fiind că reglementarea națională instituie un termen de prescripție mai lung decât cel prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95, stabilind totodată punctul de pornire pentru calcularea acestui termen la momentul constatării abaterii, termenul maxim de prescripție începe să curgă de la momentul săvârșirii sau al constatării abaterii?

____________

¹ Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).