Cauza C‑476/17
Pelham GmbH și alții
împotriva
Ralf Hütter și Florian Schneider‑Esleben
(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 iulie 2019
„Trimitere preliminară – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29/CE – Societatea informațională – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe – Eșantionare (sampling) – Articolul 2 litera (c) – Producător de fonograme – Dreptul de reproducere – Reproducere «în parte» – Articolul 5 alineatele (2) și (3) – Excepții și limitări – Domeniu de aplicare – Articolul 5 alineatul (3) litera (d) – Citate – Directiva 2006/115/CE – Articolul 9 alineatul (1) litera (b) – Drept de distribuție – Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 13 – Libertatea artelor”
1. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere – Întindere – Utilizarea de către un terț a unui eșantion sonor, chiar foarte scurt, dintr‑o fonogramă în vederea includerii acestui eșantion într‑o altă fonogramă – Includere – Excepție
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (c)]
(a se vedea punctele 27, 34, 35 și 37-39 și dispozitiv 1)
2. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2006/115 – Dreptul de distribuire – Copie – Noțiune – Fonogramă care cuprinde eșantioane muzicale transferate de pe altă fonogramă – Excludere – Condiții
[Directiva 2006/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (1) lit. (b)]
(a se vedea punctele 47, 51, 52, 54 și 55 și dispozitiv 2)
3. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere – Excepții și limitări – Domeniu de aplicare – Excepție sau limitare în afara celor prevăzute de directivă – Excludere
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (c) și art. 5]
(a se vedea punctele 58 și 65 și dispozitiv 3)
4. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere – Excepții și limitări – Noțiunea de citate – Situație care presupune imposibilitatea de a identifica opera vizată prin citatul în cauză – Excludere
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5 alin. (3) lit. (d)]
(a se vedea punctele 72 și 74 și dispozitiv 4)
5. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere – Întindere – Armonizare completă
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (c)]
(a se vedea punctele 84-86 și dispozitiv 5)
Rezumat
Prin Hotărârea din 29 iulie 2019, Pelham și alții (C‑476/17), Curtea, reunită în Marea Cameră, a interpretat drepturile exclusive ale producătorilor de fonograme de reproducere și de distribuție a fonogramelor lor, precum și excepțiile și limitările privind aceste drepturi, astfel cum sunt prevăzute de Directivele 2001/29(1) și 2006/115(2), în contextul prelevării unui eșantion sonor (sampling) al unui titlu muzical în vederea utilizării sale pentru a crea un nou titlu muzical.
Domnii R. Hütter și F. Schneider‑Esleben (denumiți în continuare „Hütter și alții”) sunt membri ai grupului muzical Kraftwerk. Acesta a publicat, în anul 1977, o fonogramă pe care figurează titlul muzical „Metall auf Metall”. Domnii Pelham și Haas sunt compozitorii titlului muzical „Nur mir”, care a apărut pe fonograme produse de societatea Pelham în anul 1997. Hütter și alții susțin că Pelham a copiat, sub formă electronică, un eșantion (sample) de aproximativ două secunde dintr‑o secvență ritmică a titlului muzical „Metall auf Metall” și a integrat acest eșantion, prin repetiții succesive, în titlul muzical „Nur mir”. Hütter și alții considerau că Pelham a încălcat dreptul conex dreptului de autor ai cărui titulari sunt în calitatea lor de producători de fonograme.
În acest context, Curtea a arătat mai întâi că reproducerea de către un utilizator a unui eșantion sonor, chiar foarte scurt, dintr‑o fonogramă trebuie, în principiu, să fie considerată ca fiind o reproducere „în parte” a acestei fonograme, care ține de dreptul exclusiv al producătorului unei astfel de fonograme prevăzut de Directiva 2001/29.
Curtea a amintit totuși că trebuie să se pună în balanță dreptul de proprietate intelectuală(3), consacrat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cu celelalte drepturi fundamentale garantate de cartă, printre care figurează libertatea artelor(4), care, în măsura în care intră sub incidența libertății de exprimare(5), permite participarea la schimbul public de informații și de idei culturale, politice și sociale de toate tipurile.
Astfel, Curtea a statuat că, în lumina cartei, dreptul exclusiv conferit producătorului de fonograme de a autoriza sau de a interzice reproducerea fonogramei sale(6) îi permite să se opună utilizării de către un terț a unui eșantion sonor, chiar foarte scurt, din fonograma sa în vederea includerii acestui eșantion într‑o altă fonogramă, cu excepția cazului în care acest eșantion este inclus în noua operă sub o formă modificată și nu poate fi recunoscut în momentul ascultării.
În continuare, în ceea ce privește acest drept exclusiv, Curtea a precizat de asemenea că articolul 2 litera (c) din Directiva 2001/29 constituie o măsură de armonizare completă a conținutului material al dreptului menționat la acest articol. Astfel, dreptul exclusiv de reproducere de care beneficiază producătorii de fonograme în Uniune este definit în respectiva directivă într‑un mod neechivoc, fără a fi, pe de altă parte, însoțit de vreo condiție și fără a depinde, în privința executării sau a efectelor sale, de intervenția oricărui alt act.
În plus, în ceea ce privește dreptul exclusiv conferit producătorului de fonograme de punere la dispoziție a fonogramelor sale, inclusiv a „copiilor” acestora(7), Curtea a statuat că noțiunea de „copie”, utilizată de asemenea în Convenția de la Geneva(8) și cu care trebuie să fie coerentă interpretarea, trebuie interpretată în sensul că nu acoperă o fonogramă care, deși cuprinde eșantioane muzicale transferate de pe o altă fonogramă, nu reia totalitatea sau o parte substanțială a acesteia din urmă.
Pe de altă parte, analizând posibilitatea de a deroga de la dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de reproducere a fonogramelor lor, Curtea a statuat că un stat membru nu poate prevedea, în dreptul său național, o excepție sau o limitare a dreptului menționat, alta decât cele prevăzute de Directiva 2001/29(9). În această privință, Curtea a amintit că lista excepțiilor și a limitărilor prevăzute de această directivă are un caracter exhaustiv.
În sfârșit, în ceea ce privește noțiunea de „citat” vizată de Directiva 2001/29(10), Curtea a considerat că aceasta nu include o situație în care nu este posibil să se identifice opera respectivă prin citatul în cauză. Cu toate acestea, atunci când creatorul unei noi opere muzicale utilizează un eșantion sonor (sample) prelevat de la o fonogramă care permite unui ascultător mediu să identifice opera din care a fost prelevat acest eșantion, utilizarea acestui eșantion sonor poate constitui, în funcție de împrejurările speței, un „citat”, în sensul Directivei 2001/29, interpretată în lumina articolului 13 din cartă, în măsura în care utilizarea menționată are obiectivul de a interacționa cu opera din care a fost prelevat eșantionul și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Directiva 2001/29.