ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
19 decembrie 2023(*)
„Acțiune în anulare – Nerespectarea cerințelor de formă – Inadmisibilitate vădită”
În cauza T-214/22,
OU, reprezentat de A.-E. Asanache, avocat,
reclamant,
împotriva
Comisiei Europene,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnul L. Truchot (raportor), președinte, doamnele R. Frendo și T. Perišin, judecătoare,
grefier: domnul V. Di Bucci,
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin recursul introdus în baza articolului 263 TFUE, reclamantul, OU, solicită Tribunalului, în substanță, să constate unele nereguli din cadrul unei anchete conduse de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
În drept
2 Potrivit articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, atunci când o acțiune este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate să decidă, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
3 În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de înscrisurile de la dosar și decide, în aplicarea acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
4 Trebuie amintit că, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în conformitate cu articolul 53 primul paragraf din același statut, și al articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să cuprindă printre altele obiectul litigiului și o expunere sumară a motivelor invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din textul cererii introductive înseși (Ordonanța din 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, EU:T:1993:39, punctul 20, Ordonanța din 21 mai 1999, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑154/98, EU:T:1999:109, punctul 49, și Hotărârea din 15 iunie 1999, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, T‑277/97, EU:T:1999:124, punctul 29). Astfel, cererea introductivă trebuie să indice în mod explicit în ce constă motivul pe care se fondează recursul, astfel că simpla sa enunțare abstractă nu este conformă cu cerințele Regulamentului de procedură. Astfel de cerințe similare sunt necesare atunci când o obiecție este invocată în susținerea unui motiv (Hotărârea din 25 martie 2015, Belgia/Comisia, T‑538/11, EU:T:2015:188, punctul 131 și jurisprudența citată, Ordonanța din 27 noiembrie 2020, PL/Comisia, T‑728/19, nepublicată, EU:T:2020:575, punctul 64).
5 Rezultă că reclamantul este obligat să expună suficient de clar, în susținerea fiecăruia dintre motivele pe care le invocă, argumentația în drept și în fapt de natură să îl justifice, fără ca Tribunalul să fie obligat, din cauza lipsei de structură a cererii introductive sau a insuficientei precizii sau rigori a raționamentului, să îl reconstituie adunând diverse elemente disparate ale cererii, cu riscul de a reconstrui acest motiv dându‑i un conținut pe care reclamantul nu a intenționat să i‑l confere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 martie 2023, GABO:mi/Comisia, C‑696/21 P, nepublicată, EU:C:2023:217, punctul 49 și jurisprudența citată). O decizie diferită ar fi contrară deopotrivă bunei administrări a justiției, principiului disponibilității, precum și dreptului la apărare al pârâtei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 2020, Fleig/SEAE, C‑446/19 P, nepublicată, EU:C:2020:918, punctul 61).
6 În speță, pe de o parte, Tribunalul constată că cererea introductivă nu conține nici obiectul litigiului, nici concluziile reclamantului. Pe de altă parte, în susținerea acțiunii sale, reclamantul se limitează la a formula o serie de critici fără a le dezvolta însă. Astfel, din cererea introductivă nu reies suficient de clar și de precis nici criticile formulate de reclamant, nici expunerea, fie și numai sumară, a acestora din urmă. În plus, elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază reclamantul nu reies, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din textul cererii introductive înseși.
7 Rezultă că obiectul litigiului, motivele invocate și concluziile reclamantului nu sunt prezentate suficient de clar și de precis pentru a‑i permite pârâtei să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să soluționeze acțiunea.
8 În consecință, cererea introductivă nu îndeplinește cerințele minime prevăzute la articolul 76 literele (d) și (e) din Regulamentul de procedură.
9 Rezultă din considerațiile care precedă că prezenta acțiune trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă, fără a fi necesar ca aceasta să fie notificată pârâtei.
Cu privire la cheltuielile de judecată
10 Întrucât prezenta ordonanță este adoptată înainte ca cererea introductivă să fie notificată pârâtei și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli de judecată, este suficient să se decidă că reclamantul va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 133 din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
dispune:
1) Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.
2) OU va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 19 decembrie 2023.