Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 – Miettinen/Consiliul

(Cauza T-303/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Samuli Miettinen (Espoo, Finlanda) (reprezentanți: O. Brouwer și E. Raedts, avocați, și A. Villette, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Consiliului din 21 martie 2013 de refuz al acordării accesului integral la documentul 15309/12 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), astfel cum a fost notificată reclamantului la 25 martie 2013 printr-o scrisoare purtând referința 04/c/01/13 (denumită în continuare decizia atacată) și

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, inclusiv a celor efectuate de eventuali intervenienți.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) a doua liniuță și a articolului 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, întrucât decizia atacată se întemeiază pe o greșită interpretare și aplicare a acestor prevederi, care se referă la protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice și, respectiv, la protecția procesului decizional în curs, deoarece:

În primul rând, Consiliul nu a demonstrat că divulgarea conținutului documentului 15309/12 aduce atingere capacității serviciului său juridic de a-l apăra în proceduri judiciare viitoare și compromite procesul legislativ;

În al doilea rând, Consiliul nu a demonstrat că documentul 15309/12 este deosebit de sensibil și/sau că are un domeniu de aplicare larg, care justifică înlăturarea prezumției care favorizează divulgarea opiniilor juridice în contextul legislativ;

În al treilea rând, teoria prejudiciului prezentată de Consiliu este pur ipotetică. Aceasta este neîntemeiată în fapt și în drept, având în vedere că conținutul opiniei din documentul 15309/12, un consens între statele membre care corespunde cu analiza serviciului juridic, era public în momentul adoptării deciziei atacate și

În al patrulea rând, Consiliul a aplicat greșit criteriul imperativ al interesului public în aplicarea articolul 4 alineatul (3) primul paragraf atunci când a luat în considerare doar riscurile prezumate pentru procesul decizional asociate cu divulgarea, nu și efectele pozitive ale unei asemenea divulgări, inter alia, pentru legitimitatea procesului de decizie și nu a aplicat deloc criteriul în aplicarea articolului 4 alineatul (2) a doua liniuță.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare potrivit articolului 296 TFUE, întrucât Consiliul nu și-a îndeplinit obligația a motiva decizia atacată în mod suficient și corespunzător.