Cauza T‑135/09

Nexans France SAS și

Nexans SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Procedură administrativă – Acțiune în anulare – Acte adoptate în cursul unei inspecții – Măsuri intermediare – Inadmisibilitate – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Protecția vieții private – Indicii suficient de serioase – Control jurisdicțional”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 14 noiembrie 2012

1.      Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Conţinut – Indicarea clară a indiciilor serioase care permit suspectarea unei încălcări – Control jurisdicțional

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

2.      Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Conţinut – Obligația de a indica sectoarele acoperite de pretinsa încălcare – Excluderea obligației de a preciza piața vizată de investigație

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

3.      Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Limite – Utilizarea documentelor sau a informațiilor în vederea investigației – Utilizare care vizează numai sectoarele de activitate indicate în decizia care dispune inspecția

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

4.      Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Limite – Examinarea unor documente referitoare la comportamente care produc efecte în afara pieței comune – Admisibilitate – Condiții

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

5.      Procedură jurisdicțională – Examinarea cauzelor la Tribunal – Protecție acordată părților împotriva utilizării necorespunzătoare a actelor de procedură – Întindere – Consultarea acestor acte de către alte persoane decât avocații – Admisibilitate – Condiții

[Instrucțiuni pentru grefierul Tribunalului, art. 5 alin. (3) și (7) ]

6.      Procedură jurisdicțională – Memoriu în replică – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Replică în care se face trimitere la înscrisuri anexate la memorii – Admisibilitate – Condiții

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

7.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Procedură administrativă de aplicare a normelor de concurență – Măsuri luate în cursul procedurii de inspecție – Acte care nu pot fi disociate de decizia prin care se dispune inspecția – Inadmisibilitate

[art. 230 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (1) și (3) și art. 20 alin. (2) și (4)]

8.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noţiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte care modifică situaţia juridică a reclamantului – Decizie prin care este refuzat beneficiul protecției confidențialității comunicării dintre avocați și clienți – Includere – Condiții

(art. 230 CE)

9.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Capăt de cerere prin care se urmărește obținerea unei somații adresate unei instituții – Inadmisibilitate

(art. 230 CE)

1.      Cerința unei protecții împotriva intervențiilor autorității publice în sfera de activitate a unei persoane, indiferent dacă aceasta este fizică sau juridică, care ar fi arbitrare sau disproporționate constituie un principiu general al dreptului Uniunii.

În consecință, deși este adevărat că, într‑o decizie prin care se dispune efectuarea unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia nu are obligația să comunice destinatarului unei decizii de inspecție toate informațiile de care dispune cu privire la încălcările prezumate și nici să efectueze o încadrare juridică riguroasă a acestor încălcări, în schimb, aceasta trebuie să indice în mod clar prezumțiile pe care intenționează să le investigheze.

Instanța Uniunii poate fi astfel pusă în situația de a controla o astfel de decizie pentru a asigura că aceasta nu are un caracter arbitrar, cu alte cuvinte că nu a fost adoptată fără să existe o împrejurare de fapt care poate justifica o inspecție. În măsura în care inspecțiile efectuate de Comisie vizează strângerea documentației necesare pentru a verifica realitatea și natura unei situații de fapt și de drept determinate cu privire la care Comisia dispune deja de informații, instanța Uniunii trebuie, în cadrul acestui control, să se asigure că există indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare a normelor de concurență de către întreprinderea vizată.

(a se vedea punctele 40, 42, 43 și 72)

2.      Deși, într‑o decizie prin care dispune efectuarea unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia nu este obligată să delimiteze cu precizie piața vizată de investigația sa, aceasta trebuie în schimb să precizeze suficient sectoarele acoperite de pretinsa încălcare vizată de investigație pentru a permite, pe de o parte, întreprinderii în cauză să își limiteze cooperarea la activitățile acestei întreprinderi referitoare la sectoarele pentru care Comisia are indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare a normelor de concurență și care justifică o ingerință în sfera de activitate privată a acestei întreprinderi și, pe de altă parte, instanței Uniunii să controleze, dacă este cazul, caracterul suficient al acestor indicii în această privință.

(a se vedea punctul 45)

3.      Atunci când Comisia efectuează o inspecție în incinta unei întreprinderi în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, ea este obligată să își limiteze cercetările la activitățile acestei întreprinderi referitoare la sectoarele indicate în decizia prin care se dispune inspecția și, prin urmare, odată ce a constatat, după verificare, că un document sau o informație nu ține de aceste activități, să se abțină de la utilizarea acestuia în cadrul investigației sale.

Astfel, în cazul în care Comisia nu ar fi supusă acestei limitări, mai întâi, aceasta ar avea în practică posibilitatea, de fiecare dată când se află în posesia unui indiciu care îi permite să bănuiască faptul că o întreprindere a săvârșit o încălcare a normelor de concurență într‑un domeniu precis al activităților sale, să efectueze o inspecție cu privire la ansamblul acestora și care are ca ultim scop descoperirea existenței oricărei încălcări a normelor menționate care a putut fi săvârșită de această întreprindere, ceea ce este incompatibil cu protecția sferei de activitate private a persoanelor juridice garantată ca drept fundamental într‑o societate democratică.

(a se vedea punctele 64 și 65)

4.      Astfel cum reiese din titlul Regulamentului nr. 1/2003, puterile conferite Comisiei prin acest regulament au ca obiect punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 CE și 82 CE. Aceste două dispoziții interzic anumite comportamente ale întreprinderilor în măsura în care acestea pot afecta comerțul dintre state membre și au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune. În consecință, Comisia nu își poate utiliza competențele de inspecție decât în vederea descoperirii unor astfel de comportamente. Comisia nu poate, așadar, să efectueze o inspecție în incinta unei întreprinderi dacă bănuiește existența unui acord sau a unei practici concertate ale cărei efecte au loc exclusiv pe una sau mai multe piețe situate în afara pieței comune. În schimb, nimic nu se opune examinării de către Comisie a unor documente referitoare la aceste piețe în vederea identificării unor comportamente care pot să afecteze comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune.

(a se vedea punctul 99)

5.      Autorii unui aviz juridic anexat la un memoriu al părților care nu sunt avocați ai părților sau persoane împuternicite corespunzător de acestea pentru a consulta dosarul nu pot fi considerați terți care nu au un drept de acces la dosar, în sensul articolului 5 alineatele (3) și (7) din Instrucțiunile pentru grefierul Tribunalului.

Astfel, această dispoziție impune ca o parte căreia i se acordă accesul la actele de procedură ale celorlalte părți să nu utilizeze acest drept decât în scopul apărării propriei cauze, orice alt scop fiind exclus.

Prin urmare, divulgarea actelor de procedură de către o parte unor terți într‑o situație în care aceste acte nu sunt transmise în scopul apărării cauzei acestei părți constituie un abuz de procedură. În schimb, articolul 5 alineatele (3) și (7) din Instrucțiunile pentru grefierul Tribunalului nu se opune ca o parte dintr‑o cauză să permită unui expert să consulte un act de procedură atunci când acest lucru are ca obiect facilitatea elaborării de către expertul menționat a unui document în scopul apărării cauzei acestei părți, utilizat exclusiv în vederea procedurii.

(a se vedea punctele 107-109)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 112 și 113)

7.      Orice inspecție dispusă în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 implică o selecție a documentelor ce trebuie examinate și, dacă este cazul, copiate, precum și o selecție a întrebărilor ce trebuie puse salariaților sau reprezentanților întreprinderilor în cauză legate de obiectul și de scopul inspecției. Or, decizia prin care se dispune inspecția este cea în temeiul căreia aceste întreprinderi sunt obligate să permită Comisiei să copieze documentele în cauză și să permită salariaților și reprezentanților lor să furnizeze explicațiile solicitate, iar nu un alt act distinct adoptat în cursul inspecției.

Este, prin urmare, necesar să se considere că copierea fiecărui document și formularea fiecărei întrebări intervenite în cursul unei inspecții nu pot fi considerate acte detașabile de decizia în temeiul căreia a fost dispusă inspecția, ci măsuri de executare a acestei decizii.

În consecință, decizia de a efectua copii‑imagini ale mai multor fișiere și ale unui hard disk pentru a le examina ulterior în birourile Comisiei, precum și decizia de a audia un salariat nu pot fi considerate acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 230 CE.

(a se vedea punctele 121, 125 și 132)

8.      Decizia prin care Comisia respinge cererea de protecție, în temeiul confidențialității comunicărilor dintre avocați și clienți, a documentelor a căror prezentare o solicitase în cursul unei verificări dispuse potrivit Regulamentului nr. 1/2003 produce efecte juridice față de întreprinderile respective în măsura în care Comisia refuză beneficiul unei protecții prevăzute de dreptul comunitar și decizia capătă un caracter definitiv și independent de decizia finală prin care se constată o încălcare a normelor de concurență.

Cu toate acestea, atunci când întreprinderea nu susține că documentele copiate de Comisie sau informațiile obținute de aceasta beneficiau de o protecție prevăzută de dreptul Uniunii asemănătoare celei conferite confidențialității comunicațiilor dintre avocați și clienți, Comisia, atunci când decide să copieze aceste documente și să solicite reclamantelor să furnizeze aceste informații, nu adoptă o decizie prin care le refuză reclamantelor beneficiul acestei protecții.

Într‑o astfel de situație, decizia Comisiei de a copia documente sau de a obține informații de la un salariat al întreprinderii nu poate fi considerată un act susceptibil să facă obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 230 CE.

(a se vedea punctele 128, 129 și 132)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 136)