Cauza T‑370/09
GDF Suez SA
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență — Înțelegeri — Piețele germană și franceză în sectorul gazului natural — Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE — Împărțirea pieței — Durata încălcării — Amenzi”
Sumarul hotărârii
1. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Criterii de apreciere — Obiect anticoncurențial — Constatare suficientă
[art. 81 alin. (1) CE]
2. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Criterii de apreciere — Intenția părților la un acord de a restrânge concurența — Element care nu este necesar — Luarea în considerare a unei astfel de intenții de către Comisie sau de către instanța Uniunii — Admisibilitate
[art. 81 alin. (1) CE]
3. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Acord care vizează restrângerea concurenței — Urmărirea simultană a unor obiective legitime — Irelevanță
[art. 81 alin. (1) CE]
4. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Acord care vizează restrângerea concurenței — Încheiere în interesul comercial sau necomercial al întreprinderilor — Irelevanță
[art. 81 alin. (1) CE]
5. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Criterii de apreciere — Obiect anticoncurențial — Luarea în considerare a contextului juridic și economic — Piață caracterizată printr‑un monopol legal sau de fapt — Perspective de liberalizare — Apreciere
[art. 81 alin. (1) CE]
6. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Criterii de apreciere — Calificarea unei întreprinderi drept concurent potențial — Criterii — Element esențial — Capacitatea întreprinderii de a intra pe piața relevantă — Piață caracterizată printr‑un monopol legal sau de fapt — Incidență
[art. 81 alin. (1) CE]
7. Acte ale instituțiilor — Motivare — Obligație — Conținut — Decizie de aplicare a normelor de concurență — Obligația de a examina toate aspectele de fapt și de drept invocate de persoanele interesate — Inexistență
(art. 81 CE, 82 CE și 235 CE)
8. Înțelegeri — Afectare a comerțului dintre statele membre — Criterii de apreciere — Acorduri sau practici care se raportează la o piață caracterizată prin lipsa oricărei concurențe potențiale
[art. 81 alin. (1) CE]
9. Înțelegeri — Încălcare complexă care prezintă elementele unui acord și elementele unei practici concertate — Calificare unică drept „acord și/sau practică concertată” — Admisibilitate — Consecințe cu privire la elementele de probă care trebuie strânse
[art. 81 alin. (1) CE]
10. Concurență — Procedură administrativă — Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări — Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia — Probă furnizată de un anumit număr de indicii și de coincidențe care atestă existența și durata unui comportament anticoncurențial continuu — Lipsa probei privind anumite perioade determinate din perioada globală considerată — Irelevanță
[art. 81 alin. (1) CE]
11. Concurență — Procedură administrativă — Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări — Mijloc de probă — Mijloace de probă scrise — Aprecierea valorii probante a unui document — Criterii — Documente interne ale unei întreprinderi
[art. 81 alin. (1) CE]
12. Concurență — Procedură administrativă — Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări — Decizie care se bazează pe mijloace de probă scrise — Obligații în materie de probă ale întreprinderilor care contestă existența încălcării
(art. 81 CE și 82 CE)
13. Dreptul Uniunii — Principii — Drepturi fundamentale — Prezumția de nevinovăție — Procedură în materie de concurență — Aplicabilitate
14. Înțelegeri — Practică concertată — Noțiune — Obiect sau efect anticoncurențial — Criterii de apreciere — Schimb de informații pe o piață oligopolistică puternic concentrată — Inadmisibilitate
[art. 81 alin. (1) CE]
15. Înțelegeri — Participare la reuniuni având un obiect anticoncurențial — Împrejurare care permite să se constate participarea la înțelegerea subsecventă — Obligații în materie de probă ale întreprinderii care contestă spiritul său anticoncurențial
[art. 81 alin. (1) CE]
16. Concurență — Procedură administrativă — Prescripție în materie de amenzi — Noțiunea „sancțiune” în sensul Regulamentului nr. 1/2003 — Sancțiuni pecuniare — Includere — Decizie de constatare a unei încălcări — Excludere
(art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 7 și 25)
17. Concurență — Procedură administrativă — Prescripție în materie de amenzi — Punct de plecare — Încălcare unică și continuă — Lipsa manifestării încălcării în anumite perioade din perioada globală considerată — Irelevanță
[art. 81 alin. (1) CE]
18. Concurență — Norme ale Uniunii — Domeniu de aplicare material — Comportament impus prin măsuri de stat — Excludere — Piață națională caracterizată printr‑un monopol legal contrar dreptului Uniunii — Lipsa unui cadru juridic care elimină orice posibilitate de comportament concurențial — Constatarea unei încălcări a normelor de concurență săvârșite de o întreprindere controlată de stat — Admisibilitate
(art. 81 CE și 82 CE)
19. Înțelegeri — Interzicere — Înțelegeri care continuă să producă efecte după încetarea lor formală — Aplicarea articolului 81 CE
[art. 81 alin. (1) CE]
20. Înțelegeri — Acorduri între întreprinderi — Întreprindere care a participat la un acord anticoncurențial — Comportament diferit de cel convenit în cadrul înțelegerii — Plângeri privind concurența exercitată de întreprindere — Circumstanțe care nu permit în mod necesar excluderea participării întreprinderii la acord
[art. 81 alin. (1) CE]
21. Înțelegeri — Practică concertată — Noțiune — Schimb de informații în cadrul unei înțelegeri — Operator care ia în considerare plângerile altui operator cu privire la concurența exercitată de el însuși — Includere
[art. 81 alin. (1) CE]
22. Înțelegeri — Practică concertată — Schimb de informații în cadrul unei înțelegeri sau în vederea pregătirii acesteia — Luarea în considerare a informațiilor schimbate — Prezumție
[art. 81 alin. (1) CE]
23. Concurență — Procedură administrativă — Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări — Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia — Încălcare unică și continuă pe două piețe naționale — Durată a încălcării distinctă pe fiecare dintre aceste piețe — Întinderea sarcinii probei
(art. 81 CE și 82 CE)
24. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Principiul egalității de tratament — Practica decizională a Comisiei — Caracter indicativ
[art. 81 alin. (1) CE și art. 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]
25. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Marjă de apreciere rezervată Comisiei — Creșterea nivelului general al amenzilor — Admisibilitate — Încălcarea principiului neretroactivității pedepselor — Inexistență
[art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]
26. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Respectarea principiului proporționalității — Lipsa sancțiunii împotriva unui operator economic — Împrejurare care nu poate împiedica, în sine, aplicarea unei amenzi autorului unei încălcări de aceeași natură
[art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]
27. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Gravitatea încălcării — Elemente de apreciere — Încălcări de o gravitate deosebită — Împărțirea pieței
[art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 19, 21 și 23]
28. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie — Calculul cuantumului de bază al amenzii — Determinarea procentajului din valoarea vânzărilor întreprinderii — Criterii
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 22 și 25]
29. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Circumstanțe atenuante — Comportament diferit de cel convenit în cadrul înțelegerii — Participare redusă — Condiții — Întinderea sarcinii probei
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29 al treilea paragraf]
30. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Circumstanțe atenuante — Comportament anticoncurențial autorizat sau încurajat de autoritățile publice — Piață națională caracterizată printr‑un monopol legal și care se află în faza de liberalizare — Criterii de apreciere
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29 al cincilea paragraf]
31. Concurență — Amenzi — Cuantum — Puterea de apreciere a Comisiei — Control jurisdicțional — Competență de fond — Efect
(art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 62 și 63)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 64)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 65 și 74)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 70)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 77‑80)
6. Articolul 81 alineatul (1) CE este aplicabil numai în sectoarele deschise concurenței, având în vedere condițiile prevăzute de acest text referitoare la afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și la repercusiunile asupra concurenței. Examinarea condițiilor de concurență ține seama nu numai de concurența existentă între întreprinderile deja prezente pe piața relevantă, ci și de concurența potențială. În această privință, dacă intenția unei întreprinderi de a intra pe o piață este eventual relevantă pentru a verifica dacă poate fi considerată un concurent potențial pe piața respectivă, elementul esențial pe care trebuie să fie întemeiată o astfel de calificare îl reprezintă totuși capacitatea acesteia de a intra pe piața respectivă.
În ceea ce privește o piață națională caracterizată prin existența unor monopoluri teritoriale de fapt, împrejurarea că nu există, pe această piață, un monopol legal este lipsită de pertinență. Într‑adevăr, pentru a stabili dacă pe o piață există o concurență potențială, Comisia trebuie să examineze posibilitățile reale și concrete ca întreprinderile în cauză să concureze între ele sau ca un concurent nou să poată intra pe această piață și să concureze întreprinderile deja existente. Această examinare a Comisiei trebuie efectuată pe o bază obiectivă a acestor posibilități, astfel încât este lipsită de efect împrejurarea că ele sunt excluse din cauza unui monopol a cărui origine se află direct în reglementarea națională sau, indirect, în situația de fapt care decurge din punerea în aplicare a acesteia.
Pe de altă parte, posibilitatea pur teoretică a unei intrări a unei societăți pe o astfel de piață nu este suficientă pentru a demonstra existența unei asemenea concurențe.
(a se vedea punctele 81, 82, 84, 95, 98 și 99)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 117 și 195)
8. Articolul 81 alineatul (1) CE se aplică numai acordurilor susceptibile să afecteze comerțul dintre statele membre.
Un efect asupra schimburilor comerciale intracomunitare rezultă în general din reunirea mai multor factori care, considerați în mod izolat, nu ar fi în mod necesar determinanți. Pentru a verifica dacă o înțelegere afectează în mod semnificativ comerțul dintre statele membre, aceasta trebuie examinată în contextul său economic și juridic. În această privință, este puțin important dacă influența unei înțelegeri asupra schimburilor comerciale este defavorabilă, neutră sau favorabilă. Astfel, o restrângere a concurenței este de natură să afecteze comerțul dintre statele membre atunci când este susceptibilă să deturneze fluxurile comerciale de la orientarea pe care ar fi avut‑o în alte condiții.
În plus, capacitatea unei înțelegeri de a afecta comerțul dintre statele membre, și anume efectul său potențial, este suficientă pentru ca aceasta să intre în domeniul de aplicare al articolului 81 CE, nefiind necesară demonstrarea unei atingeri efective a schimburilor comerciale. Este însă necesar ca efectul potențial al înțelegerii asupra comerțului interstatal să fie sensibil sau, cu alte cuvinte, înțelegerea să nu fie nesemnificativă.
Pe de altă parte, o înțelegere care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru are ca efect, prin chiar natura sa, consolidarea împărțirii piețelor la nivel național, împiedicând astfel întrepătrunderea economică dorită de tratat.
În ceea ce privește piețele naționale caracterizate printr‑un monopol legal sau de fapt, întrucât Comisia nu a demonstrat existența unei concurențe potențiale pe astfel de piețe, aceasta nu poate considera că acordurile sau practicile privind aceste piețe sunt susceptibile să aibă un efect sensibil asupra schimburilor comerciale dintre statele membre.
(a se vedea punctele 122‑126)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 133‑135)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 136‑138, 141, 151, 155, 156, 220, 221, 223 și 228)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 161, 172 și 224‑226)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 178 și 264)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 202 și 203)
14. O practică concertată vizează o formă de coordonare între întreprinderi care, fără să fi mers până la realizarea unei convenții propriu‑zise, substituie în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică între acestea. Criteriile de coordonare și de cooperare care constituie o practică concertată trebuie interpretate în lumina concepției inerente dispozițiilor tratatului referitoare la concurență, potrivit cărora orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună.
Deși cerința autonomiei nu exclude dreptul operatorilor economici de a se adapta în mod inteligent la comportamentul constatat sau prevăzut al concurenților lor, aceasta se opune totuși în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între acești operatori de natură fie să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, fie să dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care întreprinderea însăși este decisă sau preconizează să îl adopte pe piață, atunci când contactele au drept obiect sau drept efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața relevantă, ținând seama de natura produselor sau a prestațiilor furnizate, de importanța și de numărul întreprinderilor, precum și de volumul acelei piețe.
Pe o piață de oligopol foarte concentrată, schimbul de informații este de natură să permită întreprinderilor să cunoască pozițiile de pe piață și strategia comercială a concurenților lor și să modifice, astfel, în mod vizibil concurența care subzistă între operatorii economici. Informațiile schimbate nu trebuie să privească în mod necesar informații detaliate. În contextul unei piețe oligopolistice, schimbul de informații, având chiar un caracter general, care s‑a referit în special la strategia comercială a unei întreprinderi este în măsură să aducă atingere concurenței. În plus, în măsura în care întreprinderea participantă la concertare rămâne activă pe piața relevantă, prezumția legăturii de cauzalitate dintre concertare și comportamentul acestei întreprinderi pe piața respectivă este aplicabilă chiar dacă respectiva concertare nu se întemeiază decât pe o singură reuniune a întreprinderilor respective.
Prin urmare, într‑un asemenea context, împrejurarea că întreprinderile nu au schimbat informații privind costurile, prețurile, marjele, volumele vândute sau clienții nu este pertinentă, din moment ce este suficient, în contextul unei piețe oligopolistice foarte concentrate, să fi existat un schimb de informații.
(a se vedea punctele 211‑213, 247 și 249)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 215)
16. În cadrul unei proceduri în materie de concurență, o decizie de constatare a unei încălcări nu constituie o sancțiune în sensul articolului 25 din Regulamentul nr. 1/2003 și, prin urmare, nu este avută în vedere de prescripția prevăzută de această dispoziție. Într‑adevăr, capitolul VI din Regulamentul nr. 1/2003, care privește sancțiunile, are în vedere numai amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu și nicio dispoziție din acest regulament nu permite să se considere că deciziile Comisiei, prevăzute la articolul 7 din acesta, prin care se constată existența unei încălcări a dispozițiilor articolului 81 CE sau 82 CE se încadrează la sancțiunile amintite în capitolul menționat. Astfel, prescrierea competenței de a aplica amenzi și penalități cu titlu cominatoriu nu poate implica prescrierea competenței implicite de a constata încălcarea.
(a se vedea punctul 272)
17. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 275)
18. Articolele 81 CE și 82 CE nu vizează decât comportamente anticoncurențiale care au fost adoptate de întreprinderi din proprie inițiativă. În măsura în care o legislație națională impune întreprinderilor un comportament anticoncurențial sau creează un cadru juridic care elimină, în sine, orice posibilitate de comportament concurențial din partea acestora, articolele 81 CE și 82 CE nu sunt aplicabile. Într‑adevăr, într‑o astfel de situație, restrângerea concurenței nu își are cauza în comportamente autonome ale întreprinderilor, după cum se prevede prin aceste dispoziții. În schimb, articolele 81 CE și 82 CE sunt aplicabile dacă se constată că legislația națională nu împiedică întreprinderile să aibă un comportament autonom care să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența.
Astfel, în privința unei piețe naționale caracterizate prin existența unui monopol legal, Comisia poate constata existența unei încălcări a articolului 81 CE în condițiile în care statul membru în cauză nu a transpus în termenul legal o directivă vizând crearea unei piețe concurențiale, iar reglementarea națională, deși este încă formal în vigoare, nu se mai poate considera, în practică, drept impunând comportamentul anticoncurențial sau creând un cadru juridic care, în sine, elimină orice posibilitate de comportament concurențial din partea întreprinderilor.
Autoritățile naționale au obligația să nu aplice, începând cu data expirării termenului de transpunere a unei directive, al cărei obiectiv era de a crea o piață concurențială, toate dispozițiile contrare acesteia. În special, aceste autorități nu puteau să invoce astfel de dispoziții față de concurenții unei întreprinderi care doresc să intre pe piața națională. Astfel, supremația dreptului Uniunii impune inaplicabilitatea oricărei dispoziții dintr‑o lege națională contrare unei norme a Uniunii, indiferent dacă este anterioară sau ulterioară acesteia din urmă. În plus, printre entitățile față de care se pot invoca dispozițiile unei directive de natură a avea efecte directe figurează un organism care, indiferent de forma sa juridică, a fost însărcinat în temeiul unui act al autorității publice să îndeplinească, sub controlul acesteia din urmă, un serviciu de interes public și care dispune, în acest scop, de puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile în relațiile dintre particulari.
(a se vedea punctele 312‑314, 317 și 323)
19. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 326)
20. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 354 și 355)
21. În materie de concurență, atunci când un operator economic își asumă plângerile pe care i le adresează un alt operator economic în legătură cu concurența pe care i‑o fac acestuia din urmă produsele pe care le vinde, comportamentul persoanelor interesate constituie o practică concertată.
(a se vedea punctul 357)
22. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 363)
23. Din moment ce o decizie a Comisiei prin care se aplică o amendă pentru încălcarea normelor de concurență realizează o distincție între durata încălcării pe o piață națională și cea pe o piață învecinată, Comisia trebuie să furnizeze dovezile necesare care să permită să se demonstreze corespunzător cerințelor legale existența încălcării pe cele două piețe și în cele două perioade invocate. Astfel, Comisiei îi revine sarcina probei cu privire la existența încălcării și, prin urmare, cu privire la durata acesteia.
Aceste considerații nu sunt repuse în discuție de împrejurarea că încălcarea constituie o încălcare unică și continuă. Astfel, această circumstanță cu privire la natura încălcării constatate nu are influență asupra faptului că, din moment ce Comisia a menționat în mod expres, în partea dispozitivă a deciziei atacate, o durată a încălcării diferită pe fiecare dintre piețele vizate de încălcare, aceasta avea obligația să demonstreze corespunzător cerințelor legale duratele astfel reținute.
(a se vedea punctele 374 și 375)
24. Practica decizională anterioară a Comisiei nu constituie, în sine, cadrul juridic pentru amenzile în materie de concurență, dat fiind că acesta este definit numai în Regulamentul nr. 1/2003, precum și în Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, deciziile referitoare la alte cauze nu prezintă decât un caracter indicativ în ceea ce privește existența unei eventuale discriminări, având în vedere că este puțin verosimil ca împrejurările proprii acestora, precum piețele, produsele, întreprinderile și perioadele avute în vedere, să fie identice.
Cu toate acestea, respectarea principiului egalității de tratament, care se opune ca situații comparabile să fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să fie tratate în mod identic, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv, se impune Comisiei atunci când aplică o amendă unei întreprinderi pentru încălcarea normelor de concurență, precum oricărei instituții în întreaga sa activitate.
Nu este mai puțin adevărat că deciziile anterioare ale Comisiei în materia amenzilor nu pot fi pertinente din perspectiva respectării principiului egalității de tratament decât dacă se demonstrează că datele privind împrejurările din cauzele referitoare la aceste alte decizii, cum ar fi piețele, produsele, țările, întreprinderile și perioadele vizate, sunt comparabile cu cele din cauză.
(a se vedea punctele 385‑387)
25. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 397)
26. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 398)
27. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 414‑416, 420 și 421)
28. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 427, 428, 430 și 431)
29. Din cuprinsul punctului 29 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 rezultă că, în cadrul unei proceduri inițiate pentru încălcări ale normelor de concurență, cuantumul de bază al amenzii poate fi redus în special atunci când comportamentul anticoncurențial a fost autorizat sau încurajat de autoritățile publice ori de reglementare sau atunci când întreprinderea în cauză face dovada că participarea sa la încălcare este extrem de redusă și demonstrează astfel că, în perioada în care a fost parte la acordurile care au determinat încălcarea respectivă, s‑a sustras efectiv de la aplicarea acestora, adoptând un comportament concurențial pe piață.
Pentru a beneficia de circumstanța atenuantă legată de o participare redusă la o încălcare, o întreprindere trebuie să demonstreze că, în perioada în care a aderat la acordurile care au condus la încălcarea menționată, s‑a sustras în mod efectiv de la aplicarea acesteia prin adoptarea unui comportament concurențial pe piață sau, cel puțin, că a încălcat în mod clar și în mare măsură obligațiile privind punerea în aplicare a înțelegerii, astfel încât a perturbat însăși funcționarea acesteia. Cu alte cuvinte, aceasta trebuie să demonstreze că nu a aplicat acordurile în litigiu, având în această privință un comportament pe piață susceptibil să împiedice efectele anticoncurențiale ale încălcării constatate.
În această privință, o întreprindere care, în pofida concertării cu concurenții săi, desfășoară o politică mai mult sau mai puțin independentă pe piață poate pur și simplu să încerce să utilizeze înțelegerea în favoarea sa. În aceste condiții, faptul că o întreprindere a încercat să eludeze o restrângere nu permite demonstrarea unui comportament pe piață susceptibil să împiedice efectele anticoncurențiale ale încălcării constatate.
(a se vedea punctele 436, 439 și 441)
30. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 447‑451)
31. Dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, care nu permite decât respingerea acțiunii în anulare sau anularea actului atacat, competența de fond conferită Tribunalului, în aplicarea articolului 229 CE, de articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 autorizează această instanță să substituie prin propria apreciere pe cea a Comisiei și, în consecință, să reformeze actul atacat, chiar și în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, în special prin modificarea amenzii aplicate atunci când problema cuantumului acesteia este supusă aprecierii sale.
În această privință, Tribunalul nu este ținut de calculele Comisiei, nici de liniile directoare ale acesteia atunci când se pronunță în temeiul competenței sale de fond, ci trebuie să efectueze propria apreciere, ținând seama de toate împrejurările cauzei.
(a se vedea punctele 461 și 462)