Cauza C‑519/20
Landkreis Gifhorn
(cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hannover)
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 martie 2022
„Trimitere preliminară – Politica privind imigrarea – Directiva 2008/115/CE – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Articolul 16 alineatul (1) – Efect direct – Centru specializat de cazare – Noțiune – Luare în custodie publică într‑un penitenciar – Condiții – Articolul 18 – Situație de urgență – Noțiune – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Control jurisdicțional efectiv”
1. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Centru specializat de cazare – Noțiune – Secție specifică a unui penitenciar – Clădiri specifice izolate de cele în care sunt cazați deținuții obișnuiți – Includere – Condiții – Inexistența unei captivități într‑un mediu carceral – Respectarea drepturilor fundamentale și a drepturilor prevăzute de directiva menționată
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 și art. 52 alin. (3); Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (3), art. 15 alin. (1) și art. 16 și 17]
(a se vedea punctele 35-38, 41-46 și 57 și dispozitiv 1)
2. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Centru specializat de cazare – Loc și condiții adecvate de luare în custodie publică – Apreciere ce revine instanței naționale – Elemente care trebuie luate în considerare
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1)]
(a se vedea punctele 48-56)
3. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Situație de urgență – Luare în custodie publică și prelungirea luării în custodie publică într‑un penitenciar – Control jurisdicțional – Întindere – Verificarea respectării condițiilor unei astfel de luări în custodie publică sau ale unei astfel de prelungiri – Includere
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 18)
(a se vedea punctele 63-65 și 67 și dispozitiv 2)
4. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Obligația de a asigura executarea unei măsuri de luare în custodie publică, ca regulă generală, într‑un centru specializat de cazare – Excepție – Luare temporară în custodie publică într‑un penitenciar – Situație de urgență – Resortisanți ai unor țări terțe luați în custodie publică separat de deținuții obișnuiți – Admisibilitate – Condiții
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6; Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (13) și (16), art. 15, 16 și 17 și art. 18 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 69, 71-74 și 78-98)
5. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Reglementare națională care permite o luare temporară în custodie publică într‑un penitenciar, separat de deținuții obișnuiți – Nerespectarea condițiilor prevăzute de directiva menționată – Obligațiile instanțelor naționale – Obligația de a lăsa neaplicată orice dispoziție națională contrară dreptului Uniunii
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 16 alin. (1) și art. 18 alin. (1)]
(a se vedea punctele 99, 100, 102 și 103 și dispozitiv 3)
Rezumat
K, resortisant pakistanez aflat în situație de ședere ilegală în Germania, a fost luat, în luna august 2020, în custodie publică în scopul îndepărtării în secțiunea din Langenhagen (Germania) a penitenciarului din Hanovra (Germania). Această luare în custodie publică, inițial limitată până la sfârșitul lunii septembrie 2020, a fost prelungită, prin decizia Amtsgericht Hannover (Tribunalul Districtual din Hanovra, Germania), până în luna noiembrie 2020. Sesizată de K cu o acțiune împotriva acestei decizii, instanța menționată ridică problema legalității luării în custodie publică a acestuia în raport cu cerințele impuse de Directiva 2008/115(1). Ea arată că, pe o anumită perioadă a luării în custodie în cauză, secția din Langenhagen găzduia, în clădiri distincte, pe de o parte, persoane luate în custodie publică în scopul îndepărtării și, pe de altă parte, deținuți obișnuiți. Același personal penitenciar intervine în această secție pentru a se ocupa atât de persoanele condamnate, cât și de persoanele luate în custodie publică în scopul îndepărtării. Pe de altă parte, deși această secțiune are propria sa directoare, ea este legată din punct de vedere administrativ de penitenciarul din Hanovra, care este plasat, în integralitatea sa, sub supravegherea ministrului justiției.
În lumina acestor împrejurări, Tribunalul Districtual din Hanovra a decis să sesizeze Curtea cu întrebări preliminare privind Directiva 2008/115. Curții i se solicită să precizeze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o unitate de luare în custodie publică pentru a putea fi considerată un „centru specializat de cazare”, adecvat, în conformitate cu directiva menționată, pentru luarea în custodie publică a resortisanților țărilor terțe aflați în așteptarea îndepărtării, precum și condițiile și controlul jurisdicțional necesar atunci când un stat membru procedează, prin derogare, la o luare în custodie publică a acestor resortisanți într‑un penitenciar.
Aprecierea Curții
În primul rând, în ceea ce privește noțiunea de „centru specializat de cazare”, în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2008/115, Curtea arată că condițiile de luare în custodie publică într‑un asemenea centru trebuie să prezinte anumite particularități în raport cu condițiile de executare a pedepselor privative de libertate în penitenciare. Astfel, luarea în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe în scopul îndepărtării nu este destinată decât să asigure efectivitatea procedurii de returnare și nu urmărește nicio finalitate punitivă. Prin urmare, condițiile de luare în custodie publică într‑un astfel de centru trebuie să fie de așa natură încât să evite, pe cât posibil, ca luarea în custodie publică să se asemene cu o captivitate într‑un mediu carceral, proprie unei detenții în scopuri punitive. În plus, atât drepturile garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cât și drepturile consacrate la articolul 16 alineatele (2)-(5) și la articolul 17 din Directiva 2008/115 trebuie respectate.
În ceea ce privește aprecierea locului și a condițiilor de luare în custodie publică în speță, Curtea arată că aceasta este de competența instanței de trimitere. Cu toate acestea, Curtea precizează, printre altele, că legătura administrativă a unui loc de luare în custodie publică cu o autoritate care dispune de asemenea de competențe în privința penitenciarelor nu este suficientă pentru a exclude că este vorba despre un „centru specializat de cazare”. Situația este aceeași în ceea ce privește simplul fapt că o parte separată a unui complex în care sunt reținuți resortisanții țărilor terțe în scopul îndepărtării primește persoane condamnate, cu condiția, printre altele, ca o separare să fie garantată efectiv. În plus, instanța de trimitere trebuie să acorde o atenție deosebită amenajării localurilor dedicate în mod specific luării în custodie publică a resortisanților țărilor terțe, normelor care precizează condițiile lor de luare în custodie publică, precum și calificării specifice și atribuțiilor personalului însărcinat cu supravegherea luării în custodie publică și a unității în care se desfășoară aceasta.
În al doilea rând, Curtea precizează în ce condiții un stat membru poate prevedea temporar o luare în custodie publică a resortisanților țărilor terțe, în scopul îndepărtării, într‑un penitenciar, derogând astfel de la principiul luării în custodie publică într‑un centru specializat.
Pe de o parte, o astfel de derogare se poate justifica în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Directiva 2008/115, atât timp cât nu se poate aștepta în mod rezonabil din partea statului membru în cauză să pună capăt sarcinii dificile și neprevăzute, care continuă să afecteze capacitățile tuturor centrelor sale specializate de cazare, din cauza numărului excepțional de mare de resortisanți ai unor țări terțe care fac obiectul unei decizii prin care se dispune luarea lor în custodie publică în scopul îndepărtării. O reexaminare periodică a situației poate fi necesară în această privință. Pe de altă parte, o astfel de luare în custodie publică într‑un penitenciar este exclusă dacă se dovedește incompatibilă cu o eventuală situație de vulnerabilitate a resortisantului în cauză al unei țări terțe. În orice caz, aceasta este exclusă și atunci când un loc este disponibil în unul dintre centrele specializate de cazare din statul membru în cauză sau atunci când poate fi avută în vedere o măsură mai puțin coercitivă. În sfârșit, condițiile de luare în custodie publică trebuie distinse, în măsura posibilului, de condițiile de detenție aplicabile persoanelor condamnate penal.
Pe de altă parte, în temeiul articolului 16 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2008/115, luarea în custodie publică într‑un penitenciar se poate justifica, în mod excepțional, din cauza unei saturări totale, bruște și temporare a tuturor centrelor specializate de cazare din statul membru în cauză, cu condiția ca resortisantul în cauză al unei țări terțe să fie separat de deținuții obișnuiți și să rezulte, în mod evident, că nicio măsură mai puțin coercitivă nu este suficientă pentru a garanta efectivitatea procedurii sale de returnare. O luare în custodie publică într‑un penitenciar întemeiată pe această dispoziție nu poate fi dispusă decât pentru o perioadă scurtă și încetează să fie justificată atunci când saturarea centrelor specializate de cazare persistă mai mult de câteva zile sau se repetă în mod sistematic și la intervale scurte. În sfârșit, drepturile fundamentale garantate de cartă și drepturile consacrate la articolul 16 alineatele (2)-(5) și la articolul 17 din Directiva 2008/115 trebuie respectate pe toată durata luării în custodie publică.
În cazul în care condițiile ipotezelor citate anterior nu sunt îndeplinite, iar reglementării naționale în cauză nu i se poate da o interpretare conformă cu dreptul Uniunii, principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței naționale să înlăture aplicarea acestei reglementări.
În sfârșit, în al treilea rând, Curtea examinează întinderea controlului jurisdicțional ce revine unei instanțe naționale atunci când este sesizată cu o cerere de luare în custodie publică, într‑un penitenciar, a unui resortisant al unei țări terțe în scopul îndepărtării sau cu o cerere de prelungire a unei astfel de măsuri de luare în custodie publică, în temeiul articolului 18 din Directiva 2008/115. În lumina dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă, garantat la articolul 47 din cartă, această instanță trebuie să poată verifica respectarea condițiilor impuse de acest articol 18. În acest scop, ea trebuie, printre altele, să se poată pronunța asupra oricărui element de fapt și de drept pertinent, această competență neputând fi limitată numai la elementele prezentate de autoritatea administrativă în cauză.