Cauza T‑137/09

Nike International Ltd

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale R10 – Marcă națională verbală R10 neînregistrată – Cesiunea mărcii naționale – Viciu de procedură”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței comunitare – Condiție de admisibilitate – Motive care se referă numai la deciziile camerelor de recurs

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 63 alin. (1)]

2.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac introdusă împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului – Cesiunea mărcii anterioare după depunerea opoziției și înainte de adoptarea deciziei de către Oficiu – Examinare de către camera de recurs a calității procesuale active a cesionarului

3.      Marcă comunitară – Transfer al dreptului de proprietate intelectuală – Dovada transferului dreptului național anterior – Transpunerea normei 31 alineatul (6) din Regulamentul nr. 2868/95 în privința cesiunii mărcilor naționale

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 31 alin. (6)]

1.      În temeiul articolului 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, numai deciziile camerelor de recurs pot forma obiectul unei acțiuni în fața instanței comunitare, astfel încât, în cadrul unei astfel de acțiuni, sunt admisibile numai motivele care se referă la însăși decizia camerei de recurs. În consecință, trebuie respinse ca inadmisibile motivele întemeiate pe încălcarea unui act administrativ printr‑o decizie a unei divizii de opoziție.

(a se vedea punctul 13)

2.      Atunci când, ca urmare a unei cesiuni după depunerea unei opoziții, copia certificatului de înregistrare a mărcii pe care se întemeiază opoziția menționează ca titulară o societate diferită de cea care a introdus o cale de atac împotriva deciziei unei divizii de opoziție prin care se respinge opoziția, calea de atac nu este admisibilă pe baza prezumției că marca anterioară a fost transferată persoanei care a introdus calea de atac. Astfel, camera de recurs poate examina în mod legal calitatea procesuală activă a acesteia.

Astfel, spre deosebire de ipoteza în care cesiunea are loc înainte de formularea opoziției, în situația în care cesiunea mărcii invocate are loc după depunerea opoziției și înainte ca Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci desene și modele industriale) să adopte decizia sa definitivă, acesta din urmă trebuie să asigure protejarea drepturilor părții care a formulat inițial opoziția sau cererea de înregistrare a unei mărci, admiterea cesionarului mărcii având ca scop finalizarea din punctul de vedere al părții menționate a unei proceduri pe care aceasta a inițiat‑o. Pe de altă parte, camera de recurs este obligată să se asigure că persoana care a introdus calea de atac are calitate procesuală activă în cadrul unei căi de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție.

(a se vedea punctul 17)

3.      În lipsa unei dispoziții legale referitoare la dovada transferului dreptului național anterior invocat în susținerea unei opoziții, Liniile directoare ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci desene și modele industriale) – pe care acesta este, în principiu, obligat să le respecte – se inspiră, în această privință, din dispozițiile prevăzute de norma 31 alineatul (6) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară. Astfel, aceste linii directoare, în „Partea 1: Aspecte privind procedura” din „Partea C: Opoziția”, prevăd că, dacă noul titular al dreptului național anterior „informează Oficiul cu privire la transfer, dar nu face dovada (suficientă) referitoare la acest transfer, procedura de opoziție trebuie să fie suspendată și noul titular dispune de un termen de două luni pentru a dovedi transferul”. Această aplicare a normei 31 alineatul (6) din Regulamentul nr. 2868/95 în privința cesiunii mărcilor naționale nu poate fi contestată, întrucât, în situația în care dreptul național nu prevede o procedură de înregistrare a transferului de proprietate asupra mărcilor înregistrate, analiza pe care o efectuează divizia de opoziție sau camera de recurs în scopul de a verifica faptul că transferul mărcii invocate în susținerea opoziției a avut loc în mod efectiv este, în esență, identică cu cea efectuată de organul Oficiului competent pentru a examina cererile de transfer referitoare la mărcile comunitare. Pe de altă parte, chiar dacă această procedură privește în mod explicit mărcile naționale înregistrate, ea trebuie să se aplice, prin analogie, în privința transferului mărcilor naționale neînregistrate, tipul de analiză care trebuie realizată de Oficiu fiind identică.

(a se vedea punctul 24)