HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
9 iunie 2010(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale RIOJAVINA – Marcă comunitară colectivă figurativă anterioară RIOJA – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑138/09,
Félix Muñoz Arraiza, cu domiciliul în Logroño (Spania), reprezentat de J. Grimau Muñoz și J. Villamor Muguerza, avocați,
reclamant,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul J. F. Crespo Carrillo, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenient în fața Tribunalului, fiind
Consejo Regulador de la Denominación de Origen Calificada Rioja, cu sediul în Logroño, reprezentat de J. I. Martínez De Torre, avocat,
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 29 ianuarie 2009 (cauza R 721/2008‑2) privind o procedură de opoziție între Consejo Regulador de la Denominación de Origen Calificada Rioja și domnul Félix Muñoz Arraiza,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii M. Vilaras (raportor), președinte, M. Prek și V. M. Ciucă, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 7 aprilie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 28 iulie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientului depus la grefa Tribunalului la 17 iulie 2009,
având în vedere că nicio cerere de stabilire a unei ședințe de judecată nu a fost formulată de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 12 noiembrie 2004, reclamantul, domnul Félix Muñoz Arraiza, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal RIOJAVINA.
3 Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat această înregistrare fac parte din clasele 29, 30 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, după limitarea intervenită în cursul procedurii în fața OAPI, următoarei descrieri:
– clasa 29: „Conserve, uleiuri și grăsimi comestibile din Rioja”;
– clasa 30: „Oțeturi, cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea, făină și preparate din cereale, pâine, patiserie și cofetărie, înghețată, miere, sirop de melasă, drojdie, praf de copt, sare, muștar, sosuri (inclusiv sosuri pentru salate), condimente, gheață”;
– clasa 35: „Agenții de distribuție exclusivă, reprezentanțe, vânzare cu ridicata și cu amănuntul, import‑export, toate în legătură cu conserve, uleiuri și grăsimi comestibile, oțeturi, cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea, făină și preparate din cereale, pâine, patiserie și cofetărie, înghețată, miere, sirop de melasă, drojdie, praf de copt, sare, muștar, sosuri (inclusiv sosuri pentru salate), condimente și gheață”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 44/2005 din 31 octombrie 2005.
5 La 9 noiembrie 2005, intervenientul, Consejo Regulador de la Denominación de Origen Calificada Rioja (denumit în continuare „CRD”), a formulat opoziție în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009) împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele vizate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția era întemeiată pe următoarele mărci anterioare:
– marca comunitară colectivă nr. 226118, reprodusă în continuare:
– marca internațională nr. 655291, reprodusă în continuare:
– celelalte mărci nr. 1310420, 1697823, 1697824, 1762252, 1762253, 1805183, 1927658, 2114068, 2114069, 2196310, 2261844, 188572, 6/1983, 92335, 470948, 177233, 655291 și 1511318.
7 Opoziția, întemeiată pe toate produsele și serviciile desemnate de înregistrările anterioare și, mai exact, în ceea ce privește prezenta acțiune, pe vinuri, cuprinse în clasa 33, era îndreptată împotriva tuturor produselor și serviciilor avute în vedere de cererea de înregistrare a mărcii.
8 În susținerea opoziției, CRD a invocat în special motivul relativ de refuz prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
9 La 19 martie 2008, divizia de opoziție, în temeiul acestei dispoziții, a admis în parte opoziția, în măsura în care aceasta era îndreptată împotriva următoarelor produse și servicii avute în vedere de cererea de înregistrare a mărcii:
– oțeturi, cuprinse în clasa 30;
– agenții de distribuție exclusivă, reprezentanțe, vânzare cu ridicata și cu amănuntul, import‑export, toate în legătură cu oțeturile, cuprinse în clasa 35.
10 Divizia de opoziție a respins opoziția pentru toate celelalte produse și servicii avute în vedere de cererea de înregistrare a mărcii, ca urmare a lipsei similitudinii între aceste produse și aceste servicii și produsele desemnate de mărcile anterioare.
11 La 5 mai 2008, reclamantul a introdus o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva deciziei diviziei de opoziție, în măsura în care această decizie admitea în parte opoziția în ceea ce privește anumite produse și servicii.
12 Prin Decizia din 29 ianuarie 2009 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI, confirmând poziția diviziei de opoziție, a respins această cale de atac.
13 În ceea ce privește compararea produselor și serviciilor, camera de recurs a considerat, precum divizia de opoziție, că exista un grad scăzut de similitudine între oțeturi și vinuri. În plus, aceasta a considerat că agențiile de distribuție exclusivă, reprezentanțele, vânzarea cu ridicata și cu amănuntul, importul și exportul, toate în legătură cu oțeturile, prezentau de asemenea un grad de similitudine scăzut cu vinurile, pentru motivele indicate de divizia de opoziție în decizia sa și necontestate în fața camerei de recurs de reclamant.
14 În ceea ce privește compararea semnelor, camera de recurs, luând în considerare numai marca comunitară colectivă anterioară nr. 226118, pentru motivul că această marcă desemnează aceleași produse și deține același element dominant „rioja” precum marca internațională anterioară nr. 655291, a confirmat aprecierea diviziei de opoziție potrivit căreia mărcile în conflict prezintă un grad ridicat de similitudine pe plan vizual, fonetic și conceptual.
15 Camera de recurs a considerat că gradul scăzut de similitudine între produsele și serviciile desemnate era compensat de gradul ridicat de similitudine între mărcile în conflict, astfel încât consumatorul european putea fi determinat cu ușurință să creadă că oțeturile și serviciile în cauză, comercializate sub marca RIOJAVINA, provin de la aceleași întreprinderi proprietare de crame producătoare de vinuri comercializate sub marca anterioară nr. 226118, risc cu atât mai ridicat cu cât vinurile de Rioja se bucură de renume.
16 Camera de recurs a arătat că împrejurarea potrivit căreia reclamantul ar fi titularul unei mărci spaniole anterioare RIOJAVINA pentru a desemna oțeturile, identică cu marca comunitară solicitată, nu ar constitui un obstacol pentru ca marca anterioară nr. 226118 a CRD să fie calificată drept marcă anterioară mărcii comunitare solicitate și să dețină eficacitatea juridică aferentă acestei calificări, nici nu ar împiedica CRD să invoce această marcă anterioară ca temei al opoziției.
17 În ceea ce privește faptul invocat că marca spaniolă RIOJAVINA a reclamantului ar fi coexistat cu marca anterioară nr. 226118 a CRD, acesta nu ar însemna că nu a existat o confuzie în Spania și, mai ales, nu ar atesta că nu poate exista un risc de confuzie în alte state membre ale Uniunii Europene.
Concluziile părților
18 Reclamantul solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, admițându‑se înregistrarea mărcii solicitate pentru clasele 29, 30 și 35;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
19 OAPI și CRD solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
20 Reclamantul invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
21 Cu titlu preliminar, trebuie să se arate că, în temeiul admiterii numai în parte a opoziției de către OAPI și al limitării aprecierilor camerei de recurs, pentru motive de economie a procedurii, la compararea mărcii solicitate numai cu marca anterioară nr. 226118, prezenta acțiune privește numai existența unui risc de confuzie între marca verbală RIOJAVINA, solicitată pentru „oțeturi”, cuprinse în clasa 30, și „agenții de distribuție exclusivă, reprezentanțe, vânzare cu ridicata și cu amănuntul, import‑export, toate în legătură cu oțeturile”, cuprinse în clasa 35, pe de o parte, și marca anterioară nr. 226118 a CRD, înregistrată pentru vin, cuprins în clasa 33, pe de altă parte.
22 Marca anterioară nr. 226118 este o marcă comunitară colectivă în sensul articolului 64 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 66 din Regulamentul nr. 207/2009). În conformitate cu dispozițiile coroborate ale articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 și ale articolului 64 alineatul (3) din același regulament [devenit articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009], această marcă beneficiază, precum orice marcă comunitară, de protecția împotriva oricărei atingeri ce ar rezulta din înregistrarea unei mărci comunitare care presupune un risc de confuzie.
23 Reclamantul arată totuși că, în speță, nu se pune problema unui risc de confuzie. Astfel, în primul rând, întrucât CRD este o entitate administrativă și, mai exact, un organ deconcentrat al Ministerului Mediului Ambiant și al Mediului Rural și Marin spaniol, însărcinat cu asigurarea calității vinurilor de Rioja, iar nu un producător de vin de Rioja, acesta nu ar constitui o întreprindere pe care reclamantul ar putea încerca să o concureze. În al doilea rând, ar fi dificil de imaginat că un consumator poate considera că produsele reclamantului provin din partea unei asemenea entități administrative.
24 În ceea ce privește primul aspect, trebuie să se arate că, deși reclamantul considera că marca anterioară nu făcuse obiectul unei utilizări serioase de către titularul său sau, ținând seama de natura sa de marcă colectivă, de orice persoană împuternicită să o utilizeze [a se vedea articolul 65 alineatul (2) și articolul 68 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolul 67 alineatul (2) și, respectiv, articolul 70 din Regulamentul nr. 207/2009)], acestuia îi revine obligația de a prezenta, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009], o cerere privind dovada utilizării serioase a acestei mărci. Întrucât o asemenea cerere nu a fost prezentată, reclamantul nu poate contesta faptul că marca anterioară nr. 226118 poate fi utilizată pentru a desemna produsele pentru care aceasta a fost înregistrată, și anume vinurile.
25 În ceea ce privește cel de al doilea aspect, trebuie amintit că reprezintă un risc de confuzie riscul ca publicul să poată considera că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctul 30 și jurisprudența citată].
26 Reiese că originea comercială exactă pe care publicul relevant o va atribui produselor și serviciilor acoperite de fiecare dintre cele două mărci în conflict are o mică importanță în ceea ce privește problema dacă există un risc de confuzie între acestea. În realitate, importantă este problema dacă această origine comercială ar putea fi percepută de publicul relevant, în ambele cazuri, ca fiind aceeași.
27 În speță, marca anterioară nr. 226118 constituie, pentru publicul relevant, compus atât din publicul larg în general, cât și din publicul specializat al Uniunii, o indicație a originii comerciale a vinurilor pe care aceasta este aplicată. Oricare ar fi originea comercială exactă a acestor produse, cu alte cuvinte fără să fie necesar să se stabilească dacă acest public va considera că vinurile desemnate de marca anterioară provin de la CRD sau din partea unei întreprinderi, nu se poate exclude, a priori, ca, în ipoteza existenței unei identități sau a unei similitudini între mărcile în conflict și între produsele și serviciile pe care acestea le desemnează, să fie atribuită aceeași origine comercială de același public produselor și serviciilor acoperite de marca solicitată, ceea ce ar echivala cu existența unui risc de confuzie.
28 Reiese că, contrar a ceea ce pretinde reclamantul, împrejurarea că CRD nu exercită o activitate de producător de vin de Rioja nu determină în niciun caz, în sine, concluzia că nu s‑ar pune problema unui risc de confuzie.
29 Prin urmare, trebuie să se examineze dacă, astfel cum pretinde reclamantul, în mod eronat a confirmat camera de recurs aprecierea diviziei de opoziție privind existența, în speță, a unui risc de confuzie.
30 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, la opoziția titularului unei mărci anterioare se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară.
31 Potrivit unei jurisprudențe constante, reprezintă un risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și a produselor sau a serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate (a se vedea Hotărârea GIORGIO BEVERLY HILLS, punctul 25 de mai sus, punctele 30-33 și jurisprudența citată).
32 Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat. De asemenea, este necesar să se ia în considerare faptul că nivelul atenției consumatorului mediu poate să varieze în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rep., p. II‑449, punctul 42 și jurisprudența citată].
33 Ținând seama de natura produselor și a serviciilor în cauză, publicul relevant este, astfel cum s‑a indicat deja la punctul 27 de mai sus, atât publicul larg, cât și publicul specializat al Uniunii.
34 În ceea ce privește, în primul rând, compararea produselor, trebuie să se ia în considerare faptul că în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat că există un grad scăzut de similitudine între oțet și vin.
35 Astfel, chiar dacă oțetul nu este, spre deosebire de vin, o băutură, nu este mai puțin adevărat că aceste produse pot fi, amândouă, utilizate în pregătirea alimentelor. În plus, oțetul este în mod obișnuit obținut prin fermentarea acetică a vinului.
36 Cu privire la acest aspect, referitor la argumentul reclamantului potrivit căruia ar fi posibil să se producă oțet pornind de la alte soluții hidroalcoolice decât vinul și să se obțină astfel diverse sortimente de oțet (oțeturi de cidru, din fructe, din alcool, din cereale, de malț, din miere, din lactoser), trebuie să se arate că acest argument nu diminuează importanța faptului că, astfel cum a constatat camera de recurs și fără ca acest aspect să fie contestat în fața Tribunalului, oțetul cel mai frecvent fabricat și consumat este oțetul de vin. De altfel, reclamantul a arătat în mod expres intenția sa de a comercializa, sub marca solicitată, oțet de vin.
37 În ceea ce privește trimiterile efectuate de reclamant la regulile de producere (alegerea varietăților de struguri folosite) și de învechire (depozitarea în butoaie de stejar și duratele minime de învechire) specifice vinurilor de Rioja, trebuie arătat că aceste trimiteri, eventual utile pentru a distinge vinurile de Rioja de alte vinuri, sunt, în schimb, total lipsite de pertinență pentru problema, singura în cauză în speță, dacă oțetul și vinul sunt produse similare.
38 În ceea ce privește trimiterea făcută la Hotărârea Tribunalului din 15 februarie 2007, Bodegas Franco‑Españolas/OAPI – Companhia Geral da Agricultura das Vinhas do Alto Douro (ROYAL) (T‑501/04, nepublicată în Repertoriu), aceasta corespunde unei cauze complet diferite de prezenta speță și nu repune în discuție temeinicia aprecierii camerei de recurs.
39 Astfel, faptul că, în respectiva cauză, referitoare la un risc de confuzie invocat între o marcă ROYAL, solicitată pentru vin de Rioja, și o marcă anterioară ROYAL FEITORIA, înregistrată pentru vin de Porto, Tribunalul a considerat că vinurile de Rioja și de Porto erau, în pofida naturii lor comune de băuturi alcoolice, similare numai într‑o mică măsură ca urmare a diferențelor notorii, bine‑cunoscute de consumatorul mediu (primele se consumă în cursul meselor, pe când celelalte se consumă ca aperitiv sau ca digestiv), nu presupune în niciun caz că, în speță, OAPI a evidențiat în mod eronat, în ceea ce privește oțetul și vinul, elemente suficiente pentru a considera că există o similitudine, chiar scăzută, a acestor din urmă produse.
40 Rezultă din considerațiile ce precedă că argumentele prezentate de reclamant nu repun în discuție temeinicia aprecierii camerei de recurs în ceea ce privește existența unui grad scăzut de similitudine între oțet și vin.
41 Referitor la serviciile avute în vedere de cererea de înregistrare a mărcii și pentru care a fost admisă opoziția, și anume „agenții de distribuție exclusivă, reprezentanțe, vânzare cu ridicata și cu amănuntul, import‑export, toate în legătură cu oțeturile”, cuprinse în clasa 35, camera de recurs a confirmat constatările efectuate de divizia de opoziție, potrivit cărora respectivele servicii prezintă de asemenea un grad scăzut de similitudine cu vinul, motiv întemeiat, în esență, pe caracterul complementar și accesoriu al activităților de comercializare în cadrul întreprinderilor din sectoarele oțetului și vinului.
42 Or, trebuie să se constate, precum OAPI, că reclamantul nu prezintă niciun argument care critică această apreciere a camerei de recurs referitoare la servicii, limitându‑se exclusiv la a contesta aprecierile camerei de recurs referitoare la produse (oțet și vin).
43 În plus, Tribunalul arată că, ținând seama de legătura strânsă care unește orice produs de comercializarea sa, în mod întemeiat, camera de recurs a considerat deopotrivă, după ce a constatat corect existența unei similitudini scăzute între oțet și vin, că există o similitudine de aceeași intensitate între serviciile de comercializare specificate în mod expres ca fiind „în legătură cu oțeturile” – și anume „agenții de distribuție exclusivă, reprezentanțe, vânzare cu ridicata și cu amănuntul, import‑export, toate în legătură cu oțeturile”, cuprinse în clasa 35 –, pe de o parte, și vin, pe de altă parte.
44 În concluzie, reclamantul nu a dovedit că în mod eronat a considerat camera de recurs că produsele și serviciile vizate în cererea de înregistrare a mărcii și pentru care se admisese opoziția sunt similare, deși similitudinea este scăzută, cu produsul vizat de marca anterioară.
45 În ceea ce privește, în al doilea rând, compararea semnelor, trebuie amintit că aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală a semnelor în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, Rep., p. I‑4529, punctul 35 și jurisprudența citată).
46 Aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare numai a unei componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciată fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea OAPI/Shaker, punctul 45 de mai sus, punctul 41 și jurisprudența citată). Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (a se vedea Hotărârea OAPI/Shaker, citată anterior, punctul 42, și Hotărârea Curții din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, punctul 42). Această situație s‑ar putea regăsi atunci când respectiva parte componentă este susceptibilă să domine prin ea însăși imaginea acestei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, în așa fel încât toate celelalte părți componente ale mărcii sunt neglijabile în cadrul impresiei de ansamblu produse de aceasta (a se vedea Hotărârea Nestlé/OAPI, citată anterior, punctul 43).
47 În decizia atacată, camera de recurs s‑a limitat, pentru motive de economie a procedurii, la compararea mărcii solicitate cu marca comunitară anterioară nr. 226118. În cadrul acestei comparații, aceasta a reluat la rândul său aprecierea diviziei de opoziție potrivit căreia aceste mărci prezentau un grad ridicat de similitudine pe planurile vizual, fonetic și conceptual.
48 În această privință, Tribunalul consideră că în mod întemeiat a considerat camera de recurs că elementul verbal „rioja”, comun celor două mărci în conflict, constituia elementul dominant al fiecăreia dintre aceste mărci. Astfel, acest element atrage atenția publicului relevant atât prin poziția sa în cadrul acestor mărci (la începutul mărcii solicitate și în centrul mărcii anterioare), cât și prin renumele de care aceasta se bucură, fapt agreat și de părți, în cea mai mare parte a Uniunii în legătură cu vinurile de Rioja.
49 În ceea ce privește similitudinea vizuală, trebuie să se arate, astfel cum procedat, în esență, camera de recurs, că prezența în cadrul mărcilor în conflict a elementului verbal „rioja” – acest element figurând la începutul mărcii solicitate și fiind, pentru marca comunitară anterioară nr. 226118, imprimat în diagonală și cu caractere aldine în centrul acestei mărci – asigură un grad de similitudine vizuală cel puțin semnificativ, dacă nu ridicat, iar aceasta în pofida prezenței altor elemente, mai puțin importante, de diferențiere între mărcile în conflict, și anume elementul verbal „vina” poziționat la finalul mărcii solicitate și diferitele elemente verbale și figurative care înconjoară, în cadrul mărcii anterioare nr. 226118, elementul central „rioja”.
50 Cu privire la diferitele trimiteri făcute de părți la anumite modalități concrete de aplicare a mărcilor în conflict pe produsele în cauză, reclamantul referindu‑se la aplicarea mărcii anterioare pe etichete de dimensiuni mai mari sau pe partea posterioară a sticlelor și CRD invocând, la rândul său, un grafism utilizat în mod concret de reclamant pentru imprimarea mărcii verbale solicitate, aceste diferite trimiteri sunt lipsite de relevanță pentru aprecierea similitudinii vizuale a mărcilor în conflict, apreciere care se efectuează pe baza semnelor astfel cum sunt înregistrate sau solicitate la OAPI.
51 În ceea ce privește similitudinea fonetică, trebuie să se arate, astfel cum a procedat, în esență, camera de recurs, că există un grad ridicat de similitudine fonetică între mărcile în conflict, ca urmare a prezenței elementului verbal comun „rioja”. Elementul „vina” al mărcii solicitate, situat la sfârșitul mărcii și, din acest motiv, mai puțin important din punct de vedere fonetic, nu este de natură să atenueze în mod semnificativ această similitudine fonetică. Referitor la cele patru elemente „consejo”, „regulador”, „denominacion origen” și „calificada”, plasate pe cele patru laturi ale mărcii anterioare și, pentru două dintre acestea, în poziție verticală, prin urmare greu lizibile, acestea sunt în mod evident secundare în cadrul mărcii respective.
52 În ceea ce privește similitudinea conceptuală, trebuie să se confirme aprecierea camerei de recurs privind, în esență, existența unui grad ridicat de similitudine conceptuală. Astfel, termenul „riojavina” al mărcii solicitate, precum și termenul „rioja” care figurează în cadrul mărcii anterioare, el însuși consolidat din punct de vedere conceptual de prezența unui ciorchine de strugure și a unei frunze de viță, fac trimitere în mod direct, pentru publicul relevant, la produsele viticole și, mai exact, la vinul de Rioja.
53 Din considerațiile precedente rezultă că în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat că există un grad ridicat de similitudine între mărcile în conflict.
54 În ceea ce privește, în al treilea rând, aprecierea globală a riscului de confuzie, trebuie amintit că această apreciere implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [a se vedea Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 17, Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și alții), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, Rec., p. II‑5409, punctul 74].
55 În speță, Tribunalul consideră, precum camera de recurs, că gradul de similitudine redus între produsele și serviciile în cauză este compensat de gradul ridicat de similitudine între mărcile în conflict, astfel încât există riscul ca publicul relevant să creadă că oțetul și serviciile de comercializare a oțetului propuse sub marca RIOJAVINA au aceeași origine comercială ca și vinurile comercializate sub marca comunitară anterioară nr. 226118.
56 În ceea ce privește împrejurarea potrivit căreia reclamantul ar fi titularul unei mărci spaniole RIOJAVINA și ar fi comercializat, în Spania, sub această marcă și de peste 50 de ani, oțeturi, trebuie să se arate că această împrejurare, presupunând că ar fi dovedită, nu demonstrează în niciun caz lipsa unui risc de confuzie în percepția consumatorului spaniol cu privire la originea comercială a oțetului comercializat sub această marcă. În plus și în orice situație, publicul în raport cu care se efectuează examinarea riscului de confuzie nu este publicul spaniol, ci, mai extins, publicul Uniunii.
57 În ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că CRD nu poate încerca să monopolizeze utilizarea cuvântului „rioja” într‑un sector, și anume cel al oțetului, în care acesta nu ar putea desfășura nicio activitate, trebuie amintit că, potrivit articolului 12 litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 12 litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009], „[o] marcă comunitară nu îndreptățește titularul său să interzică terților utilizarea în comerț […] a indicațiilor privind […] proveniența geografică […] [a] produsului […] atât timp cât această utilizare se face conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial”.
58 De asemenea, articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009], care stipulează că, „[p]rin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c), pot constitui mărci comunitare colective în sensul alineatului (1) semne sau indicații care pot servi, în comerț, la desemnarea provenienței geografice a produselor sau serviciilor”, prevede că „[o] marcă colectivă nu autorizează titularul să interzică unui terț să utilizeze în comerț aceste semne sau indicații, atât timp cât această utilizare este făcută conform bunelor practici în domeniul industrial sau comercial” și că „în special, o astfel de marcă nu poate fi opusă unui terț abilitat să folosească o denumire geografică”.
59 Cu toate acestea și contrar a ceea ce pare să sugereze reclamantul, procedura de opoziție inițiată de CRD nu vizează în niciun caz să monopolizeze, cu încălcarea prevederilor menționate mai sus, utilizarea cuvântului „rioja” fie pentru oțet, fie pentru orice alt produs.
60 Această procedură inițiată de CRD vizează exclusiv să îi asigure acestuia, prin intermediul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală care decurg din înregistrarea mărcii comunitare anterioare nr. 226118 împotriva oricărei atingeri care ar rezulta din înregistrarea unei mărci comunitare care implică un risc de confuzie.
61 În ceea ce privește împrejurarea invocată că CRD nu s‑ar fi opus înregistrării altor mărci comunitare care cuprind cuvântul „rioja”, dintre care una desemna produse care fac parte din clasa 30 (oțeturi), aceasta este lipsită de relevanță pentru aprecierea problemei, singura în cauză în speță, dacă, astfel cum a arătat OAPI în cadrul procedurii de opoziție inițiate de CRD împotriva mărcii solicitate de reclamant, există un risc de confuzie între această marcă solicitată și marca anterioară nr. 226118.
62 Întrucât, contrar susținerilor reclamantului, OAPI nu a săvârșit nicio eroare prin constatarea existenței, în speță, a unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, motivul unic invocat de reclamant, întemeiat pe încălcarea acestei dispoziții, trebuie respins.
63 Rezultă că este necesar să se respingă prezenta acțiune în totalitate, fără să se impună examinarea cererii reclamantului privind „[admiterea] înregistrării mărcii solicitate în cadrul claselor 29, 30 și 35”.
Cu privire la cheltuielile de judecată
64 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de OAPI și de CRD, conform concluziilor acestora.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Îl obligă pe domnul Félix Muñoz Arraiza la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 iunie 2010.
Semnături