Cauza C‑262/11

Kremikovtzi AD

împotriva

Ministar na ikonomikata, energetikata i turizma i zamestnik‑ministar na ikonomikata, energetikata i turizma

(cerere de decizie preliminară formulată de

Administrativen sad Sofia‑grad)

„Aderarea Republicii Bulgaria la Uniunea Europeană – Acordul de asociere CE‑Bulgaria – Sectorul siderurgic – Ajutoare publice pentru restructurare acordate înainte de aderare – Condiții – Viabilitatea beneficiarilor la sfârșitul perioadei de restructurare – Declarație de insolvabilitate a unui beneficiar după aderare – Competențele autorităților naționale și ale Comisiei Europene – Decizie națională de constatare a existenței unei creanțe publice constând în ajutoare de stat devenite ilegale – Decizia UE‑BG nr. 3/2006 – Anexa V la actul de aderare – Ajutoare aplicabile după aderare – Regulamentul (CE) nr. 659/1999 – Ajutoare existente”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 noiembrie 2012

1.        Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană – Distincție în funcție de normele specifice stabilite în anexa V la actul de aderare – Măsuri puse în aplicare înainte de aderare în cadrul restructurării sectorului siderurgic din Bulgaria – Temei juridic în cazul recuperării acestor ajutoare

[art. 87 alin. (1) CE și art. 88 alin. (1) și (3) CE; Actul de aderare din 2005, anexa V; Protocolul adițional la Acordul de asociere CE‑Bulgaria]

2.        Ajutoare acordate de state – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare ratione temporis – Aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană – Act de aderare – Aplicarea unor dispoziții în materia ajutoarelor de stat de la data aderării numai în raport cu situații care apar după această dată

[art. 87 CE și 88 CE; Actul de aderare din 2005, Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (b) punctul (i) și lit. (c)]

1.        În ceea ce privește ajutoarele puse în executare în Bulgaria înainte de aderarea acestui stat la Uniune, anexa V la actul de aderare din 2005 prevede în cadrul titlului 2 un mecanism de control. Acest mecanism urmărește în special să restrângă paleta unor astfel de ajutoare care ar putea fi considerate, la momentul aderării, „ajutoare existente” în sensul articolului 88 alineatul (1) CE. Potrivit acestui mecanism, măsurile statale puse în aplicare înainte de respectiva aderare, dar care, pe de o parte, sunt aplicabile și după aderare și, pe de altă parte, îndeplinesc, la data aderării, criteriile cumulative prevăzute la articolul 87 alineatul (1) CE sunt supuse normelor specifice stabilite în anexa V la actul de aderare, fie în calitate de ajutoare existente în sensul articolului 88 alineatul (1) CE, atunci când se încadrează în una dintre cele trei categorii menționate în această anexă, fie în calitate de ajutoare noi la data aderării în vederea aplicării articolului 88 alineatul (3) CE, atunci când nu se încadrează în una dintre aceste trei categorii.

Rezultă că, pentru a putea fi supuse normelor specifice din anexa V la actul de aderare, măsurile de susținere statală adoptate înainte de data aderării trebuie în special să fie „aplicabile” în continuare, în sensul anexei menționate, și după această dată. Expresiile „aplicabile și după aderare” și „aplicabile în continuare” din anexa V la actul de aderare trebuie interpretate în sensul că se raportează în principal la măsuri puse în executare înainte de aderarea la Uniune și care, după această aderare, sunt de natură să determine în continuare cheltuieli pentru statul membru respectiv sau o creștere a răspunderii financiare a acestuia ori să afecteze veniturile bugetare ale acestuia.

În situația în care punerea în executare a ajutoarelor publice s‑a încheiat înainte de aderarea Bulgariei la Uniune, aceste ajutoare nu sunt, așadar, de natură să antreneze, după aderare, cheltuieli sau o mai mare răspundere financiară în sarcina entităților statale bulgare ori să diminueze veniturile bugetare ale acestui stat. În aceste condiții, aceste ajutoare publice nu pot fi considerate „aplicabile” după aderare în sensul anexei V la actul de aderare. În consecință, aceste măsuri nu pot fi considerate nici „ajutoare existente”, nici un „ajutor nou la data aderării” în sensul anexei menționate.

În schimb, procedura de recuperare a unor astfel de ajutoare publice acordate unei întreprinderi înainte de aderarea Bulgariei trebuie să se întemeieze, în cazul încălcării condițiilor impuse la articolul 9 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 la Acordul european de instituire a asocierii, potrivit căruia Bulgaria a fost autorizată să acorde ajutoare în vederea unei restructurări a sectorului siderurgic, cu condiția, printre altele, ca ele să conducă la viabilitatea întreprinderilor beneficiare în condițiile normale ale pieței la sfârșitul perioadei de restructurare, pe articolul 3 din protocolul adițional la acest acord european. În acest context, autoritățile naționale competente pot, conform celui de al treilea paragraf al acestui articol, să adopte o decizie de recuperare a ajutoarelor publice care nu îndeplinesc aceste condiții. O decizie adoptată de Comisia Europeană în temeiul articolului 3 al doilea paragraf din acest protocol adițional nu constituie o condiție prealabilă recuperării de către aceste autorități a unor astfel de ajutoare.

(a se vedea punctele 40, 51-53, 55, 58-60 și 71 și dispozitivul)

2.        În plus, din articolul 2 din actul de aderare din 2005 rezultă că articolele 87 CE-89 CE, precum și Regulamentul nr. 659/1999, privind aplicarea articolului 88 CE, nu se aplică în Bulgaria decât după aderarea acestui stat la Uniune la data de 1 ianuarie 2007 și în condițiile prevăzute de actul de aderare.

Se poate deduce în special din articolul 1 litera (b) punctul (i) și litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999 coroborat cu articolul 2 din actul de aderare menționat că numai de la data aderării pot fi aplicate direct ca atare în Bulgaria criteriile care figurează la articolul 87 alineatul (1) CE și aceasta numai în raport cu situații care apar după această dată. În plus, ajutoarele existente nu pot face obiectul, dacă este cazul, decât al unei decizii de incompatibilitate care produce efecte pentru viitor.

(a se vedea punctele 50 și 54)