Acțiune introdusă la 15 martie 2013 - Sea Handling/Comisia

(Cauza T-152/13)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Sea Handling (Somma Lombardo, Italia) (reprezentanți: B. Nascimbene, F. Rossi dal Pozzo, M. Merla și L. Cappelletti, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate, prin care Comisia a declarat că măsurile adoptate de SEA constând în majorări de capital în favoarea SEA Handling sunt ajutoare de stat incompatibile cu piața comună și a dispus recuperarea;

în subsidiar, anularea articolului 3 din decizia atacată, prin care Comisia a dispus recuperarea prezumatelor ajutoare de stat;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași cu cea care face obiectul cauzei T-125/13, Italia/Comisia.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv se întemeiază pe anumite încălcări de ordin procedural:

În această privință, reclamanta invocă încălcarea Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) și a drepturilor procedurale ale SEA Handling, inexistența cercetării prealabile în ceea ce privește perioada investigată, din cauza absenței unei anchete și a unei evaluări prealabile în raport cu perioada 2006-2010.

Se susține de asemenea încălcarea principiilor securității juridice și bunei administrări în ceea ce privește durata procedurii și în special durata excesivă și nejustificată a procedurii preliminare de investigare.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește implicarea unor resurse publice.

Cu privire la acest aspect, reclamanta invocă nemotivarea și o lipsă de investigare în ceea ce privește inexistența unei obligații pentru finanțele statului, precum și nedemonstrarea faptului că resursele aparțineau statului.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește imputabilitatea.

Potrivit reclamantei, decizia atacată nu se bazează pe o examinare individuală a diferitelor decizii de majorare de capital, iar Comisia nu a prezentat motivele pentru care ar fi existat un proiect unitar de susținere din partea statului în favoarea SEA Handling în perioada 2002-2010.

Se adaugă în această privință că indiciile invocate de Comisie sunt apte să demonstreze că măsurile erau imputabile statului, iar Comisia nu a luat în considerare elementele furnizate de părți pentru a demonstra că măsurile nu erau imputabile statului.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește doctrina investitorului privat.

Pentru reclamantă, Comisia nu a dovedit că, în concret, un investitor privat comparabil cu SEA nu ar fi optat pentru recapitalizarea filialei sale, ci s-a limitat la a contesta în general exactitatea parametrilor utilizați de SEA în vederea propriei sale alegeri economice.

Ar trebui să se constate de asemenea contextualizarea măsurilor în interiorul grupului SEA și inexistența unei evaluări a faptelor în ceea ce privește comparația dintre SEA Handling și ceilalți operatori de pe piață, precum și aplicarea eronată a principiului investitorului privat din cauza absenței unei analize a diferitelor operațiuni de majorare de capital.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) TFUE.

Reclamanta invocă în această privință o eroare de drept care se referă la domeniul de aplicare al orientărilor pentru sectorul aeroportuar, întrucât acestea nu erau aplicabile în speță.

Aceasta invocă de asemenea o eroare vădită de apreciere și o nemotivare în aplicarea Orientărilor privind salvarea și restructurarea, în măsura în care Comisia ar fi deformat semnificația condiției privind preluarea rentabilității societății pe termen lung, ar fi respins în mod eronat măsurile compensatorii oferite de SEA în cadrul restructurării filialei sale și nu ar fi ținut seama în mod corespunzător de faptul că majorările de capital contestate au fost efectuate întotdeauna în limitele a ceea ce era strict necesar pentru restructurarea societății.

Al șaselea motiv se întemeiază pe nelegalitatea ordinului de recuperare.

Reclamanta invocă nelegalitatea ordinului de recuperare pe motiv că acesta încalcă principiul protecției încrederii legitime și obligația de motivare.

____________