Cauza T‑251/13
Gemeente Nijmegen
împotriva
Comisiei Europene
„Acțiune în anulare – Ajutoare de stat – Ajutor acordat de o municipalitate olandeză în favoarea unui club de fotbal profesionist – Decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE – Măsură de ajutor pusă în aplicare în întregime la data deciziei – Admisibilitate – Act atacabil”
Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 3 martie 2015
1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte pregătitoare – Excludere
(art. 263 TFUE)
2. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat în curs de aplicare însoțită de calificarea provizorie drept ajutor nou – Includere
[art. 107 alin. (1) TFUE, art.108 alin. (3) TFUE și art. 263 TFUE]
3. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat care nu mai este în curs de aplicare – Excludere
(art. 107 alin. (1) TFUE, art. 108 alin. (3) TFUE și art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 11 alin. (2)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 27 și 28)
2. O decizie a Comisiei de deschidere a unei proceduri oficiale de investigare a unui ajutor de stat poate fi un act atacabil în măsura în care este susceptibilă să producă efecte juridice autonome, cu alte cuvinte atunci când o astfel de decizie produce un efect obligatoriu din punct de vedere juridic suficient de imediat și de cert față de statul membru al cărui destinatar este și față de beneficiarul sau beneficiarii măsurii de ajutor în cauză.
Este cazul în special al obligației de suspendare, care revine statului membru, a unei măsuri de ajutor puse în aplicare fără a fi fost notificată și aflate încă în curs de aplicare la data la care decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare este adoptată. Astfel, o decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare cu privire la o măsură în curs de aplicare și calificată drept ajutor nou de către Comisie modifică în mod necesar conținutul juridic al măsurii în cauză, precum și situația juridică a întreprinderilor care beneficiază de aceasta, în special în ceea ce privește continuarea punerii în aplicare a măsurii menționate. Această concluzie se impune nu doar în cazul în care măsura în curs de aplicare este considerată de autoritățile statului membru în cauză drept un ajutor existent, ci și în cazul în care aceste autorități consideră că măsura vizată de decizia de deschidere nu constituie un ajutor de stat.
(a se vedea punctele 29-31)
3. O decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare în privința unei măsuri de ajutor integral aplicate nu poate fi calificată drept act atacabil în sensul articolului 263 TFUE. Astfel, spre deosebire de o decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare în privința unei măsuri în curs de aplicare, o astfel de decizie, care vizează o măsură de ajutor integral aplicată, nu determină, în principiu, efecte juridice autonome întrucât nu are un efect obligatoriu din punct de vedere juridic suficient de imediat și de cert față de statul membru destinatar și față de beneficiarul sau de beneficiarii măsurii în cauză. Pe de o parte, o astfel de măsură nu poate fi suspendată din moment ce fusese integral aplicată la data la care decizia atacată a fost adoptată. Pe de altă parte, din cauza conținutului și a domeniului său de aplicare, o decizie de deschidere a procedurii oficiale în privința unei măsuri de ajutor aplicate nu poate genera pentru statul membru respectiv obligația de a acționa pentru recuperarea ajutorului acordat. De altfel, reiese din articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE că Comisia este supusă unor condiții stricte atunci când are în vedere să solicite statului membru în cauză recuperarea în mod provizoriu a ajutorului.
În această privință, chiar dacă instanța națională, sesizată cu o cerere în acest sens, ar putea să trebuiască să dispună recuperarea ajutorului în cauză, indiferent dacă măsura este sau nu este în curs de aplicare la data deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare, acest lucru nu poate conferi deciziei menționate un efect obligatoriu din punct de vedere juridic suficient de imediat și de cert. Astfel, obligația, care revine instanței naționale, de a adopta măsuri de salvgardare în cursul unui litigiu care are legătură cu o eventuală măsură de ajutor necesită îndeplinirea condițiilor care justifică aceste măsuri, respectiv că nu există incertitudini privind calificarea măsurii drept ajutor de stat, că ajutorul este pe punctul de a fi pus în aplicare sau că a fost pus în aplicare și că nu se constată împrejurări excepționale care să facă nepotrivită recuperarea. Prin urmare, nu există o obligație absolută și necondiționată care să impună instanței naționale să urmeze în mod automat aprecierea provizorie a Comisiei.
Pe de altă parte, incertitudinea comercială și percepțiile celorlalți operatori cu privire la situația beneficiarului unei măsuri de ajutor nu pot fi considerate efecte juridice obligatorii, dat fiind că nu este vorba decât despre simple consecințe de fapt, iar nu despre efecte juridice pe care decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare este destinată să le producă.
(a se vedea punctele 37, 38, 40, 41, 44-46 și 51)