Cauza C‑444/17
Préfet des Pyrénées‑Orientales
împotriva
Abdelaziz Arib și alții
[cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation (Franța)]
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 martie 2019
„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Control la frontiere, azil și imigrare – Regulamentul (UE) 2016/399 – Articolul 32 – Reintroducerea temporară de către un stat membru a controlului la frontierele sale interne – Intrare ilegală a unui resortisant al unei țări terțe – Asimilare a frontierelor interne cu frontierele externe – Directiva 2008/115/CE – Domeniu de aplicare – Articolul 2 alineatul (2) litera (a)”
1. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Domeniu de aplicare personal – Resortisant aflat în situație de ședere ilegală, reținut în imediata apropiere a unei frontiere interne – Includere – Reintroducere temporară de către un stat membru a controlului la frontierele interne – Lipsa incidenței
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 alin. (1) și alin. (2) lit. (a); Regulamentul 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2, 25 și 32]
(a se vedea punctele 38, 39, 45-47, 50-52, 56, 59, 62, 66 și 67 și dispozitivul)
2. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Resortisant care a făcut obiectul unei proceduri de returnare în sensul Directivei 2008/115 – Resortisant aflat în situație de ședere ilegală fără motiv justificat de nereturnare – Resortisant care a revenit cu încălcarea unei interdicții de intrare – Închisoare – Admisibilitate
(Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului)
(a se vedea punctul 40)
3. Controale la frontiere, azil și imigrare – Codul Uniunii privind trecerea frontierelor – Reintroducere temporară a controlului la frontierele interne – Noțiunile de frontiere interne și frontiere externe – Asimilare în caz de reintroducere a controalelor – Lipsă
(Regulamentul 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2, 25 și 32)
(a se vedea punctele 61 și 62)
Rezumat
O frontieră internă a unui stat membru la care au fost reintroduse controalele nu poate fi asimilată unei frontiere externe în sensul directivei privind returnarea
În Hotărârea Arib și alții (C‑444/17), pronunțată la 19 martie 2019, Marea Cameră a Curții s‑a pronunțat asupra interpretării articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/115(1), care permite statelor membre, în cele două situații prevăzute de această dispoziție, să continue să aplice la frontierele lor externe proceduri de returnare simplificate, fără să fie necesar să urmeze toate etapele procedurale prevăzute de această directivă, pentru a putea să îndepărteze mai rapid resortisanții țărilor terțe prinși cu ocazia trecerii unei astfel de frontiere. Curtea a statuat că această dispoziție coroborată cu articolul 32 din Regulamentul 2016/399(2) nu se aplică situației unui resortisant al unei țări terțe reținut în imediata apropiere a unei frontiere interne și aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru nici chiar atunci când acest stat membru a reintrodus, în temeiul articolului 25 din acest regulament, controlul la această frontieră ca urmare a unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne a statului membru menționat.
După ce a constatat că articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/115 nu permite statelor membre să sustragă resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală din domeniul de aplicare al acestei directive pentru motivul intrării lor ilegale pe la o frontieră internă, Curtea a examinat dacă împrejurarea că controalele au fost reintroduse de un stat membru la frontierele sale interne, conform articolului 25 din Regulamentul 2016/399, este de natură să includă în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/115 situația unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul acestui stat membru și reținut în apropierea unei astfel de frontiere interne.
În această privință, Curtea a subliniat, în primul rând, că, reprezentând o derogare de la domeniul de aplicare al Directivei 2008/115, excepția prevăzută de dispoziția citată anterior trebuie interpretată în mod strict. Or, potrivit propriei sale formulări, lipsită de orice ambiguitate în această privință, aceasta privește situația resortisanților țărilor terțe aflați la o „frontieră externă” a unui stat membru sau în imediata apropiere a unei astfel de frontiere. Nu figurează, prin urmare, în această dispoziție nicio mențiune a faptului că ar putea fi asimilată unei astfel de situații cea a unui resortisant al unei țări terțe care se află la o frontieră internă la care au fost reintroduse controalele, în temeiul articolului 25 din Regulamentul 2016/399, sau în imediata apropiere a unei astfel de frontiere interne, deși, la data adoptării acestei directive, articolele 23 și 28 din Regulamentul nr. 562/2006(3) prevedeau deja, pe de o parte, că statele membre puteau, în mod excepțional, să reintroducă controlul la frontierele lor interne în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a siguranței interne și, pe de altă parte, că, într‑un astfel de caz, dispozițiile relevante ale acestui regulament referitoare la frontierele externe urmau să se aplice mutatis mutandis.
În ceea ce privește, în al doilea rând, obiectivul urmărit prin articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/115, Curtea a statuat că, în lumina obiectivului menționat, nu este necesar să se distingă situația unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală reținut în imediata apropiere a unei frontiere interne în funcție de reintroducerea sau nu a controalelor la frontiera menționată, întrucât simpla reintroducere a controalelor la frontierele interne ale unui stat membru nu are drept consecință ca un resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală și reținut cu ocazia trecerii acestei frontiere sau în imediata apropiere a acesteia să poată fi îndepărtat mai rapid sau cu ușurință de pe teritoriul spațiului Schengen, fiind condus imediat la o frontieră externă, decât în cazul în care a fost reținut, cu ocazia unui control polițienesc, în sensul articolului 23 litera (a) din Regulamentul 2016/399, în același loc fără ca respectivele controale la frontierele menționate să fi fost reintroduse.
În al treilea rând, Curtea a arătat că necesitatea unei interpretări restrictive a domeniului de aplicare al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/115 este de asemenea coroborată de o analiză a contextului în care este inserată această dispoziție și în special de o interpretare sistematică a Regulamentului 2016/399. Astfel, potrivit articolului 2 din acest regulament, noțiunile „frontiere interne” și „frontiere externe” se exclud una pe cealaltă, iar articolul 32 din regulamentul amintit se limitează să prevadă că, în cazul în care se reintroduc controalele la frontierele interne de către un stat membru, doar dispozițiile acestui regulament referitoare la frontierele externe care sunt relevante se aplică mutatis mutandis. În schimb, articolul 32 menționat nu prevede că, într‑un asemenea caz, se aplică articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/115.