Ediție provizorie
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra extinsă)
8 mai 2024(*)
„Acces la documente – Protecția datelor cu caracter personal – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente privind indemnizațiile și cheltuielile plătite unui membru al Parlamentului European, precum și salariile și indemnizațiile asistenților săi parlamentari – Refuzul accesului – Excepție referitoare la protecția vieții private și a integrității individului – Articolul 4 alineatul (1) litera (b) și alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 – Protecția intereselor legitime ale persoanei vizate – Necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal într‑un scop specific de interes public – Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725”
În cauza T‑375/22,
Luisa Izuzquiza, cu domiciliul în Berlin (Germania),
Arne Semsrott, cu domiciliul în Berlin,
Stefan Wehrmeyer, cu domiciliul în Berlin,
reprezentați de J. Pobjoy, BL,
reclamanți,
împotriva
Parlamentului European, reprezentat de N. Lorenz și J.‑C. Puffer, în calitate de agenți,
pârât,
TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă),
compus din domnii M. van der Woude, președinte, R. da Silva Passos (raportor) și S. Gervasoni și doamnele N. Półtorak și T. Pynnä, judecători,
grefier: domnul A. Marghelis, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 5 octombrie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanții, doamna Luisa Izuzquiza și domnii Arne Semsrott și Stefan Wehrmeyer, solicită anularea Deciziei Parlamentului European cu referința A (2021) 10718C din 8 aprilie 2022 (denumită în continuare „decizia atacată”), prin care li s‑a refuzat accesul la documente ale Parlamentului ce conțin informații referitoare la indemnizațiile obținute de domnul Ioannis Lagos și de asistenții săi parlamentari.
I. Istoricul cauzei
2 Domnul Lagos și‑a început mandatul de deputat în Parlament la 2 iulie 2019, după ce a fost ales în Grecia.
3 La 7 octombrie 2020, Efeteio Athinon (Curtea de Apel din Atena, Grecia) l‑a condamnat pe domnul Lagos la 13 ani și 8 luni de închisoare și la plata unei amenzi pentru apartenența la un grup infracțional organizat și conducerea acestuia din urmă, precum și pentru două infracțiuni minore.
4 La 27 aprilie 2021, la cererea autorităților elene, Parlamentul a ridicat imunitatea domnului Lagos. Acesta din urmă a fost apoi arestat de autoritățile belgiene și predat autorităților elene. Domnul Lagos ispășește în prezent o pedeapsă cu închisoarea în Grecia.
5 După condamnarea sa penală, ridicarea imunității și pedeapsa cu închisoarea, domnul Lagos nu a demisionat din mandatul de deputat european. Această condamnare a domnului Lagos nu a condus la vreo comunicare din partea autorităților elene către Parlament cu privire la retragerea mandatului său.
6 La 7 decembrie 2021, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), reclamanții au sesizat Parlamentul cu o cerere de acces la documentele referitoare la domnul Lagos (denumită în continuare „cererea inițială”).
7 În cererea lor inițială, reclamanții au solicitat accesul la toate documentele privind indemnizațiile acordate domnului Lagos între 7 octombrie 2020 și 7 decembrie 2021, și anume, primo, cheltuielile de deplasare, de cazare și cheltuielile aferente acestora; secundo, diurna sau „indemnizația de ședere”, tertio, indemnizația pentru cheltuieli generale, precum și rambursarea cheltuielilor de formare profesională în limbi străine și a cheltuielilor informatice și, quarto, cheltuielile legate de salariile asistenților parlamentari acreditați, precum și ale asistenților parlamentari locali.
8 Documentele la care reclamanții au solicitat accesul au inclus, dar nu s‑au limitat la: primo, toate cererile, toate chitanțele, toate notele de cheltuieli, toate biletele, toate extrasele de odometru, toate facturile sau deconturile prezentate de domnul Lagos referitoare la indemnizații, secundo, toate documentele legate de sau referitoare la rambursarea indemnizațiilor și, tertio, toată corespondența cu biroul domnului Lagos, inclusiv corespondența internă și corespondența cu terții, în legătură cu indemnizațiile, precum și corespondența cu serviciile administrative ale Parlamentului.
9 La 17 ianuarie 2022, în urma unor schimburi de e‑mailuri cu Parlamentul, reclamanții au acceptat să limiteze domeniul de aplicare al cererii inițiale la documentele din perioada cuprinsă între 7 octombrie 2020 și 7 martie 2021 (denumită în continuare „perioada în cauză”).
10 Prin decizia din 4 februarie 2022 (denumită în continuare „decizia inițială”), Parlamentul a refuzat să acorde reclamanților accesul la documentele care făceau obiectul cererii inițiale.
11 La 28 februarie 2022, reclamanții au adresat Parlamentului o cerere de confirmare în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, prin care au solicitat Parlamentului să își revizuiască decizia inițială.
12 În decizia atacată, Parlamentul a informat reclamanții că, ținând seama de limitarea domeniului de aplicare al cererii inițiale la perioada în cauză, a identificat documente în următoarele categorii: salariul domnului Lagos, indemnizația sa de ședere, rambursarea cheltuielilor sale de deplasare, salariile asistenților săi parlamentari acreditați și locali, precum și rambursarea cheltuielilor de deplasare ale asistenților săi parlamentari acreditați și locali. Invocând articolul 4 alineatul (1) litera (b) și alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO 2018, L 295, p. 39), Parlamentul a confirmat decizia sa inițială de a refuza accesul reclamanților la documentele solicitate.
II. Procedura și concluziile părților
13 La propunerea judecătorului raportor, în cadrul activităților de cercetare judecătorească prevăzute la articolul 91 litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Tribunalul a obligat Parlamentul să prezinte o copie integrală a documentelor la care fusese refuzat accesul. Întrucât Parlamentul European a dat curs acestei cereri, aceste documente nu au fost comunicate reclamanților, în conformitate cu articolul 104 din Regulamentul de procedură.
14 În ședință, reclamanții au declarat că, spre deosebire de ceea ce invocaseră în cererea introductivă, retrăgeau din motivele și argumentele lor afirmația potrivit căreia unul dintre scopurile urmărite prin cererea lor de acces la documentele în litigiu era de a contribui la înțelegerea de către public a normelor Parlamentului European privind procesul de ridicare a imunității parlamentare. Această declarație a reclamanților a fost consemnată în procesul‑verbal de ședință.
15 Reclamanții solicită în esență Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.
16 Parlamentul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
III. În drept
17 În susținerea acțiunii formulate, reclamanții invocă două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 și ale articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725 și, al doilea, invocat cu titlu subsidiar, pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001.
A. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 și ale articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725
18 Reclamanții consideră că articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1725 impune Tribunalului să „evalueze comparativ […] diferitele interese concurente” pentru a stabili dacă este „proporțional” să transmită date cu caracter personal, chiar dacă s‑ar constata o atingere adusă unui interes legitim. Potrivit reclamanților, nu este suficient ca instituția să considere că există motive să se creadă că transmiterea în cauză ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate. Introducerea unui exercițiu de evaluare comparativă la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1725 coroborat cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 ar fi conferit Tribunalului o putere de apreciere mai mare decât cea de care dispunea în cadrul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1).
19 Reclamanții susțin de asemenea că Parlamentul nu pare să conteste faptul că o evaluare comparativă este impusă în mod expres de articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1725. Primul motiv cuprinde două aspecte.
20 Primul aspect este întemeiat pe o aplicare eronată a condiției privind necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal care figurează în documentele a căror divulgare a fost solicitată. În cadrul celui de al doilea aspect, reclamanții susțin că Parlamentul a concluzionat în mod eronat că, după evaluarea comparativă a diverselor interese concurente, în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, era disproporționat, având în vedere interesele legitime ale domnului Lagos și ale asistenților săi, să se transmită datele în cauză.
21 În această privință, trebuie subliniat că, în temeiul articolului 15 alineatul (3) TFUE, orice cetățean al Uniunii Europene și orice persoană fizică sau juridică ce are reședința sau sediul într‑un stat membru are drept de acces la documentele instituțiilor Uniunii, sub rezerva principiilor și a condițiilor care sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 TFUE. În conformitate cu considerentul (1) al acestuia, Regulamentul nr. 1049/2001 se înscrie în voința exprimată la articolul 1 al doilea paragraf TUE, inserat prin Tratatul de la Amsterdam, de a marca o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile sunt luate în modul cel mai transparent posibil și cât mai aproape posibil de cetățean. Așa cum amintește considerentul (2) al regulamentului menționat, dreptul de acces public la documentele instituțiilor este legat de caracterul democratic al acestora din urmă (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2015, Dennekamp/Parlamentul, T‑115/13, EU:C:2015:497, punctul 35 și jurisprudența citată).
22 Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, instituțiile Uniunii resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului acestuia ar putea aduce atingere protecției vieții private și integrității individului, în conformitate printre altele cu reglementările Uniunii în materia protecției datelor cu caracter personal.
23 Potrivit jurisprudenței, rezultă că, atunci când o cerere vizează obținerea accesului la date cu caracter personal, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1725, dispozițiile acestui regulament devin integral aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, ClientEarth și PAN Europe/EFSA, C‑615/13 P, EU:C:2015:489, punctul 44 și jurisprudența citată).
24 Astfel, datele cu caracter personal pot face obiectul unui transfer către un terț în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 numai atunci când acest transfer, pe de o parte, îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul 2018/1725 și, pe de altă parte, constituie o prelucrare legală, în conformitate cu cerințele articolului 5 din același regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 octombrie 2014, Strack/Comisia, C‑127/13 P, EU:C:2014:2250, punctul 104).
25 În această privință, potrivit articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, datele cu caracter personal se transmit destinatarilor stabiliți în Uniune, alții decât instituții și organe ale Uniunii, numai dacă destinatarul stabilește că transmiterea datelor este necesară într‑un scop specific de interes public, iar operatorul, în cazul în care are motive să presupună că interesele legitime ale persoanei vizate ar putea fi prejudiciate, stabilește că transmiterea datelor cu caracter personal pentru acel scop specific este proporțională, după ce a evaluat, într‑un mod demonstrabil, diversele interese concurente.
26 Prin urmare, reiese din înșiși termenii articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725 că această dispoziție condiționează transmiterea datelor cu caracter personal de întrunirea mai multor condiții cumulative.
27 Potrivit articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, astfel cum a fost interpretat de instanța Uniunii, revine mai întâi solicitantului accesului sarcina de a demonstra necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal într‑un scop specific de interes public. Pentru îndeplinirea acestei condiții, este necesar să se demonstreze că transmiterea datelor cu caracter personal este măsura cea mai adecvată dintre cele care pot fi avute în vedere pentru atingerea obiectivului urmărit de solicitant și că aceasta este proporțională cu obiectivul respectiv, ceea ce obligă solicitantul să prezinte justificări exprese și legitime [a se vedea Hotărârea din 19 septembrie 2018, Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne‑Ouest (port de Brest)/Comisia, T‑39/17, nepublicată, EU:T:2018:560, punctul 42 și jurisprudența citată]. Rezultă că punerea în aplicare a condiției care constă în demonstrarea necesității transmiterii datelor cu caracter personal într‑un scop specific de interes public conduce la recunoașterea existenței unei excepții de la regula stabilită la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, potrivit căreia solicitantul nu este obligat să își motiveze cererea de acces (Hotărârea din 15 iulie 2015, Dennekamp/Parlamentul, T‑115/13, EU:T:2015:497, punctul 55, și Hotărârea din 6 aprilie 2022, Saure/Comisia, T‑506/21, nepublicată, EU:T:2022:225, punctul 25).
28 Numai în cazul în care se face această dovadă revine instituției vizate sarcina de a verifica dacă nu există niciun motiv să se creadă că transmiterea în cauză ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate și, într‑un asemenea caz, de a evalua comparativ, într‑un mod verificabil, diversele interese concurente în vederea evaluării proporționalității transmiterii de date cu caracter personal solicitate (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2015, ClientEarth și PAN Europe/EFSA, C‑615/13 P, EU:C:2015:489, punctul 47 și jurisprudența citată).
29 Argumentele formulate de reclamanți în cadrul prezentului motiv trebuie să fie examinate în lumina acestor considerații.
1. Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o aplicare eronată a condiției privind necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal care figurează în documentele a căror divulgare a fost solicitată
30 Reclamanții consideră în esență că Parlamentul a concluzionat în mod eronat în decizia atacată că transmiterea datelor cu caracter personal nu era necesară într‑un scop specific de interes public, în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725. Aceștia contestă mai întâi concluzia Parlamentului potrivit căreia nu au evidențiat un interes public specific pentru divulgarea documentelor solicitate referitoare la cheltuielile domnului Lagos.
31 În primul rând, reclamanții susțin că interesul public specific al cererii lor rezulta din împrejurarea potrivit căreia domnul Lagos a făcut obiectul unei condamnări penale concrete și foarte grave. Cererea lor viza facilitarea unui control public și a unei responsabilizări sporite, în raport cu sumele plătite de Parlament domnului Lagos și cu cheltuielile efectuate de acesta din urmă, în circumstanțe excepționale în care acesta fusese condamnat la 13 ani și 8 luni de închisoare, precum și la plata unei amenzi pentru infracțiuni grave. Reclamanții consideră că nu este vorba despre o cerere generală în favoarea unei transparențe sporite a informațiilor privind cheltuielile domnului Lagos sau ale altor deputați europeni în general și că, în această măsură, cererea lor se distinge de cea în discuție în Hotărârea din 25 septembrie 2018, Psara și alții/Parlamentul (T‑639/15-T‑666/15 și T‑94/16, EU:T:2018:602).
32 În al doilea rând, potrivit reclamanților, împrejurarea potrivit căreia anumite informații (precum cifrele generale referitoare la sumele plătite deputaților europeni și condițiile de rambursare a cheltuielilor de călătorie ale acestor deputați) sunt deja în domeniul public, împrejurare de care se prevalează Parlamentul în decizia atacată, nu răspunde interesului specific al cererii de acces la documente prezentate privind cheltuielile domnului Lagos, în circumstanțele unice ale cazului acestui deputat, care viza accesul la informații precise ținând seama de împrejurările excepționale ale condamnării penale grave a acestuia din urmă.
33 În al treilea rând, reclamanții consideră că Parlamentul nu explică modul în care controalele interne și externe, menționate în decizia atacată, ar putea funcționa în împrejurări în care un membru al Parlamentului a fost condamnat pentru infracțiuni grave în cursul mandatului său. Ei consideră că aceste controale nu sunt suficiente pentru a detecta cazurile în care fondurile publice sunt alocate deputaților și apoi utilizate în cadrul activităților infracționale sau al altor activități ilegale, în timp ce asistența financiară acordată deputaților europeni trebuie să fie utilizată în cadrul funcțiilor lor oficiale. Reclamanții adaugă că, chiar dacă, în opinia lor, ar reveni Parlamentului sarcina de a dovedi prin ce anume aceste controale sunt suficiente, ele consideră că divulgarea documentelor solicitate ar permite să se examineze în mod mai aprofundat dacă controalele în discuție sunt adaptate la cazuri precum cel din speță.
34 În al patrulea rând, reclamanții susțin că împrejurarea potrivit căreia domnul Lagos a rămas membru al Parlamentului în pofida condamnării sale penale nu împiedică interesul public legitim în favoarea accesului la documentele solicitate. Aceștia apreciază că divulgarea acestor documente ar permite o transparență sporită și o mai bună înțelegere a modului în care fondurile au fost alocate domnului Lagos și utilizate de acesta în perioada care a urmat condamnării sale și care a precedat decizia finală de ridicare a imunității sale parlamentare la 27 aprilie 2021. Reclamanții consideră că problema dacă era adecvat ca domnul Lagos să continue să încaseze fonduri publice trebuie să facă obiectul unei dezbateri publice, știindu‑se ce fonduri precise au fost percepute și în ce scop.
35 Parlamentul contestă aceste argumente.
36 Cu titlu introductiv, în măsura în care reclamanții admit că documentele a căror divulgare o solicită conțin date cu caracter personal, trebuie să se verifice în prealabil dacă, în lumina jurisprudenței citate la punctul 27 de mai sus, reclamanții și‑au îndeplinit obligația, prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, de a demonstra necesitatea transmiterii datelor menționate într‑un scop specific de interes public.
37 În această privință, trebuie analizat, în primul rând, dacă scopul invocat de reclamanți pentru transmiterea datelor cu caracter personal în cauză trebuie considerat un scop specific de interes public și, în al doilea rând, dacă transmiterea solicitată este necesară în ceea ce îl privește, pe de o parte, pe domnul Lagos și, pe de altă parte, pe asistenții săi parlamentari.
a) Cu privire la existența unui scop specific de interes public
38 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că documentele acoperite de cererea de acces privesc salariul domnului Lagos, indemnizația sa de ședere, indemnizația sa pentru cheltuieli generale, rambursarea cheltuielilor sale de călătorie, salariile asistenților săi parlamentari acreditați și locali și rambursarea cheltuielilor de deplasare ale acestora din urmă.
39 De asemenea, mai trebuie amintit că, așa cum rezultă din Statutul deputaților în Parlamentul European [Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2005, L 262, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 6, p. 28), denumită în continuare „Statutul deputaților”] și din Decizia 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2009, C 159, p. 1), deputații au dreptul la următoarele indemnizații și rambursări:
– indemnizația prevăzută la articolul 10 din Statutul deputaților, în cuantum egal cu 38,5 % din salariul de bază al unui judecător al Curții de Justiție a Uniunii Europene; articolul 1 din Decizia 2009/C 159/01 prevede că deputații au dreptul la această indemnizație de la data intrării în funcție și până în ultima zi a lunii în cursul căreia încetează exercitarea funcției;
– rambursarea, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Statutul deputaților, a cheltuielilor suportate în cadrul exercitării mandatului lor; alineatul (2) al acestei dispoziții prevede că, pentru călătoriile către și dinspre locurile de desfășurare a activității și de la alte misiuni, Parlamentul rambursează cheltuielile efectiv suportate, în timp ce, potrivit alineatului (3) al aceluiași articol, rambursarea celorlalte cheltuieli generale legate de mandat poate fi efectuată prin intermediul unui pachet de servicii turistice; în această privință:
– articolul 11 din Decizia 2009/C 159/01 prevede că cheltuielile de deplasare sunt rambursate pe baza atestării prezenței și a prezentării documentelor de deplasare relevante, precum și, după caz, a celorlalte documente justificative;
– articolul 24 din Decizia 2009/C 159/01 prevede o indemnizație de ședere pentru fiecare zi de prezență, pe de o parte, la locul de desfășurare a activității sau a reuniunii și, pe de altă parte, la reuniunea unei comisii sau a unui alt organ al unui parlament național, organizată în afara locului de reședință al deputaților; în ambele cazuri, prezența deputatului în locul în cauză trebuie să fie atestată în mod corespunzător; în cazul în care activitatea oficială se desfășoară pe teritoriul Uniunii, deputații primesc o indemnizație forfetară;
– indemnizația pentru cheltuieli generale sub forma unei sume forfetare, în conformitate cu articolele 25 și 28 din Decizia 2009/C 159/01; această indemnizație este destinată să acopere cheltuielile rezultate din activitățile lor parlamentare, în special cheltuielile de administrare și de întreținere de birou, furnizarea de materiale de birou și documentele, cheltuielile cu echipamentele de birou, activitățile de reprezentare și cheltuielile administrative;
– rambursarea, în conformitate cu articolul 21 din Statutul deputaților, a cheltuielilor suportate efectiv pentru angajarea colaboratorilor lor personali; articolul 33 din Decizia 2009/C 159/01 prevede că pot fi suportate numai cheltuielile corespunzătoare asistenței necesare și direct legate de exercitarea mandatului parlamentar al deputaților, cheltuielile legate de sfera privată a acestora neputând fi în niciun caz acoperite.
40 În această privință, trebuie precizat că necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal se poate baza pe un obiectiv general precum dreptul publicului la informare în ceea ce privește comportamentul membrilor Parlamentului în exercitarea funcțiilor lor, fără a aduce atingere faptului că numai demonstrarea de către reclamanți a caracterului adecvat și proporțional cu obiectivele urmărite de cererea de divulgare a datelor cu caracter personal ar permite Tribunalului să verifice necesitatea acesteia, în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 septembrie 2018, Psara și alții/Parlamentul, T‑639/15-T‑666/15 și T‑94/16, EU:C:2018:602, punctul 92 și jurisprudența citată).
41 Astfel cum s‑a menționat la punctele 31-34 de mai sus și astfel cum au confirmat părțile în ședință, scopul invocat de reclamanți pentru transmiterea documentelor în cauză consta în esență în cunoașterea cuantumurilor concrete ale sumelor alocate de Parlament domnului Lagos în perioada în cauză și a modului în care aceste sume au fost utilizate, în vederea facilitării unui control public și a unei responsabilizări sporite în raport cu situația specială a domnului Lagos. Reclamanții au considerat că acest scop ar contribui la transparența în ceea ce privește modul în care erau cheltuiți banii contribuabililor și ar permite în special cetățenilor să înțeleagă dacă aceste indemnizații ar fi contribuit, direct sau indirect, la finanțarea sau la perpetuarea unei activități infracționale sau ilegale desfășurate de domnul Lagos sau la a‑i permite acestuia să se sustragă de la respectarea unei hotărâri judecătorești a unui stat membru al Uniunii.
42 Pe lângă faptul că, astfel cum s‑a amintit la punctul 40 de mai sus, necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal se poate întemeia pe un obiectiv general, nu este vorba în speță, contrar celor afirmate de Parlament, despre un scop general, ci despre un scop specific legat de împrejurările particulare ale speței, în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, care urmărește să cunoască cuantumurile concrete ale sumelor alocate de Parlament domnului Lagos în perioada în cauză și modul în care au fost utilizate indemnizațiile plătite de Parlament domnului Lagos în cadrul exercitării mandatului său de deputat.
43 Astfel, trebuie precizat că faptele care sunt la originea prezentei cauze au un caracter cu totul excepțional, în sensul că privesc un membru al Parlamentului care a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani și 8 luni cu închisoarea, care se află în închisoare și care a fost condamnat și la pedeapsa cu amenda, în special pentru săvârșirea de infracțiuni grave, și anume apartenența la un grup infracțional organizat și la conducerea acestuia. Or, în pofida acestei condamnări și chiar după arestarea și încarcerarea sa, domnul Lagos a rămas deputat în Parlament și, prin urmare, a continuat să primească indemnizații care corespund exercitării acestei funcții. În special, într‑un asemenea context, faptul că reclamanții pot încerca să cunoască scopul și locurile în care domnul Lagos ar fi efectuat, în perioada vizată, călătorii care au fost rambursate de Parlament trebuie considerat legitim.
44 Prin urmare, în împrejurările specifice ale speței, scopul care constă în cunoașterea cuantumurilor concrete ale sumelor alocate de Parlament domnului Lagos în perioada în cauză și modul în care au fost utilizate aceste sume în vederea facilitării unui control public și a unei responsabilizări sporite în ceea ce privește accesul domnului Lagos la fonduri publice și, prin urmare, în a contribui la transparența în ceea ce privește modul în care sunt cheltuiți banii contribuabililor trebuie să fie considerate ca fiind un scop specific de interes public, în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725. Prin urmare, Parlamentul a refuzat în mod eronat, în decizia atacată, să recunoască un astfel de scop ca fiind un scop specific de interes public.
b) Cu privire la necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal
45 În lumina jurisprudenței citate la punctul 27 de mai sus, trebuie să se analizeze, în plus, dacă necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal a fost demonstrată de reclamanți. Prin urmare, este necesar să se verifice dacă transmiterea datelor solicitate era, pe de o parte, măsura cea mai adecvată, dintre celelalte măsuri posibile, pentru atingerea scopului specific de interes public urmărit de reclamanți și, pe de altă parte, dacă era proporțională cu acest scop.
46 În această privință, trebuie analizat mai întâi dacă reclamanții au reușit să demonstreze necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal referitoare la domnul Lagos care figurează în documentele în cauză. Necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal privind asistenții acreditați și locali ai domnului Lagos care figurează în documentele în cauză va fi examinată la punctele 66-79 de mai jos.
1) Cu privire la necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal în discuție în ceea ce îl privește pe domnul Lagos
47 Pe de o parte, Parlamentul consideră în esență că informațiile privind drepturile financiare și sociale ale deputaților sunt deja în domeniul public și că informațiile astfel disponibile constituie o măsură mai adecvată pentru atingerea scopului urmărit decât transmiterea datelor cu caracter personal care îl privesc pe domnul Lagos. Pe de altă parte, Parlamentul apreciază că controalele interne și externe privind drepturile financiare și sociale ale membrilor săi și cheltuielile ocazionate de aceste drepturi sunt mai adecvate pentru controlul legalității și al utilizării corecte a sumelor plătite de Parlament domnului Lagos decât divulgarea publică a datelor cu caracter personal care îl privesc.
i) Cu privire la argumentul potrivit căruia informațiile privind drepturile financiare și sociale ale deputaților se află deja în domeniul public
48 În ceea ce privește argumentul potrivit căruia informațiile privind drepturile financiare și sociale ale deputaților sunt deja în domeniul public, în primul rând, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, dreptul de acces al publicului consacrat de Regulamentul nr. 1049/2001 se referă numai la documentele instituțiilor de care acestea din urmă dispun efectiv, în măsura în care acest drept nu se poate extinde la documentele care nu se află în posesia instituțiilor sau care nu există (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 septembrie 2018, Psara și alții/Parlamentul, T‑639/15-T‑666/15 și T‑94/16, EU:C:2018:602, punctul 27 și jurisprudența citată).
49 Din articolele 25 și 26 din Decizia 2009/C 159/01 rezultă că membrii Parlamentului primesc, pe bază lunară, o indemnizație forfetară pentru cheltuieli generale, ca urmare a unei cereri unice introduse la începutul mandatului lor.
50 Având în vedere caracterul forfetar al indemnizației pentru cheltuieli generale, Parlamentul nu dispune, așa cum a confirmat în ședință, de niciun înscris care să detalieze, din punct de vedere material sau temporal, utilizarea de către membrii săi a indemnizației menționate.
51 În al doilea rând, trebuie arătat că indemnizația prevăzută la articolul 10 din Statutul deputaților, care constituie salariul lunar al deputaților, le este de asemenea plătită automat. Parlamentul nu dispune, așadar, de niciun înscris care să detalieze utilizarea acestei indemnizații de către membrii săi.
52 În al treilea rând, trebuie constatat că informațiile care figurează în documentele deținute de Parlament privind indemnizația pentru cheltuieli generale și indemnizația prevăzută la articolul 10 din Statutul deputaților sunt accesibile publicului în mod liber și gratuit, fiind disponibile pe site‑ul internet al Parlamentului, astfel cum a subliniat acesta din urmă în decizia atacată (a se vedea nota de subsol 19 din decizia atacată) și confirmată în ședință.
53 Astfel, pe site‑ul internet al Parlamentului este posibil să se găsească informații detaliate și precise privind suma lunară percepută de toți deputații, după deducerea impozitului european și a contribuțiilor sociale, în temeiul indemnizației menționate prevăzute la articolul 10 din statut, și anume o remunerație identică pe care toți deputații o primesc. Este posibil să se găsească și suma forfetară exactă a indemnizației pentru cheltuieli generale acordate deputaților. Aceste informații le permiteau, așadar, reclamanților să obțină informația necesară și adecvată cu privire la cuantumurile exacte ale sumelor care erau plătite lunar cu acest titlu domnului Lagos.
54 Rezultă că, în ceea ce privește indemnizația prevăzută la articolul 10 din Statutul deputaților, precum și indemnizația pentru cheltuieli generale, se poate considera că divulgarea datelor cu caracter personal în cauză nu este măsura cea mai adecvată pentru atingerea scopului urmărit de reclamanți, din moment ce aceștia din urmă aveau posibilitatea de a obține aceste date accesând site‑ul internet al Parlamentului.
55 Prin urmare, în lumina jurisprudenței citate la punctul 27 de mai sus, reclamanții nu au reușit să demonstreze necesitatea unei astfel de transmiteri.
56 Situația este diferită în ceea ce privește rambursarea cheltuielilor de călătorie și plata indemnizației de ședere a deputaților, în măsura în care informațiile disponibile public în această privință pe site‑ul internet al Parlamentului privesc numai normele în vigoare pentru a beneficia de o astfel de indemnizație, precum și condițiile aplicabile pentru rambursarea cheltuielilor de călătorie. Or, aceste cheltuieli și indemnizații nu sunt plătite decât dacă deputații prezintă o cerere în acest scop serviciilor Parlamentului, eventual însoțită de documente justificative.
57 Rezultă, pe de o parte, că informațiile disponibile public referitoare la cheltuielile de călătorie și la indemnizația de ședere nu permit să se cunoască cuantumurile sumelor care au fost plătite de Parlament domnului Lagos, în exercitarea mandatului său de deputat, în perioada în cauză. Astfel, rambursarea acestor sume depindea de cererile formulate de domnul Lagos în acest scop.
58 Pe de altă parte, nici informațiile disponibile public referitoare la cheltuielile de călătorie și la indemnizația de ședere nu permit să se stabilească care era obiectul deplasării, destinația sau traseul efectuat de domnul Lagos. Or, astfel cum au arătat reclamanții, transmiterea datelor cu caracter personal în cauză, în ceea ce privește cheltuielile de călătorie și indemnizația de ședere, ar permite publicului să aibă acces la aceste informații.
59 Accesul la aceste documente poate prezenta interes pentru reclamanți în măsura în care permit cunoașterea activității domnului Lagos în perioada în cauză, știindu‑se că acesta fusese condamnat la acel moment, fără a fi încă încarcerat, putând oferi astfel indicații cu privire la o posibilă utilizare a fondurilor publice în cadrul unor eventuale activități ilicite care ar fi putut fi continuate de domnul Lagos cu ocazia deplasărilor sale, chiar dacă aceste documente nu conțineau indicații precise cu privire la modul în care deputatul ar fi cheltuit sumele alocate.
60 Rezultă că, în împrejurările speciale ale speței, divulgarea datelor cu caracter personal în discuție privind documentele justificative ale cheltuielilor de călătorie și ale indemnizației de ședere a domnului Lagos este o măsură mai adecvată pentru atingerea scopului urmărit de reclamanți decât accesul la informațiile care se află deja în domeniul public.
ii) Cu privire la argumentul potrivit căruia controalele interne și externe existente în cadrul Parlamentului ar fi mai adecvate pentru controlul legalității și al bunei utilizări a sumelor plătite de Parlament domnului Lagos decât divulgarea publică a datelor cu caracter personal
61 În ceea ce privește argumentul potrivit căruia controalele interne și externe existente în cadrul Parlamentului ar fi mai adecvate pentru controlul legalității și al utilizării corecte a sumelor plătite de Parlament domnului Lagos, este necesar să se constate că controalele în discuție urmăresc în esență să aprecieze conformitatea plăților efectuate cu reglementarea în vigoare.
62 Or, independent de aspectul dacă această reglementare a fost respectată, interesul invocat de reclamanți este de a permite publicului să ia cunoștință de cuantumurile concrete ale sumelor alocate de Parlament domnului Lagos în perioada în cauză și de modul în care aceste sume au fost utilizate, în vederea facilitării unui control public și a unei responsabilizări sporite în raport cu situația specială a domnului Lagos.
63 Aceste controale interne și externe nu permit atingerea scopului specific de interes public invocat de reclamanți pentru a justifica transmiterea documentelor solicitate. Contrar celor susținute de Parlament, aceste controale nu pot fi considerate, așadar, ca fiind mai adecvate decât transmiterea datelor cu caracter personal care îl privesc pe domnul Lagos.
64 Prin urmare, în împrejurările speciale ale speței, trebuie să se considere că transmiterea datelor cu caracter personal care figurează în documentele aferente rambursării cheltuielilor de călătorie și indemnizației de ședere primite de domnul Lagos constituie, în lumina jurisprudenței citate la punctul 27 de mai sus, o măsură necesară pentru atingerea scopului specific de interes public invocat de reclamanți pentru a justifica transmiterea datelor cu caracter personal în cauză.
65 Rezultă din tot ceea ce precedă că Parlamentul a considerat în mod eronat că, în ceea ce privește documentele aferente rambursării cheltuielilor de călătorie și indemnizației de ședere primite de domnul Lagos, reclamanții nu și‑au îndeplinit obligația, prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, de a demonstra necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal într‑un scop specific de interes public.
2) Cu privire la necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal în discuție în ceea ce privește asistenții acreditați și locali ai domnului Lagos
66 Parlamentul arată că asistenții parlamentari acreditați și locali ai domnului Lagos nu exercită funcții publice. Astfel, în decizia atacată, Parlamentul a înlăturat, cu titlu subsidiar, în cadrul evaluării comparative a diverselor interese concurente, proporționalitatea transmiterii de date cu caracter personal solicitate cu privire la asistenții parlamentari menționați.
67 Articolul 21 alineatul (1) din Statutul deputaților prevede că colaboratorii personali ai deputaților sunt aleși în mod liber de aceștia din urmă.
68 Potrivit articolului 21 alineatul (2) din Statutul deputaților, Parlamentul suportă cheltuielile efectiv efectuate pentru angajarea colaboratorilor personali ai deputaților, în timp ce articolul 21 alineatul (3) din același statut precizează că Parlamentul stabilește condițiile de exercitare a acestui drept.
69 Condițiile privind suportarea cheltuielilor de asistență parlamentară sunt definite ulterior prin măsuri de punere în aplicare. În special, articolul 33 din Decizia 2009/C 159/01 stabilește o limită a cuantumului lunar al cheltuielilor care pot fi suportate în această privință de Parlament. Mecanismul de acoperire a cheltuielilor de asistență parlamentară este declanșat prin prezentarea de către deputat a cererii sale de acoperire către administrație, însoțită de contractul încheiat cu asistentul, care stabilește sarcinile acestuia.
70 Rezultă că aceste cheltuieli privind asistența parlamentară sunt legate de exercitarea mandatului unui deputat, chiar dacă este vorba despre cheltuieli care sunt suportate în mod direct de Parlament.
71 În această privință, trebuie subliniat că, astfel cum s‑a amintit la punctul 41 de mai sus, prin transmiterea documentelor în cauză, reclamanții urmăreau să obțină informații care să permită să se înțeleagă dacă sumele alocate domnului Lagos, inclusiv cele privind cheltuielile sale de asistență parlamentară, au contribuit, în mod direct sau indirect, la finanțarea sau la perpetuarea unei activități infracționale sau ilegale desfășurate de acesta din urmă. Astfel, după cum arată reclamanții la punctul 66 din cererea introductivă, accesul la documente care conțin informații cu privire la asistenții domnului Lagos nu a fost solicitat decât pentru a obține informații cu privire la rolul jucat de acesta din urmă.
72 În ceea ce privește salariile asistenților parlamentari, ei sunt plătiți acestora din urmă independent de activitățile lor concrete în cadrul asistenței parlamentare acordate domnului Lagos. Prin urmare, transmiterea unor documente privind plata acestor salarii nu le poate furniza reclamanților informații cu privire la o eventuală contribuție, directă sau indirectă, la finanțarea sau la perpetuarea unei activități infracționale sau ilegale exercitate de domnul Lagos.
73 Prin urmare, în lumina jurisprudenței citate la punctul 27 de mai sus, reclamanții nu au reușit să demonstreze necesitatea unei astfel de transmiteri.
74 În schimb, în măsura în care cheltuielile privind călătoriile asistenților parlamentari ai domnului Lagos sunt strâns legate de activitățile sale și chiar dacă acești asistenți nu sunt titulari ai unui mandat public, nu se poate exclude ca aceste cheltuieli să poată oferi indicații cu privire la un eventual raport, fie și numai indirect, al activităților ilegale pe care le‑ar fi desfășurat domnul Lagos. Astfel, aceste deplasări sunt efectuate la cererea deputatului și pot furniza informații cu privire la obiectul și localizarea lor, precum și cu privire la ruta urmată, care ar putea fi asociate unor eventuale activități ilegale ale domnului Lagos.
75 O astfel de transmitere constituie, prin urmare, o măsură adecvată pentru atingerea scopului invocat de reclamanți pentru a justifica transmiterea datelor cu caracter personal în cauză.
76 În plus, trebuie să se constate că Parlamentul nu a susținut că ar fi disponibile public informații privind cuantumul sumelor plătite asistenților parlamentari cu titlu de rambursare a cheltuielilor de călătorie. Rezultă că, în ceea ce privește documentele referitoare la rambursarea cheltuielilor de deplasare ale asistenților domnului Lagos, transmiterea solicitată este mijlocul cel mai adecvat pentru atingerea scopului invocat de reclamanți.
77 În această privință, trebuie amintit de asemenea că controalele interne și externe existente în cadrul Parlamentului nu permit atingerea scopului specific de interes public invocat de reclamanți pentru a justifica transmiterea documentelor solicitate (a se vedea punctul 63 de mai sus), inclusiv documentele privind cheltuielile de deplasare ale asistenților parlamentari ai domnului Lagos. Astfel cum s‑a concluzionat la punctul 63 de mai sus în ceea ce îl privește pe domnul Lagos, aceste controale nu pot fi considerate, așadar, ca fiind mai adecvate decât transmiterea datelor cu caracter personal referitoare la asistenții parlamentari ai acestuia din urmă.
78 În consecință, în împrejurările speciale ale speței, transmiterea datelor cu caracter personal care figurează în documentele aferente rambursării cheltuielilor de călătorie ale asistenților parlamentari ai domnului Lagos constituie, în lumina jurisprudenței citate la punctul 27 de mai sus, o măsură necesară pentru a răspunde scopului invocat de reclamanți pentru a justifica transmiterea datelor cu caracter personal în cauză.
79 Rezultă din tot ceea ce precedă că Parlamentul a considerat în mod eronat că, în ceea ce privește documentele aferente rambursării cheltuielilor de călătorie și indemnizației de ședere primite de domnul Lagos, reclamanții nu și‑au îndeplinit obligația, prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, de a demonstra necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal într‑un scop specific de interes public.
2. Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe lipsa unei atingeri disproporționate aduse intereselor legitime ale persoanei vizate de transmiterea solicitată
80 În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanții consideră în esență că Parlamentul a concluzionat în mod eronat că, după evaluarea comparativă, efectuată cu titlu subsidiar, a diverselor interese concurente, în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, era disproporționat, având în vedere interesele legitime ale domnului Lagos și ale asistenților săi, să se transmită datele în cauză.
81 Parlamentul contestă argumentele reclamanților.
82 În primul rând, Parlamentul consideră că aceste argumente sunt inoperante. Acesta apreciază că, întrucât cerințele referitoare la transmiterea datelor cu caracter personal care decurg din articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725 au un caracter cumulativ, excepția referitoare la protecția vieții private și a integrității individului, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, ar trebui să se aplice din moment ce destinatarul, precum în speță, nu dovedește că transmiterea datelor cu caracter personal solicitate este necesară în raport cu un scop specific de interes public. În consecință, potrivit Parlamentului, o eventuală eroare în considerațiile prezentate cu titlu subsidiar în ceea ce privește interesele legitime ale domnului Lagos și ale asistenților săi, precum și caracterul disproporționat al transmiterii nu poate avea incidență asupra deciziei atacate.
83 În al doilea rând, Parlamentul European consideră că, în orice caz, argumentele reclamanților nu sunt întemeiate.
84 În esență, Parlamentul consideră că a identificat în decizia atacată interesele legitime ale persoanelor vizate susceptibile să fie lezate prin divulgarea publică a datelor cu caracter personal care le privesc. În ceea ce îl privește pe domnul Lagos, ar fi vorba, pe de o parte, despre libera exercitare a mandatului unui deputat în Parlamentul European, care cuprinde printre altele libertatea de a se întâlni cu persoanele dorite, libertatea de a participa la reuniuni, la conferințe și la activități oficiale, faptul de a fi informat în vederea dezbaterilor și a voturilor în Parlament, precum și dreptul de a solicita asistență, de a alege membrii personalului său, de a le stabili în mod liber salariile în anumite limite și de a‑i trimite în misiune. Parlamentul consideră că divulgarea către public a datelor cu caracter personal referitoare la exercitarea mandatului domnului Lagos, inclusiv a locului său de reședință, ar face posibile urmărirea și crearea de profiluri ale deputatului și ale asistenților săi, ceea ce ar aduce atingere exercitării libere a mandatului său.
85 Pe de altă parte, potrivit Parlamentului, în măsura în care se raportează la o activitate recurentă a unui deputat, divulgarea datelor cu caracter personal în cauză ar putea constitui de asemenea un risc pentru securitatea domnului Lagos.
86 În ceea ce îi privește pe asistenții domnului Lagos, Parlamentul a considerat că aceștia nu exercitau funcții publice și că, prin urmare, aveau un interes legitim în protecția datelor lor cu caracter personal.
87 În această privință, trebuie amintit că, în ceea ce privește articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, jurisprudența impune ca, odată demonstrată necesitatea transmiterii datelor cu caracter personal, instituția sau organul Uniunii sesizat cu o cerere de acces la documente care conțin astfel de date să compare diferitele interese ale părților în cauză și să verifice dacă nu există niciun motiv să se presupună că această transmitere poate aduce atingere intereselor legitime ale persoanelor vizate (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2015, Dennekamp/Parlamentul, T‑115/13, EU:C:2015:497, punctul 116 și jurisprudența citată). Această jurisprudență este aplicabilă prin analogie în speță, chiar dacă articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001 a fost între timp înlocuit de articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725. Astfel, această din urmă dispoziție, al cărei conținut este amintit la punctul 25 de mai sus, prevede de asemenea o evaluare comparativă, într‑un mod verificabil, a diverselor interese concurente, în cadrul examinării cererii de transmitere a datelor cu caracter personal.
88 În speță, trebuie, așadar, să se aprecieze dacă Parlamentul a verificat dacă existau motive să se considere că transmiterea în cauză putea aduce atingere intereselor legitime ale domnului Lagos și ale asistenților săi și, într‑un asemenea caz, dacă această instituție a evaluat comparativ, într‑un mod verificabil, diversele interese concurente în vederea evaluării proporționalității transmiterii datelor cu caracter personal în cauză.
89 Prin urmare, trebuie să se examineze dacă Parlamentul a considerat în mod întemeiat că nu ar fi proporțional în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, interpretat în lumina alineatului (3) al acestui articol, să se transmită datele cu caracter personal care figurează în documentele în cauză, în măsura în care interesele legitime ale domnului Lagos și ale asistenților săi primează asupra intereselor menționate de reclamanți.
90 În această privință, referitor la primul argument invocat de Parlament în ceea ce îl privește pe domnul Lagos, și anume interesul de a proteja libera exercitare a mandatului unui deputat, trebuie amintit că, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Statutul deputaților, deputații sunt liberi și independenți. Această garanție fundamentală aferentă mandatului deputaților, reprezentanți aleși prin vot universal de cetățenii Uniunii, a fost luată în considerare în mod întemeiat de Parlamentul European în cadrul evaluării comparative a intereselor pe care trebuia să le efectueze. Cu toate acestea, în speță, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 56-60 de mai sus, nu trebuie să se examineze, în cadrul prezentului aspect, cererea de acces la documentele în litigiu decât în măsura în care vizează informații referitoare la rambursarea cheltuielilor de deplasare și la indemnizațiile de ședere primite de domnul Lagos. În această privință, trebuie constatat că cunoașterea de către public a unor astfel de călătorii nu este de natură să limiteze, într‑un fel sau altul, libera exercitare a mandatului domnului Lagos, în special în ceea ce privește deplasările vizate de cererea de acces în speță, care au avut loc, toate, în trecut. Astfel, o divulgare a locurilor în care s‑a deplasat domnul Lagos în perioada în cauză nu este de natură să afecteze condițiile în care, în această perioadă, și‑a exercitat mandatul de deputat. În plus, în ceea ce privește deplasările domnului Lagos în cadrul unor evenimente cu caracter public, precum participarea sa la reuniuni sau la ceremonii publice, divulgarea documentelor referitoare la rambursarea cheltuielilor de călătorie și la indemnizațiile de ședere primite de domnul Lagos pentru astfel de activități nu poate fi considerată disproporționată. Pe de altă parte, nu s‑a demonstrat în ce mod divulgarea de informații privind călătoriile efectuate era de natură să afecteze libera exercitare a mandatului de deputat european. Argumentația Parlamentului trebuie, așadar, înlăturată.
91 În ceea ce privește al doilea argument invocat de Parlament cu referire la domnul Lagos, și anume interesul de a garanta securitatea acestuia din urmă, în ceea ce privește documentele care se referă la indemnizații de ședere și la rambursarea cheltuielilor de călătorie primite în trecut, securitatea deputatului în discuție nu mai poate fi considerată, în principiu, ca fiind amenințată de transmiterea datelor cu caracter personal în cauză, în măsura în care este vorba despre deplasări care avuseseră deja loc la momentul introducerii cererii reclamanților. Este adevărat că divulgarea către public a locurilor de deplasare recurente ale domnului Lagos, în special către un domiciliu privat din Grecia, ar putea afecta securitatea acestuia, în special dacă adresa personală a persoanei interesate ar figura în documentele la care s‑ar acorda accesul. Cu toate acestea, revine Parlamentului, în cadrul evaluării comparative a intereselor, sarcina de a acorda acces la informațiile necesare scopului de interes public urmărit, asigurând în același timp protecția datelor cu caracter personal indispensabilă pentru securitatea domnului Lagos. În plus, în ceea ce privește problema dacă siguranța domnului Lagos ar putea fi în pericol cu ocazia unor deplasări viitoare în exercitarea mandatului său de deputat, este suficient să se amintească faptul că, întrucât domnul Lagos era încarcerat, acesta nu se putea deplasa, la data adoptării deciziei atacate, și nu mai poate, la data pronunțării prezentei hotărâri, să se deplaseze. Prin urmare, nu se pune problema securității sale cu ocazia unor astfel de deplasări ipotetice. Având în vedere împrejurările speciale ale speței, acest argument, pe de altă parte insuficient susținut de Parlament, trebuie de asemenea înlăturat.
92 Pe de altă parte, trebuie amintit că domnul Lagos a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe termen lung pentru infracțiuni grave legate de participarea la un grup infracțional organizat și de conducerea acestuia. De asemenea, așa cum s‑a constatat în cadrul analizei primului aspect al acestui prim‑motiv, scopul invocat de reclamanți pentru a stabili necesitatea transmiterii documentelor în cauză este de a cunoaște cuantumurile concrete ale sumelor alocate de Parlament domnului Lagos, referitoare la indemnizațiile de ședere și la rambursarea cheltuielilor de călătorie în perioada în cauză, precum și modul în care aceste sume au fost utilizate de domnul Lagos, în vederea facilitării unui control public și a unei responsabilizări sporite, având în vedere în special faptul că Parlamentul a continuat să plătească sume domnului Lagos în pofida condamnării sale. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 59 de mai sus, deplasările în cauză au avut loc într‑o perioadă în care domnul Lagos fusese deja condamnat pentru infracțiuni grave și, așadar, era legitim ca reclamanții să poată obține informații cu privire la obiectul și la destinațiile acestor deplasări.
93 Prin urmare, riscurile unei eventuale atingeri aduse liberei exercitări a mandatului de deputat al domnului Lagos și securității sale nu sunt suficiente pentru a justifica refuzul divulgării datelor cu caracter personal în cauză, având în vedere interesul legitim al reclamanților de a beneficia de o astfel de divulgare, în împrejurările speciale ale speței.
94 În plus, în ceea ce privește argumentul invocat de Parlament referitor la asistenții domnului Lagos, prin care se urmărește să se considere că aceștia din urmă au un interes legitim în protecția datelor lor cu caracter personal ca urmare a faptului că nu exercită funcții publice (a se vedea punctul 86 de mai sus), este necesar să se constate că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 74-78 de mai sus, deși este adevărat că asistenții parlamentari menționați nu sunt titulari ai unui mandat public, nu se poate exclude ca transmiterea datelor cu caracter personal care figurează în documente privind cheltuielile de călătorie ale asistenților menționați să poată oferi indicații cu privire la un eventual raport, fie și indirect, cu activitățile infracționale sau ilegale exercitate de domnul Lagos.
95 În consecință, acest argument al Parlamentului trebuie respins.
96 Prin urmare, este necesar să se considere că Parlamentul a apreciat în mod eronat că transmiterea datelor cu caracter personal ar aduce atingere intereselor legitime ale domnului Lagos și ale asistenților săi și că, întrucât a evaluat comparativ diversele interese concurente, o astfel de transmitere nu ar fi proporțională.
97 Rezultă din tot ceea ce precedă că primul motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 și ale articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2018/1725, trebuie admis în ceea ce privește refuzul accesului la documentele care conțin, pe de o parte, date cu caracter personal referitoare la domnul Lagos privind rambursarea unor cheltuieli de călătorie și indemnizațiile de ședere plătite acestuia din urmă de către Parlament și, pe de altă parte, date cu caracter personal referitoare la asistenții parlamentari ai domnului Lagos privind rambursarea cheltuielilor de călătorie ale acestora din urmă și respins în rest.
B. Cu privire la a doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001
98 Potrivit reclamanților, în decizia atacată, Parlamentul nu a ținut seama de faptul că articolul 4 alineatul (6) din regulamentul menționat impunea comunicarea, cel puțin parțială, a tuturor documentelor în cauză în cererea lor.
99 În primul rând, reclamanții susțin că este inexact să se afirme, astfel cum a procedat Parlamentul în decizia atacată, că ștergerea datelor cu caracter personal care figurează în documentele în cauză le‑ar lipsi pe acestea de orice efect util. Reclamanții susțin că, contrar împrejurărilor în care s‑a pronunțat Hotărârea din 25 septembrie 2018, Psara și alții/Parlamentul (T‑639/15-T‑666/15 și T‑94/16, EU:T:2018:602), în care era vorba despre o cerere prin care se urmărea obținerea unor informații referitoare la cheltuielile mai multor membri ai Parlamentului, cererea lor privea un singur membru al Parlamentului și, în consecință, ștergerea datelor cu caracter personal nu ar fi privat accesul la aceste documente de un efect util.
100 În al doilea rând, reclamanții apreciază că Parlamentul a afirmat în mod eronat, în decizia atacată, că accesul la documentele în cauză nu ar asigura o protecție adecvată a vieții private și a integrității individului, dat fiind că obiectul cererii leagă orice document menționat de domnul Lagos. Reclamanții consideră că eliminarea informațiilor personale referitoare la domnul Lagos și la asistenții săi ar proteja în mod suficient viața lor privată, răspunzând în același timp interesului specific divulgării.
101 Parlamentul contestă aceste argumente. Acesta susține, pe de altă parte, că argumentele reclamanților sunt tardive, întrucât au fost prezentate pentru prima dată în stadiul replicii și, prin urmare, inadmisibile.
102 În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, astfel cum s‑a concluzionat la punctul 97 de mai sus, primul motiv a fost admis în parte în ceea ce privește refuzul accesului la documentele care conțin, pe de o parte, date cu caracter personal referitoare la domnul Lagos, privind rambursarea unor cheltuieli de călătorie și indemnizațiile de ședere plătite acestuia din urmă de Parlament, și, pe de altă parte, date cu caracter personal referitoare la asistenții parlamentari ai domnului Lagos, privind rambursarea cheltuielilor de călătorie ale acestora din urmă. În consecință, nu este necesar să se examineze al doilea motiv în această privință, care nu privește decât o eventuală comunicare parțială, în temeiul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, a unor astfel de documente.
103 În al doilea rând, astfel cum s‑a concluzionat la punctul 97 de mai sus, primul motiv a fost respins în măsura în care privea refuzul accesului, pe de o parte, la documentele privind cuantumul sumelor primite de domnul Lagos cu titlu de indemnizație prevăzută la articolul 10 din Statutul deputaților, precum și cu titlu de indemnizație pentru cheltuieli generale și, pe de altă parte, la documentele privind salariile asistenților acreditați și locali ai domnului Lagos. Prin urmare, trebuie să se examineze dacă, în temeiul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, Parlamentul ar fi trebuit să acorde un acces parțial la aceste documente, cenzurate de orice date cu caracter personal.
104 În această privință, trebuie amintit că, în decizia atacată, Parlamentul a susținut, pe de o parte, că ocultarea, în documentele în cauză, a unor date cu caracter personal nu ar asigura o protecție adecvată a vieții private și a integrității individului, dat fiind că obiectul cererii asocia orice document menționat cu domnul Lagos și cu asistenții săi parlamentari. Parlamentul a considerat, pe de altă parte, că divulgarea unei versiuni a documentelor solicitate cenzurată de orice date cu caracter personal ar lipsi accesul la aceste documente de orice efect util în raport cu scopul urmărit de reclamanți în cererea lor de acces.
105 Or, pe de o parte, în ceea ce privește documentele referitoare la cuantumurile sumelor primite de domnul Lagos cu titlu de indemnizație prevăzută la articolul 10 din Statutul deputaților și de indemnizație pentru cheltuieli generale, astfel cum s‑a concluzionat la punctul 55 de mai sus, reclamanții nu au reușit să demonstreze necesitatea unei astfel de transmiteri, în măsura în care aveau posibilitatea de a‑și procura datele pe care le căutau prin accesarea site‑ului internet al Parlamentului.
106 Întrucât aceste documente nu sunt necesare pentru a urmări scopul invocat de reclamanți în susținerea cererii lor de acces la documente, transmiterea unor astfel de documente cenzurate de orice date cu caracter personal nu ar avea niciun efect util în raport cu scopul menționat urmărit de reclamanți în cererea lor de acces. Astfel, un asemenea acces parțial nu le‑ar fi permis reclamanților să obțină mai multe informații decât cele pe care le puteau găsi pe site‑ul internet al Parlamentului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 septembrie 2018, Psara și alții/Parlamentul, T‑639/15-T‑666/15 și T‑94/16, EU:C:2018:602, punctul 126 și jurisprudența citată).
107 Pe de altă parte, în ceea ce privește documentele referitoare la salariile asistenților acreditați și locali ai domnului Lagos, trebuie amintit că, astfel cum s‑a constatat la punctul 72 de mai sus, transmiterea datelor cu caracter personal care figurează în aceste documente nu le poate furniza reclamanților informații cu privire la o eventuală contribuție, directă sau indirectă, a sumelor în discuție la finanțarea sau la perpetuarea unei activități infracționale sau ilegale desfășurate de domnul Lagos. Astfel, s‑a concluzionat, la punctul 73 de mai sus, că reclamanții nu au reușit să demonstreze necesitatea unei astfel de transmiteri.
108 Rezultă că, a fortiori, nici transmiterea unor astfel de documente cenzurate de orice date cu caracter personal nu le‑ar fi permis reclamanților să obțină informații în raport cu scopul urmărit prin cererea lor de acces. O astfel de transmitere nu ar avea, așadar, niciun efect util în raport cu scopul urmărit de reclamanți.
109 Rezultă că Parlamentul nu era obligat să acorde un acces parțial la documentele menționate la punctul 103 de mai sus.
110 Prin urmare, al doilea motiv al acțiunii trebuie respins ca nefondat, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la celelalte argumente invocate în această privință de Parlament și nici cu privire la admisibilitatea, contestată de Parlament, a anumitor argumente invocate de reclamanți.
111 Erorile de apreciere constatate la punctele 65, 78 și 96 de mai sus, privind accesul la documente care conțin date cu caracter personal referitoare la domnul Lagos, privind rambursarea cheltuielilor de călătorie și indemnizațiile de ședere plătite acestuia din urmă de Parlament, precum și la documentele care conțin date cu caracter personal referitoare la asistenții parlamentari ai domnului Lagos, privind rambursarea cheltuielilor de călătorie primite de aceștia din urmă, sunt suficiente pentru a justifica anularea deciziei atacate.
112 Rezultă că decizia atacată trebuie anulată în măsura în care Parlamentul a refuzat accesul la documentele care conțin date cu caracter personal referitoare la domnul Lagos, privind rambursarea cheltuielilor de călătorie și indemnizațiile de ședere plătite acestuia din urmă de Parlament, precum și la documentele care conțin date cu caracter personal referitoare la asistenții parlamentari ai domnului Lagos, privind rambursarea unor cheltuieli de călătorie percepute de aceștia din urmă. Acțiunea trebuie respinsă în rest.
IV. Cu privire la cheltuielile de judecată
113 Potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
114 Întrucât Parlamentul a căzut în pretenții cu privire la majoritatea motivelor, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamanților.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Parlamentului European cu referința A(2021) 10718C din 8 aprilie 2022 în măsura în care refuză să le acorde doamnei Luisa Izuzquiza și domnilor Arne Semsrott și Stefan Wehrmeyer accesul, pe de o parte, la documentele privind rambursările cheltuielilor de călătorie și ale indemnizațiilor de ședere plătite de Parlament domnului Ioannis Lagos și care conțin date cu caracter personal privindu‑l pe acesta din urmă și, pe de altă parte, la documentele privind rambursările cheltuielilor de călătorie plătite asistenților parlamentari ai domnului Lagos de Parlament și care conțin date cu caracter personal aferente asistenților menționați.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Obligă Parlamentul la plata cheltuielilor de judecată.
Van der Woude | da Silva Passos | Gervasoni |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 8 mai 2024.
Semnături