Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 aprilie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Court of Appeal - Regatul Unit) - Boehringer Ingelheim KG, Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG/Swingward Ltd și Boehringer Ingelheim KG, Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG/Dowelhurst Ltd, și Glaxo Group Ltd/Swingward Ltd, și Glaxo Group Ltd, The Wellcome Foundation Ltd/Dowelhurst Ltd și SmithKline Beecham plc, Beecham Group plc, SmithKline & French Laboratories Ltd/Dowelhurst Ltd și Eli Lilly and Co./Dowelhurst Ltd,
(Proprietate industrială și comercială - Drept conferit de marcă - Produse farmaceutice - Import paralel - Reambalarea produsului care poartă marca)
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Court of Appeal
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Boehringer Ingelheim KG, Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co.KG, Glaxo Group Ltd, The Wellcome Foundation Ltd, SmithKline Beecham plc, Beecham Group plc, Smith Kline & French Laboratories Ltd, Eli Lilly and Co.
Pârâte: Swingward Ltd, Dowelhurst Ltd
Obiectul
Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare - Court of Appeal - Libera circulație a mărfurilor - Utilizarea unei mărci de către importatorul paralel al unui produs farmaceutic - Modificarea ambalajului - Condiții privind punerea pe piață stabilite prin hotărârea Curții în cauzele conexate C-247/93, C-429/93 și C-436/93, Bristol-Myers Squibb c/Paranova - Interpretare
Dispozitivul
Articolul 7 alineatul (2) din prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind spațiul economic european din 2 mai 1992, trebuie interpretat în sensul că titularul mărcii se poate opune în mod legitim comercializării ulterioare a unui produs farmaceutic importat dintr-un alt stat membru în ambalajul său intern și extern original, însoțit de o etichetă suplimentară externă aplicată de importator, cu excepția situațiilor în care:
se stabilește că utilizarea dreptului conferit de marcă de către titularul acesteia pentru a se opune comercializării produsului care a făcut obiectul unei noi etichetări sub această marcă ar contribui la închiderea artificială a piețelor între statele membre;
se demonstrează că noua etichetare nu ar putea afecta starea originară a produsului conținut în ambalaj;
se indică în mod exact pe ambalaj autorul noii etichetări a produsului și denumirea fabricantului acestuia;
prezentarea produsului care a făcut obiectul acestei noi etichetări nu poate prejudicia reputația mărcii și pe cea a titularului său; astfel, eticheta nu trebuie să fie defectuoasă, de proastă calitate sau neîngrijită și
anterior punerii în vânzare a produsului care a făcut obiectul unei noi etichetări, importatorul notifică titularul mărcii și îi furnizează, la cerere, un specimen al acestui produs.
Condiția potrivit căreia reambalarea produsului farmaceutic, cu un nou ambalaj și cu aplicarea din nou a mărcii pe acesta sau prin aplicarea unei etichete pe ambalajul ce conținea acest produs, este necesară pentru comercializarea sa ulterioară în statul membru de import, în măsura în care este vorba despre una dintre condițiile care, dacă sunt îndeplinite, împiedică titularul mărcii, potrivit articolului 7 alineatul (2) din Directiva 89/104, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind spațiul economic european, să se opună comercializării menționate, vizează numai faptul reambalării, și nu modalitatea sau stilul în care aceasta este realizată.
Condiția potrivit căreia prezentarea produsului recondiționat nu trebuie să poată prejudicia reputația mărcii și pe cea a titularului său, ca o condiție necesară pentru ca, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 89/104, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind spațiul economic european, titularul mărcii să nu se poată opune comercializării ulterioare a unui produs farmaceutic dacă importatorul paralel fie a efectuat o nouă ambalare a produsului cu aplicarea din nou a mărcii, fie a aplicat o etichetă pe ambalajul ce conținea produsul, nu se limitează la cazurile în care reambalarea este defectuoasă, de calitate proastă sau neîngrijită.
Problema de a ști dacă faptul, în privința importatorului paralel:
de a nu aplica marca pe noul ambalaj extern al produsului (demarcaj) sau
de a aplica pe acest ambalaj propriul logo sau stil sau și o "prezentare "proprie"" sau o prezentare utilizată pentru mai multe produse diferite (comarcaj) sau
de a aplica o etichetă suplimentară pe respectivul ambalaj de manieră să mascheze total sau parțial marca titularului sau
de a nu menționa pe eticheta suplimentară că marca în cauză aparține titularului sau
de a imprima denumirea importatorului paralel cu majuscule
este de natură să prejudicieze reputația mărcii este o chestiune de fapt a cărei apreciere este de competența judecătorului național, în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe.
În situații precum cele în cauză în cadrul litigiilor din acțiunea principală, revine importatorilor paraleli să stabilească existența condițiilor potrivit cărora
utilizarea dreptului conferit de marcă de către titularul acesteia pentru a se opune comercializării produselor reambalate sub această marcă ar contribui la închiderea artificială a piețelor între statele membre;
reambalarea nu ar putea afecta starea originară a produsului conținut în ambalaj;
autorul reambalării produsului și denumirea fabricantului acestuia sunt indicate în mod exact pe noul ambalaj;
prezentarea produsului reambalat nu trebuie să poată prejudicia reputația mărcii și pe cea a titularului său; astfel, reambalarea nu trebuie să fie defectuoasă, de proastă calitate sau neîngrijită;
anterior punerii în vânzare a produsului reambalat, importatorul trebuie să notifice titularul mărcii și să îi furnizeze, la cerere, un specimen al produsului reambalat;
și care, dacă sunt satisfăcute, împiedică titularul mărcii să se opună în mod legitim comercializării ulterioare a unui produs farmaceutic reambalat.
Fiind vorba despre condiția potrivit căreia trebuie să se demonstreze că reambalarea nu poate afecta starea originară a produsului conținut în ambalaj, este suficient totuși ca importatorul paralel să aducă elemente de probă de natură să ducă în mod rezonabil la prezumția că această condiție este îndeplinită. Cu atât mai mult, același este cazul și pentru condiția potrivit căreia prezentarea produsului reambalat nu trebuie să poată prejudicia reputația mărcii și pe aceea a titularului său. Din moment ce importatorul aduce un astfel de început de probă cu privire la această din urmă condiție, în ultimă instanță va reveni titularului mărcii să demonstreze că a fost adusă o atingere acesteia, titularul mărcii fiind în cea mai bună poziție pentru a aprecia dacă reambalarea este susceptibilă să prejudicieze reputația sa și pe cea a mărcii.
Dacă un importator paralel a omis să notifice în prealabil titularul mărcii cu privire la un produs farmaceutic reambalat, acesta încalcă drepturile respectivului titular pe parcursul oricărui import subsecvent al produsului menționat, câtă vreme nu i-a transmis o astfel de notificare. Sancțiunea acestei încălcări trebuie să fie nu numai proporționată, ci și suficient de eficace și disuasivă pentru a garanta deplina eficiență a Directivei 89/104, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind spațiul economic european. O măsură națională în temeiul căreia, în cazul unei asemenea încălcări, titularul mărcii are dreptul la o despăgubire pecuniară în aceleași condiții ca și în cazul unei contrafaceri nu ar fi, în sine, contrară principiului proporționalității. Totuși, este de competența judecătorului național să determine, de la caz la caz, valoarea despăgubirilor pecuniare, ținând cont în special de întinderea prejudiciului cauzat titularului dreptului de marcă prin încălcarea comisă de către importatorul paralel și cu respectarea principiului proporționalității.
____________1 - JO C 273, 6.11.2004